Anulare act administrativ. Sentința nr. 5124/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5124/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 2731/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – ORADEA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr.5124/CA/2013
Ședință publică din data de 10 septembrie 2013
Președinte: E. D. V.
Grefier: B. C.
Pe rol fiind în pronunțare cauza de contencios administrativ în primă instanță privind pe reclamantul N. N., domiciliat în Oradea, . nr.1, apart.14, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele C. de Asigurări de Sănătate Bihor, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor, pentru anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterea cauzei a avut loc la data de 03.09.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.260 C.proc.civ., și pentru ca părțile să poată depune concluzii scrise, conform art.146 C.proc.civ., s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 10.09.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ,
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 19.03.2012, sub număr de dosar_, astfel cum a fost precizată ulterior (f.83-84), reclamantul N. N. a chemat în judecată pârâta C. de Asigurări de Sănătate Bihor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea actelor administrative nr.2493/27.02.2012, nr._/07.02.2011, nr._/16.11.2011, nr._/16.11.2011, respectiv a deciziilor de impunere nr.4771/2011 - pentru suma de 4.298 lei, nr.4639/2011 - pentru suma de 5.132 lei și nr.1002/2011 - pentru suma de 5.625 lei, reprezentând contribuție CASS, majorări de întârziere și penalități, în temeiul dispozițiilor art.51 și urm. din Legea nr.145/1997, art.51 și urm. din O.U.G. nr.150/2002, art.209 alin.2, art.215, art.216, art.256-258, art.288 alin.5 din Legea nr.95/2006, Ordinul nr.617/2007, art.6 și 7 din O.G. nr.92/2003.
În expunerea motivelor, arată că în considerarea datei la care s-a autorizat PFA, în cauză ar putea fi incidente exclusiv dispozițiile Legii nr.95/2006, celelalte acte normative invocate fiind abrogate anterior anului 2007.
Mai arată că, din economia art.211 din acest act normativ, rezultă că pentru a beneficia de calitatea de asigurat, persoana trebuie să încheie un contract de asigurare, or, până la acest moment, nu s-a angajat în raporturi contractuale cu pârâta, ceea ce înseamnă că nu îi datorează vreo sumă de bani.
Totodată, consideră că din acest text de lege nu rezultă obligația imperativă a încheierii contractului, prin urmare asigurarea de sănătate reprezintă o opțiune, aspect care derivă și din dispozițiile art.257, conform cărora exclusiv persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare.
În situația în care se va considera că datorează contribuție CASS, solicită ca pârâta să facă dovada modului de calcul al contribuțiilor, având în vedere că este pensionar, calitate în care beneficiază de dispozițiile art.213 alin.1 lit.h), prin urmare modul de calcul trebuie să respecte dispozițiile art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006.
Solicită să se aibă în vedere că într-un interval de 5 luni de zile s-au emis în sarcina lui 4 decizii de impunere, conținând obligații de plată substanțial diferite ca valoare, ceea ce demonstrează susținerile privind corectitudinea modului de calcul.
Mai consideră că s-au încălcat cu rea credință prevederile art.7 din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care, deși pârâta cunoștea conținutul declarațiilor privind veniturile realizate, depuse începând cu anul 2007, a lăsat să curgă un interval de aproape 4 ani, pentru a-l greva astfel cu majorări și penalități de întârziere.
În probațiune, reclamantul a depus înscrisuri – adresele nr.2493/27.02.2012, nr._/07.02.2012, nr._/16.11.2011, nr._/16.11.2011, titlul executoriu nr.1521/14.10.2011, deciziile de impunere nr.4410/2011, nr.1002/2011, declarații privind veniturile realizate, dovezi privind comunicarea, alte înscrisuri (f.2-29).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâta C. de Asigurări de Sănătate Bihor a formulat întâmpinare, depusă prin registratura instanței în 05.11.2012 (f.34-36), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, arată că decizia de impunere nr.4771/2011, rectificativă a deciziei de impunere nr.4639/2011, este singurul act administrativ fiscal în vigoare, celelalte decizii de impunere fiind anulate.
Menționează că CAS Bihor a emis această decizie rectificativă cu privire la obligațiile la fondul de asigurări de sociale de sănătate pentru veniturile din activități comerciale realizate de reclamant pentru anii 2007-2010.
Conform deciziilor de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit emise de ANAF, anticipate și anulare, aferente perioadei 2007 – 2010, reclamantul a realizat activități comerciale – comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare.
