Anulare act administrativ. Sentința nr. 4988/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4988/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2170/833/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.4988/CA/2013
Ședință publică din data de 02 iulie 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind în pronunțare cauza de contencios administrativ privind pe reclamantul Ș. T., domiciliat în ., ., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, ..1, județul Bihor și cererea de chemare în garanție privind pe pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor în contradictoriu cu chemata în garanție .., cu sediul în Timișoara, ., județul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederând instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 25.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Salonta la data de 20.12.2011, sub număr de dosar_, reclamantul S. T. a chemat în judecată pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 și a deciziei de soluționare a contestației formulată împotriva acestui proces verbal.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul arată că prin procesul verbal de constatare, a fost obligat la plata sumei de 2.850,35 lei, reprezentând „plată totală datorată” pentru „nerespectarea obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată”. Este vorba despre cererea de plată nr.RO_ depusă la APIA, în urma căreia a obținut plata unor sume în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferentă anului 2009.
Invocă următoarele motive de nelegalitate a procesului verbal:
- nu se arată explicit care sunt obligațiile sau îndatoririle încălcate, ce reprezintă suma imputată și modalitatea de calcul a acesteia
- actul atacat a fost emis înainte de finalizarea perioadei de verificare – 10.02.2011 față de mai 2010 – aprilie 2011
- nu i-au fost solicitate, anterior emiterii acestui act, niciun fel de lămuriri sau acte suplimentare
- față de obiectul verificării, formulat ca fiind „stabilirea corectitudinii autorizării cererilor de plată”, susține că răspunderea îi revine emitentului autorizării; nu răspunde de corectitudinea autorizării, iar în momentul formulării cererii de plată pe anul 2009 a depus toate actele solicitate, care au fost verificate și aprobate de reprezentanții APIA.
Mai arată că prin cererea de plată și actele depuse în susținerea acesteia s-a indicat corect suprafața de teren agricol avută în folosință și situarea acestor parcele pe o hartă pusă la dispoziție de reprezentantul APIA, în concordanță cu vecinătățile și cu ceilalți cultivatori, prin urmare nu cunoaște motivele pentru care a fost sancționat.
Solicită a se avea în vedere adeverința eliberată de Primăria Comunei Olcea, care atestă suprafața de teren folosită în anul 2009, conform registrului agricol.
În drept, a invocat Regulamentul CE nr.796/2004 și O.U.G. nr.125/2006.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus copie de pe actul de identitate, procesul verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011, decizia de soluționare a contestației înregistrată sub nr.7998-101 din 13.07.2011, adeverințele nr.4871 și 4872 din 10.11.2011 emisă de Primăria Comunei Olcea (f.4-12).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – centrul Județean Bihor a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanței în 19.03.2012 (f.16-23), prin care, pe cale de excepție, a invocat necompetența materială, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și netemeinică.
În motivarea excepției, arată că actele a căror anulare se solicită sunt acte administrative, prin urmare competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art.2 alin.1 lit.d) C.proc.civ.
Pe fond, arată că reclamantul a solicitat la plată în anul 2009 suprafața de 6,10 ha, însă, în urma controlului prin teledetecție, s-a constatat o diferență între suprafața declarată de 6,10 ha a parcelelor SAPS și cea confirmată 4,66 ha, adică o diferență de 30,90% din suprafața determinată, prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art.51 alin.1 și 2 din Regulamentul CE nr.796/2004, agricultorului i se refuză accesul la schemele de ajutor de care ar fi putut beneficia pentru anul calendaristic în cauză.
Mai arată că, în urma solicitării de clarificare nr.49/05.01.2010, prin care i-a adus la cunoștință reclamantului faptul că s-au constatat anumite erori în solicitarea de plată pentru suprafață pentru anul 2009, acesta a dat o declarație prin care a modificat amplasamentul unor parcele și cultura aferentă acestora. Întrucât prin cererea unică de plată s-a angajat să declare date reale, complete, corecte și valabile în formularul de cerere și documentele anexate, precum și să comunice în termen de 10 zile orice modificare a informațiilor declarate privitoare la suprafața agricolă utilizată, obligații prevăzute de art.7 alin.1 din O.U.G. nr.125/2006, și având în vedere că modificarea datelor a fost adusă la cunoștință doar după emiterea solicitării de clarificare, este evident că reclamantul nu a respectat aceste obligații, aspect care determină aplicarea de sancțiuni.
Cu privire la motivele invocate de reclamante în cuprinsul acțiunii, pârâta a invocat următoarele apărări:
- Referitor la afirmația reclamantului că nu a fost încunoștiințat în prealabil de controalele care s-au efectuat cu privire la cererea de plată, arată că aceste controale au loc inopinat și, conform art.23 din Regulamentul CE nr.796/2004, se efectuează astfel încât să asigure o verificare eficientă a respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor, precum și a cerințelor și normelor aplicabile în materie de eco-condiționare.
