Acţiune în constatare. Sentința nr. 5284/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5284/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 5249/111/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 5284/CA/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. T.
Grefier D. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta FUNDAȚIA P. TRANSYLVANIA, în contradictoriu cu pârâta P. ORAȘULUI VALEA LUI M. - PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, fondul asupra cererii s-a dezbătut la data de 18.09.2013 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pentru când s-a amânat pronunțarea la data de 25.09.2013, iar ulterior pentru data de 02.10.2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 28.06.2010, reclamanta Fundația P. Transylvania a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Valea lui M. prin Primarul Orașului Valea lui M., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr.889/18.03.2010 și a Deciziei de impunere nr._/2010 și, pe cale de consecință, să se constate că este scutită de impozitul pe imobilul în care este situat sediul fundației, iar în subsidiar, să se dispună obligarea pârâtului la recalcularea impozitului pe clădire în conformitate cu dispozițiile legale și cu reevaluarea făcută legal de fundație. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la repararea pagubelor materiale și morale suferite prin emiterea actelor administrativ fiscale atacate. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că desfășoară exclusiv activități sociale și umanitare, iar imobilul în care își desfășoară cea mai mare parte a acestor activități a fost reconstruit tocmai cu scopul de a corespunde în cea mai mare măsură acestei destinații. Față de natura activităților desfășurate, reclamanta arată că beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe imobil în conformitate cu art.250 C.fiscal. Totodată, reclamanta arată că, prin actele administrativ fiscale contestate, pârâtul nu a ținut cont de reevaluarea imobilului fundației, reținând în mod abuziv și nelegal că această reevaluare nu ar fi fost corect efectuată. De asemenea, reclamanta mai arată că actele administrativ-fiscale atacate sunt încheiate cu încălcarea condițiilor de formă care atrag nulitatea absolută.
În drept, a invocat disp.art.250 C.fiscal, ale art.211 și 218 C.pr.fiscală și ale art.271 C.pr.civ.
Pârâtul, prin întâmpinarea de la fila 24 dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta nu beneficiază de scutire de la plata impozitului pe imobil, întrucât nu este o fundație înființată în baza uneia dintre formele testamentare prevăzute de lege, nefiind astfel incidente disp.art.285 lit.b din C.fiscal. De asemenea, pârâtul mai arată că reclamanta nu se încadrează nici în disp.art.250 C.fiscal, deoarece aceste scutiri de la plata impozitului pe clădire se realizează pe baza unei hotărâri de consiliu local, hotărâre care nu a fost emisă până în prezent pe seama reclamantei. Pârâtul mai arată că, la emiterea actelor administrativ-fiscale, nu s-a ținut cont de reevaluarea făcută de către reclamantă, întrucât reevaluarea nu s-a făcut de către un evaluator autorizat, ceea ce a determinat efectuarea unei evaluări a imobilului în discuție făcută de o comisie constituită legal, care a stabilit o valoare mult diferențiată față de valoarea indicată de către reclamantă.
Prin precizarea de acțiune de la fila 94 dosar, reclamanta arată că scutirea de la plata impozitului pe imobil în conformitate cu art.250 al.19 C.fiscal se face de drept în virtutea legii, fără a fi necesară emiterea unei hotărâri de consiliu local.
Prin precizarea de acțiune de la fila 135 dosar, reclamanta a solicitat daune materiale cauzate fundației de actele ilegale ale pârâtei în cuantum de 108.768 lei și daune morale în același cuantum.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt prin sentința nr. 173/CA/2012 din 17.01.2012 a fost respinsă acțiunea ca prematur formulată, pe motiv că nu există o hotărâre de consiliu local de încadrare a imobilului în categoria clădirilor destinate activităților social culturale.
Prin decizia nr. 3362/2012 – RCA din 27.09.2012 a Curții de Apel Oradea a fost admis recursul împotriva sentinței nr 173/CA/2012 din 17.01.2012 a Tribunalului Bihor și s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare. În considerentele deciziei de casare s-a reținut în esență că aspectele de nulitate invocate cu privire la actele administrative deja emise, trebuiau cercetate pe fond, fiind evident că, în eventualitatea emiterii unei atare hotărâri de consiliu aceasta putea produce efecte pentru viitor și nicidecum pentru trecut, nemaiavând cum să influențeze actele deja emise, împrejurare față de care nu se putea reține prematuritatea sesizării instanței. S-a mai reținut că la rejudecare instanța va avea în vedere susținerile și înscrisurile depuse în cursul soluționării recursului.
Obiectul dedus judecății îl reprezintă solicitarea reclamantei Fundația P. Transylvania de a se constata că beneficiază de scutirea de la plata impozitului pe clădirea unde își desfășoară activitatea socială și umanitară prin prisma disp.art.250 pct.19 C.fiscal.
De asemenea a solicitat anularea deciziei de impunere nr._/2010 cu privire la stabilirea valorii de impozitare a imobilului și anularea deciziei nr. 889/2010 de soluționare a contestației cu consecința recalculării impozitului.