Potrivit prevederilor art.257 și art.261 din Legea nr.95/2006, reclamantul, în calitate de realizator de venituri din activități independente, are obligația achitării contribuției de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor obținute, trimestrial, până în data de 15 a ultimei luni din trimestru, inclusiv la plata majorărilor de întârziere dacă aceste contribuții sunt achitate la alte termene decât cele prevăzute de lege, în baza prevederilor art.261 alin.4 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art.1201 din O.G. nr.92/2003.
Totodată, în conformitate cu art.215 din Legea nr.95/2006, reclamantul avea obligația depunerii de declarații cu obligațiile de plată la fondul de sănătate în baza veniturilor realizate.
Consideră că susținerile reclamantului, în sensul că nu datorează contribuție deoarece nu a încheiat contract de asigurare, nu au relevanță juridică, obligațiile reclamantului fiind stabilite în baza Legii nr.95/2006 și nu în baza unui contract. Potrivit dispozițiilor art.214 alin.2 din Legea nr.95/2006 asigurarea este facultativă doar în cazurile prevăzute la lit.a)-c), or reclamantul nu se încadrează în niciuna din aceste situații.
Pe de altă parte, solicită să se constate că reclamantul a făcut plăți voluntare în data de 22.12.2011, în sumă de 4405 lei, anterior emiterii deciziei de impunere nr.4771/27.12.2011, în prezent fiind achitat întregul debit.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.95/2006, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În probațiune, pârâta C.A.S. Bihor a depus situația contribuțiilor declarate, încasate și restante și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate, încasate și restante și situația încasărilor (f.37-38), decizia de impunere nr.4771/2011 și dovada comunicării acesteia, somația din 27.12.2011, titlu executoriu nr.4410/2011, decizia de impunere nr.4639/2011 și dovada comunicării acesteia, somația din 12.12.2011, titlu executoriu nr.3593/2011, decizia de impunere nr.1002/2011 și dovada comunicării acesteia, somația din 14.10.2011, titlu executoriu nr.876/2011 (f.53-64), deciziile de impunere pentru perioada 2007-2010 (f.65-72).
Prin încheierea de ședință din 13.11.2012, s-a introdus în cauză în calitate de pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, în considerarea prevederilor O.U.G. nr.125/2011, pentru opozabilitatea hotărârii.
Prin notele de ședință depuse prin registratura instanței în 18.06.2013 (f.74), pârâta C.A.S. Bihor a invocat excepția inadmisibilității contestării deciziilor de impunere nr.4771/27.12.2011, nr.4639/12.12.2011 și nr.4410/15.11.2011, justificând că reclamantul nu a formulat contestație administrativă împotriva acestor acte administrative, precum și excepția lipsei de obiect cu privire la deciziile de impunere nr.4410/2011, nr.4639/2011 și 1002/2011, întrucât aceste decizii au fost anulate.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2013, s-a luat act că pârâta C.A.S. Bihor a renunțat la excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile administrative și s-a unit cu fondul cauzei excepția lipsei de obiect cu privire la anularea deciziilor de impunere nr.4410/2011, nr.4639/2011 și 1002/2011.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
În termenul de pronunțare, pârâta C.A.S. Bihor a depus la dosar concluzii scrise, avute în vedere de instanță în analiza cauzei.
Analizând prioritar, în conformitate cu art.137 C.proc.civ., excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziilor de impunere nr.1002/2011, nr.4410/2011 și nr.4639/2011 și a deciziilor de soluționare a acestora, instanța o va admite ca întemeiată, reținând că aceste acte administrative au fost anulate de pârâta C.A.S. Bihor, prin urmare nu mai produc efecte juridice.
Sub aspectul fondului, examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia de impunere rectificativă nr.4711/27.12.2011 emisă de CAS Bihor (f.53), au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații de plată la fondul asigurărilor sociale de sănătate în cuantum de 4.298 lei, aferente anilor 2007-2010, pentru veniturile din activități comerciale realizate de reclamant.
Baza de impunere a fost transmisă prin fișier de Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor art.35 din Ordinul nr.617/2007.
Împotriva acestei decizii de impunere, reclamantul a formulat contestație administrativă în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Titlul IX C.proc.fisc, respinsă de pârâta C.A.S. Bihor prin adresa/decizia nr.2493/27.02.2012 (f.4).
În motivarea acestei soluții, pârâta a reținut că reclamantul datorează contribuție de sănătate asupra veniturilor din activități independente în conformitate cu prevederile art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr.95/2006, obligația declarării veniturilor îi revine personal și nu se încadrează în cazurile de scutire prevăzute de art.211 lit.h) din Legea nr.95/2006.
Raportând situația de speță la textele legale incidente, instanța apreciază că deciziile contestate sunt legale.