- În ceea ce privește susținerea că nu sunt arătate explicit obligațiile sau îndatoririle încălcate nici în procesul verbal de constatare și nici în decizia de soluționare a contestației, precizează că reclamantului i s-au adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea Raportului de teledetecție și clarificare cu fermierul, în urma căruia acesta a completat Anexa 6 - Declarație, prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificări de amplasare și cultură, enumerate în cuprinsul declarației.
Față de acest aspect, solicită să fie avută în vedere Decizia nr.4331/05.12.2006 emisă de Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit că suplinește condiția motivării actului administrativ existenta unei corespondențe anterioare între autoritatea emitentă și reclamantă, în care acesteia din urmă i-au fost prezentate consecințele unei eventuale neconformări la cerințele legale.
- Față de modul de calcul al debitului, arată că cuantumul maxim al plăților pentru anul 2009 acordate în sectorul vegetal în cadrul schemelor de plată este cel prevăzut în Anexa la HG. nr.1211/2009 privind stabilirea pentru anul 2009 a cuantumului plăților directe unice pe suprafață, plăților naționale directe complementare, plăților pentru culturi energetice și plăților separate pentru zahăr, care se acordă în agricultură în sectorul vegetal.
Dacă se constată că valoarea suprafețelor declarate și eligibile pentru care se va acorda sprijin comunitar este mai mare decât valoarea care a fost stabilită pentru România, se aplică o reducere liniară proporțională a sumelor rezultate după aplicarea sancțiunilor de supradeclarare, întârziere și nedeclarare a tuturor parcelelor pentru toți fermierii eligibili la plată pentru schema de sprijin respectivă (conform art.71 alin 1 lit.a) din Regulamentul CE nr.796/2004).
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.115 C.proc.civ., art.51 din Regulamentul CE nr.796/2004 și O.U.G. nr. 125/2006.
În probațiune, pârâta a depus cererea unică de plată pe suprafața 2009 și anexele acesteia, solicitarea de clarificare, declarația dată de reclamant în 08.01.2010 și alte înscrisuri (f.24-35).
Prin sentința nr.535 din 22.03.2012 a Judecătoriei Salonta, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Salonta și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bihor – secția civilă și de contencios administrativ.
Pe rolul Tribunalului Bihor cauza a fost înregistrată la data de 05.04.2012, sub număr de dosar_ .
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – centrul Județean Bihor a formulat cerere de chemare în garanție a .. (f.8), depusă în ședința de judecată din 05.03.2013, prin care a solicitat obligarea chematei în garanție la plata despăgubirilor ce vor fi egale cu suma pentru care va cădea în pretenții.
În motivarea cererii, arată că între A.P.I.A. și chemata în garanție există încheiat un contract de servicii de control prin teledecție a suprafețelor de teren înscrise în cererile de plată pe suprafață ale fermierilor, prin care chemata în garanție, în calitate de prestator, s-a obligat să presteze serviciile conform cerințelor solicitate în caietul de sarcini și prezentate în propunerea tehnică. Totodată, prin art.13.2 din contract, s-a stabilit că prestatorul este deplin responsabil pentru execuția serviciilor în conformitate cu termenul de finalizare a serviciilor convenit și în conformitate cu graficul de prestare convenit.
Întrucât procesul verbal de constatare nr.7240/10.02.2011, a cărui anulare se solicită, a fost emis în urma înregistrării raportului de control prin teledetecție, pârâta preluând rezultatele controlului efectuat de chemata în garanție, solicită ca, în caz de admitere a acțiunii, chemata în garanție să fie obligată să îi plătească despăgubirile la care va fi obligată prin acțiunea principală.
În dovedirea cererii de chemare în garanție, pârâta a depus contractul subsecvent de servicii nr.48/23.01.2009 și practică judiciară.
Chemata în garanție .. a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanței în 21.03.2013 (f.24-28), prin care, pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivarea excepției, arată că cererea prin care a fost chemată în garanție nu este compatibilă cu procedura specială, derogatorie de la dreptul comun, a contenciosului administrativ, întrucât litigiile de această natură pot avea ca scop și finalitate, potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 și art.2 alin.1 lit.e) din Legea nr.554/2004, cu excepția ipotezei prevăzute expres de art.16 alin.2, doar statuarea asupra raporturilor dintre persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, și autoritatea publică în cauză.