Prin declarația de impunere din 31.12.2007 reclamantul a indicat o valoare de inventar a imobilului de 24.000 lei (f 80).
Reclamantul a formulat cereri de scutire a impozitelor care au fost respinse prin hotărâri ale consiliului local, soluții care au fost comunicate reclamantei prin adresa nr. 122/28.05.2009. (f 31).
Prin adresa nr. 194 din 20.01.2010 emisă de P. Valea lui M. s-a adus la cunoștință reclamantei că s-a procedat la efectuarea unui raport de evaluare a imobilului pentru a stabili valoare de impozitare a clădirii (f 47).
Prin raportul de evaluare întocmit de către evaluatorul ing. Haier M. s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului este de 210.000 lei (f 51).În baza acestei valori stabilite a fost emisă decizia de impunere contestată.
La raportul de evaluare au fost anexate și poze cu privire la clădire f 54 55) din care rezultă fără niciun echivoc că valoarea de 24.000 lei declarată de reclamant este cel puțin derizorie, fără a fi necesară aprecierea vreunui expert, dar acest aspect nu formează obiectul prezentei cauze.
Cu ocazia rejudecării cauzei reclamantul a depus Hotărârea Consiliului Local a Orașului Valea lui M. nr. 35 din 24.04.2012 prin care s-a aprobat scutirea reclamantei de plata impozitului pe clădiri și teren (f 6).
Reclamantul a depus și o precizare de acțiune prin care a detaliat semnificația daunelor solicitate (f 24 – 29). Astfel în ceea ce privește daunele materiale în cuantum de 108.768 lei ar reprezenta sume pierdute ca urmare a imposibilității participării la licitațiile organizate pentru proiecte socio – culturale. Cu privire la daunele morale în cuantum de 108.768 lei acestea se reține că ar reprezenta compensare ca urmare a prejudiciului de imagine.
În drept conform art. 250 al.1 pct.19 C.fiscal, „clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: …19. clădirile utilizate pentru activități social-umanitare de către asociații, fundații și culte, potrivit hotărârii consiliului local”.
Din interpretarea acestui text de lege, instanța reține că scutirea de impozit pentru clădirile utilizate pentru activități social-umanitare operează de drept, în virtutea legii, însă legiuitorul a statuat că imobilele față de care operează scutirea de la plata impozitului trebuie să fie clasificate în prealabil printr-o hotărâre de consiliu local ca fiind destinate desfășurării unor activități social-umanitare. Ori, reclamanta din prezenta cauză nu a beneficiat de o hotărâre de consiliu local prin care imobilul în discuție să fie clasificat ca fiind destinat utilizării unor asemenea activități la momentul emiterii deciziei de impunere. Reclamantei chiar i s-a adus la cunoștință de către pârâtă că cererea de scutire de impozit i-a fost respinsă în ședința consiliului local.
Reclamantul nu a făcut dovada faptului că ar fi solicitat anularea actelor administrative prin care i-au fost respinse cererile de scutire de impozitul pe clădiri și terenuri, astfel că acele acte au continuat să producă efecte juridice fiind emisă decizie de impunere.
Pe cale de consecință decizia de impunere de stabilire a impozitului pe clădiri a fost emisă în mod legal având la bază valoarea imobilului stabilită prin raportul de evaluare.
Prin urmare și cererea de obligare de recalculare impozitului este neîntemeiată.
Cu privire la acordarea despăgubirilor, art. 18 din Legea nr. 554/2004 prevede:
(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.
#B
(3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
În cauză actele administrative atacate nu au fost anulate, și chiar dacă s-ar fi dispus în acest sens nu există un raport de cauzalitate între o decizie de calcul a impozitului și daunele materiale și morale, constând în prejudiciu de imagine și pierderea de participări virtuale la diferite programe. Se mai reține faptul că sumele solicitate cu acest titlu de către reclamant nu au nicio bază faptică în probele administrate, fiind simple alegații, care în mod obiectiv nu ar putea fi în raport de cauzalitate cu deciziile atacate.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea scutirii de impozit a reclamantei aceasta a rămas fără obiect ca urmare a Hotărârii Consiliului Local a Orașului Valea lui M. nr. 35 din 24.04.2012 prin care s-a dispus în acest sens.
Față de cele ce preced va respinge, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta Fundația P. Transylvania, în contradictoriu cu pârâta P. Orașului Valea Lui M. prin Primar.
Constatând că pârâtul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a cheltuielilor întreprinse cu desfășurarea procesului, prin prisma disp.art.274 C.pr.civ., nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta Fundația P. Transylvania, cu sediul în Valea lui M., ..8, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta P. Orașului Valea Lui M. prin Primar, cu sediul în Valea lui M., Calea Revoluției nr.2, jud. Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2013.
Președinte Grefier
T. Niocolae C. Măgui D.
Red. Jud. T.N.C.
D.. Gref. M.D./4 ex./30.10.2013
Emis 2 comunicări cu:
reclamanta FUNDAȚIA P. TRANSYLVANIA
pârâta P. ORAȘULUI VALEA LUI M. - PRIN PRIMAR
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2470/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 614/2013.... → |
|---|