Potrivit art.256 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată, Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează și din contribuții ale persoanelor fizice și juridice.
Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări.
În speță, colectarea contribuției a fost făcută de CAS.
Legea nr.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art.208 alin.3 lit.e și alin.6).
În conformitate cu dispozițiile art.215 alin.1 și 3 din Legea nr.95/2006, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere sau cele celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
În speță, reclamantul este pensionar însă deține și calitatea de persoană fizică autorizată în activitatea de comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare și realizează venituri din această activitate, astfel cum rezultă din deciziile de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente și deciziile de impunere anuală pentru veniturile realizate de persoanele fizice, emise în perioada 2007 - 2010 (f.65-72).
În acest caz, cuantumul contribuției la fondul de sănătate este prevăzut de art.257 alin.2 lit.b) din Legea nr.95/2006 și art.7 din Ordinul nr.617/2007 sub forma unei cote de 6,5%, modificată la cota de 5,5% începând cu data de 01.07.2008.
Astfel, potrivit art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra „b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
În conformitate cu art.257 alin.3 din acest act normativ, în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri din activități independente (art.257 alin.2 lit.b) și venituri din pensie (art.257 alin.2 lit.e și art.257 alin.22), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Totodată, art.17 alin.5 din Ordinul nr.617/2007 prevede că persoanele care realizează venituri din pensii aflate sub limita sumei neimpozabile din pensii prevăzute de Codul fiscal, precum și venituri impozabile realizate din desfășurarea unor activități independente care se supun impozitului pe venit plătesc contribuția pentru aceste din urmă venituri la veniturile realizate.
Din coroborarea acestor dispoziții legale, insanța reține, contrar susținerilor reclamantului, că obligația de plată a contribuției sociale de sănătate subzistă independent de încheierea unui contract cu C. Asigurărilor de Sănătate. Reclamantului îi revine obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate în calitate de persoană autorizată potrivit legii să desfășoare activități independente, iar lipsa unui contract între părți care să materializeze această obligație este lipsită de relevanță câtă vreme obligația de plată decurge din lege.
În ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere, instanța reține că în materie fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.
În conformitate cu dispozițiile art.119 șii art.120 din O.G. nr.92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi (anterior adoptării O.U.G. nr.39/2010 era folosită noțiunea de majorări de întârziere în locul celei de dobândă) și penalități de întârziere. Majorările se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. De asemenea, potrivit art.1201 din O.G. nr.92/2003, plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.
Din aceste dispoziții legale nu rezultă ca și condiție prealabilă încunoștiințarea debitorului, dimpotrivă, prevăd expres calcularea majorărilor de întârziere în toate ipotezele în care contribuțiile sunt achitate după expirarea termenului prevăzut de lege, fiind irelevant dacă s-a stabilit sau nu culpa debitorului, această sancțiune fiind prezumată a fi cunoscută de la data intrării în vigoare a actului normativ.
Prin urmare, reținând că încheierea contractului de asigurare are doar valoare administrativă, de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în temeiul legii și nu în virtutea contractului, instanța reține că organul fiscal putea emite decizia de impunere din oficiu, întrucât, potrivit art.216, art.259 alin.7 și art.261 din Legea nr.95/2006, Casele de Asigurări de Sănătate au abilitatea legală de a proceda la recuperarea sumelor restante datorate fondului și a majorărilor de întârziere aferente în condițiile O.G. nr.92/2003.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Față de soluția pronunțată, în cauză nu se acordă cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei de obiect cu privire la capătul de cerere privind anularea deciziilor de impunere nr.1002/2011, nr.4410/2011 și nr.4639/2011 și a deciziilor de soluționare de acestora, invocată de pârâta C. de Asigurări de Sănătate Bihor.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul N. N., domiciliat în Oradea, . nr.1, apart.14, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâtele C. de Asigurări de Sănătate Bihor, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor, privind anularea deciziei de impunere nr.4771/2011 și a deciziei de soluționare nr.2493/27.02.2012 emise de C. de Asigurări de Sănătate Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 septembrie 2013.
Președinte Grefier
D. V. E. C. B.
Red.jud. E.D.V.
Dact.gref.B.C.
Data red – 10.10.2013
Nr.ex. – 5
Emis 3 comunicări
reclamant N. N.
domiciliul - Oradea, . nr.1, apart.14, județul Bihor
pârâta C. de Asigurări de Sănătate Bihor
sediul - Oradea, ., județul Bihor
pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea
sediul - Oradea, ..2B, județul Bihor
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2075/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1003/2013.... → |
|---|