Pe fond, arată că, în conformitate cu prevederile contractului de servicii încheiat cu pârâta, s-a obligat să o despăgubească numai împotriva acțiunilor care rezultă din încălcarea unor drepturi de proprietate intelectuală, legate de echipamentele, materialele, instalațiile sau utilajele pentru sau în legătură cu produsele achiziționate (art.9.16 lit.i).
Consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de atragere a răspunderii civile contractuale, întrucât toate obligațiile contractuale privind executarea serviciilor au fost îndeplinite ireproșabil pe durata contractului iar pârâta-beneficiar nu a dovedit nicio culpă contractuală.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004, art.61-63 C.proc.civ.
Reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.30-32), prin care, cu referire la apărările invocate de pârâta APIA prin întâmpinare, a arătat următoarele:
- pârâta nu a specificat în urma cărui control prin teledetecție au fost constatate diferențele, în ce a constat controlul, locul și data efectuării acestuia, temeiul și obiectivele dispuse, care sunt aparatele de măsură utilizate și dovada omologării lor metrologice;
- pârâta nu a făcut nicio referire la modul în care au fost măsurate terenurile la momentul înscrierii lor în cererea unică de ajutor pentru agricultură (SAPS) și nu a indicat posibilele neconcordanțe sau erori de măsurare, având în vedere cele două sisteme total diferite ca tehnică și aplicare;
Pârâta APIA a mai depus la dosar precizări (f.42-43) și concluzii scrise, avute în vedere de instanță în analiza cauzei.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți, în cadrul căreia s-a depus de pârâta APIA documentația care a stat la baza actelor a căror anulare se solicită.
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de plată înregistrată la APIA sub nr.4700 din 11.03.2009 (f.24 dosar Judecătoria Salonta), reclamantul Ș. T. a solicitat la plată în anul 2009 acordarea unei subvenții pentru suprafața de 6,10 ha.
Ulterior, în urma controlului prin teledetecție efectuat de pârâtă, s-a constatat existența unor neconcordanțe, împrejurare adusă la cunoștință reclamantului prin solicitarea de clarificare nr.49 din 05.01.2010, comunicată acestuia pe bază de semnătură (f.30 dosar Judecătoria Salonta).
În urma acestei solicitări, reclamantul a dat o declarație în data de 08.01.2010 (f.31 dosar Judecătoria Salonta), prin care și-a modificat amplasamentul și cultura unor parcele.
Prin procesul verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 încheiat de APIA – Centrul județean Bihor (f.5 dosar Judecătoria Salonta), întocmit în urma controlului ce a avut drept scop verificarea modalității efectuării plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferentă anului 2009, s-a constatat nerespectarea de către reclamant a obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată RO_, astfel că s-a stabilit că a beneficiat de o sumă necuvenită în cuantum de 2.850,35 lei.
Împotriva acestui proces verbal de constatare, reclamantul a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, care a fost respinsă de pârâta APIA prin Decizia de soluționare a contestației înregistrată sub nr.7998-101 din 13.07.2011 (f.9-10 dosar Judecătoria Salonta).
Principala critică invocată de reclamant se referă la nemotivarea deciziei de soluționare a contestației administrative și a procesului verbal de constatare, susținând că nu se arată explicit care sunt obligațiile și îndatoririle încălcate și nici ce reprezintă suma imputată în cuantum de 2.850,35 lei și modul de calcul a acesteia.
Pârâta APIA admite implicit faptul nemotivării actelor administrative, însă invocă decizia nr.4331/05.12.2005 a Î.C.C.J., susținând că existența unei corespondențe anterioare între autoritatea emitentă și reclamant suplinește condiția motivării actului administrativ.
Instanța apreciază că motivarea actului administrativ este o condiție imperativ solicitată de legiuitor, satisfacerea acesteia fiind o garanție a dreptului la apărare a persoanei vizate prin actul emis.
Totodată, motivarea actului administrativ este o garanție că autoritatea administrativă a analizat temeinic dispozițiile legale și le-a aplicat ca atare. Orice act administrativ trebuie să indice în mod clar, neechivoc, motivul care a condus la soluția adoptată de autoritatea publică în cauză, într-o manieră încât să permită persoanelor vizate să înțeleagă justificarea și să poată exercita controlului de legalitate.
Motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, și anume indicarea textelor legale aplicabile situației date și indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale.
În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța constată că, potrivit art.31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal”,
Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.
În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, judecătorul neputând specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative.
Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura o informare corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, precum și o încălcare a dreptului la apărare a persoanei vizate prin actul administrativ emis.
Analizând actele administrative contestate în cauză sub aspectul respectării condiției motivării, instanța constată că în procesul-verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011, la cap.V se menționează ca motiv al controlului - „verificarea controalelor administrative, modalitatea efectuării plăților în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața aferentă anului 2009”, ca prevederi legale și contractuale încălcate, la cap.VII se consemnează „nerespectarea obligațiilor și îndatoririlor din cererea de plată” iar în final, în cap.VIII privind concluziile verificării, se specifică faptul că „suma totală datorată este de 2.850,35 lei”.
În decizia de soluționare a contestației administrative înregistrată sub nr.7998-101 din 13.07.2011, motivarea în fapt se rezumă la mențiunea că, în raport de susținerile fermierului conform cărora nu este de acord cu procesul verbal de debit întrucât utilizează terenul pe care l-a declarat în cererea de plată în campania 2009, în urma analizării contestației, a procesului verbal de constatare și a documentelor probante existente, comisia de soluționare a contestației apreciază că „debitul aferent campaniei 2009 este constituit corect”.
În opinia instanței, aceste mențiuni nu îndeplinesc cerința motivării actelor administrative, cu respectarea dreptului la apărare și într-o manieră care să permită persoanei vizate să înțeleagă justificarea și să poată exercita controlului de legalitate.
Astfel, prin procesul verbal de constatare s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 2.850,35lei, menținută prin procesul verbal de soluționare a contestației, însă în cuprinsul acestor acte administrative nu se arată care sunt obligațiile și îndatoririle nerespectate, nu se indică modul de calcul al acestui debit și nici o altă informație care să îi permită reclamantului să înțeleagă justificarea debitului care îi este impus și modul de calcul al acestuia.
Temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii procesului verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 au fost expuse doar în fața instanței de judecată, prin întâmpinarea formulată în cauză, însă fiind un act ulterior, în mod evident nu poate suplini condiția motivării actului administrativ.
Referitor la argumentul invocat de pârâtă, că reclamantului i s-au adus la cunoștință neregulile constatate prin confruntarea raportului de teledetecție, în urma căruia acesta a completat o declarație prin care a arătat că a efectuat în cunoștință de cauză modificările de amplasament și cultură, instanța îl va înlătura ca neîntemeiat, apreciind că solicitarea de clarificare nr.49/05.01.2010 trimisă de APIA reclamantului și celorlalți fermieri din . în măsură să suplinească cerința motivării actului administrativ, având în vedere că are un caracter general și nu face referire concretă la o anumită neregulă constatată, iar declarația dată de reclamant în data de 08.01.2010 în urma acestei solicitări este un formular tipizat, pretipărit, care nu este în măsură să determine convingerea că reclamantului i s-au comunicat și a înțeles informațiile cu privire la rezultatele controlului prin teledetecție și a avut posibilitatea efectivă să își exprime liber opinia în legătură cu neregularitățile constatate de APIA.
În considerarea tuturor acestor aspecte, constatând că actele administrative atacate au fost emise cu nerespectarea condiției de formă a motivării, se impune anularea acestora, nemaifiind necesară cercetarea celorlalte apărări formulate de reclamant.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean Bihor împotriva chematei în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, se constată următoarele:
Analizând prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție, instanța o va respinge ca neîntemeiată, reținând că prin acțiunea principală, reclamantul a solicitat anularea procesului verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011, care a fost întocmit de pârâtă în urma unui control prin teledetecție efectuat de chemata în garanție G. S.R.L. în temeiul contractului de servicii nr.48/23.07.2009 încheiat între părți, prin urmare chemata în garanție are calitate procesuală în cauză, în conformitate cu prevederile art.60 alin.1 C.proc.civ.
În schimb, sub aspectul temeiniciei cererii de chemare în garanție, instanța apreciază că se impune respingerea acesteia, având în vedere că în acțiunea principală anularea actelor administrative s-a dispus pentru nerespectarea condiției de formă a motivării, nefiind cercetată temeinicia acțiunii, pentru a se putea aprecia că pârâta a căzut în pretențiuni cu o cerere în despăgubire.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța va lua act că nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. T., domiciliat în ., ., cu domiciliul procedural ales în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, ..1, județul Bihor.
Anulează procesul verbal de constatare nr.7240 din 10.02.2011 și decizia de soluționare a contestației emise de pârâta A.P.I.A. – Centrul Județean Bihor.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție .., cu sediul în Timișoara, ., județul Bihor.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor, cu sediul în Oradea, ..1, județul Bihor în contradictoriu cu chemata în garanție .., cu sediul în Timișoara, ., județul Bihor.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 02 iulie 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 17.07.2013
Nr.ex. – 4
Emis 2 comunicări
reclamant Ș. T.
domiciliul ales - Oradea, ., județul Bihor
pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Bihor
sediul - Oradea, ..1, județul Bihor
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1631/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 337/2013.... → |
|---|
