Anulare act administrativ. Sentința nr. 6962/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6962/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 977/111/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.6962/CA/2013.
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. N. C.
GREFIER: P. C. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. M. INDIVIDUAL DR.V. M., în contradictoriu cu pârâta . COMUNEI R., având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, invederându-se instanței că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 11 decembrie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, precum și în încheierea de ședință din 18 decembrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei pentru data de 20 decembrie 2013, când s-a pronunțat prezenta sentință, după care:
Instanța, constând lămurită cauza, rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 23.01.2013, legal timbrată, reclamanta C. M. Individual Dr.V. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul . Comunei R., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 1 din 22.10.2011, a deciziei de impunere nr. 1 din 15.01.2010, a deciziei de impunere nr. 15.01.2009 și a deciziei de impunere nr. 1/15.01.2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 01.10.2004 a încheiat cu Primăria Comunei R. contractul de concesiune care are ca obiect exploatarea cabinetului medical situat în ..
La data de 26.10.2012 a primit de la .. 153 împreună cu titlul executoriu nr. 129 prin care se arată că s-a dispus executarea silită pentru suma de 2.940 lei impozit pe clădiri. Deși a formulat plângere prealabilă împotriva deciziilor de impunere acestea au fost respinse. Reclamantul apreciază că obligațiile reținute în sarcina sa sunt nelegale deoarece potrivit pct 12 al 1 din Normele metodologice ale Codului Fiscal persoanele fizice care desfășoară activități libere în concret PFA-urile sunt asimilate persoanelor fizice. Ori potrivit art. 279 al. 3 din Cod fisc. doar persoanele juridice concesionare sunt obligate la plata taxei pe clădiri.
În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, art. 240 C. fiscal, art. 2 al. 1 lit d, art. 274 C. pr. civ.
În probațiune a depus: decizia de impunere nr. 1 din 22.10.2011, decizia de impunere nr. 1 din 15.01.2010, decizia de impunere nr. 15.01.2009, decizia de impunere nr. 1/15.01.2008, (f 5 – 8), plângere și răspuns la plângerea prealabilă (f 9 – 12),
Pârâtul, prin întâmpinarea de la fila 23 dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că impozitul pe clădiri, proprietate publică a Comunei R., închiriate sau concesionate, prin actul nr. 782/30.04.2008 în baza art. 249 al. 3 din Legea nr. 571/2003 ca urmare a unui control efectuat de Camera de Conturi Bihor.
În probațiune a depus ( contractul de concesiune (f 27 – 29), actul de control nr. 782/30.04.2008 (f 28 – 32), tabel privind calculul debitelor (f 33 – 34).
Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt la data de 01.10.2004 reclamantul a încheiat cu Consiliul Local al Comunei R. reprezentată prin Primar, contractul de concesiune care are ca obiect exploatarea cabinetului medical situat în ..
Pârâta a emis decizia de impunere nr. 1 din 22.10.2011 pentru suma de 245 lei ( 181 lei impozit pe clădiri și 64 lei impozit pentru autovehicule), decizia de impunere nr. 1 din 15.01.2010 pentru suma de 301 lei ( 181 lei impozit pe clădiri și 120 lei impozit pentru autovehicule), decizia de impunere nr. 15.01.2009 pentru suma de 301 lei ( 181 lei impozit pe clădiri și 120 lei impozit pentru autovehicule)decizia de impunere nr. 1/15.01.2008 pentru suma de 330 lei ( 181 lei impozit pe clădiri și 120 lei impozit pentru autovehicule).
Reclamantul a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin adresa nr. 2.371 din 12.12.2012.
În drept conform art. 249 din Legea nr. 571/2003:
„Reguli generale
(1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
(3) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.”
Potrivit pct. 17 din HG nr. 44/2004 privind aplicarea art. 249 din C. fisc.
„În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, se datorează taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri. Dacă o persoană juridică - concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare sau de folosință - încheie ulterior contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosință pentru aceeași clădire cu alte persoane, taxa pe clădiri va fi datorată de utilizatorul final.”
Potrivit pct. 12 al. 2 din HG nr. 44/2004 privind aplicarea art. 248 din C. fisc.:
„(2) Contribuabilii, persoane fizice, care desfășoară activități economice pe baza liberei inițiative, precum și cei care exercită în mod autonom sau prin asociere orice profesie liberă sunt:
a) persoanele fizice care exercită activități independente în mod autonom sau asociate pe baza unui contract de asociere încheiat în vederea realizării de activități, cum sunt: asociațiile familiale, asociațiile agricole sau altele asemenea și care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană juridică;
b) persoanele fizice care exercită orice profesii, cum sunt cele: medicale, de avocatură, notariale, de expertiză contabilă, de expertiză tehnică, de consultanță fiscală, de contabil autorizat, de consultant de plasament în valori imobiliare, de arhitectură, de executare judecătorească, cele autorizate să execute lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei sau alte profesii asemănătoare desfășurate în mod autonom, în condițiile legii, și care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului - persoană juridică.
(3) În categoria comercianților, contribuabili - persoane juridice, se cuprind: regiile autonome, societățile și companiile naționale, societățile bancare și orice alte societăți comerciale care se organizează și își desfășoară activitatea în oricare dintre domeniile specifice producției, prestărilor de servicii, desfacerii produselor sau altor activități economice, cooperativele meșteșugărești, cooperativele de consum, cooperativele de credit sau orice alte entități - persoane juridice care fac fapte de comerț, astfel cum sunt definite de Codul comercial*).”
Raportat la aceste texte de lege impozitul pe clădiri a fost calculat în mod nelegal de către pârâtă în sarcina reclamantei, întrucât doar în cazul concesionarilor persoane juridice impozitul pe clădiri se suportă de către aceștia. Reclamantul fiind asimilat persoanelor fizice în mod nelegal i s-a stabilit sarcina fiscală constând în impozitul pe clădiri.
În ceea ce privește impozitul pe autoturisme, reclamantul nu a contestat stabilirea acestuia, așadar instanța constată că nu există motive pentru a analiza legalitatea stabilirii acestuia.
Față de cele ce preced se impune admiterea acțiunii și anularea în parte deciziilor de impunere prin înlăturarea impozitului pe clădiri în cuantum total de 724 lei ( 4 x 181 lei).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată în baza art. 274 C.pr. civ. instanța constată că reclamantul a achitat un onorariu în cuantum de câte 620 lei, respectiv 496 lei (f 48, 49) și 16 lei taxă judiciară de timbru și 1,2 lei timbru judiciar. Raportat la complexitatea cauzei se constată că nu se justifică obligarea pârâtei la suportarea întregii sume reprezentând onorariul avocațial, suma de 200 de lei la care se adaugă taxele de timbru fiind suficientă în acest sens.
Va obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 217,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și taxa de timbru judiciar și respinge restul pretențiilor solicitate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către C.. M. individual Dr. V. M. cu sediul în Răbăganinr. 29, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în R., nr. 1 jud. Bihor.
Dispune anularea în parte a deciziei de impunere nr. 1 din 22.10.2011, a deciziei de impunere nr. 1 din 15.01.2010, a deciziei de impunere nr. 15.01.2009 și a deciziei de impunere nr. 1/15.01.2008 prin înlăturarea obligației de plată a impozitului pe clădiri.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 217,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată și respinge restul pretențiilor cu acest titlu.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.12.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
T. N. C. P. C. M.
Red. Jud. T.N.C.
Dact. Gref. P.M.C./4 ex./17.01.2014
Emis 2 comunicări cu:
reclamantul C.. M. individual Dr. V. M.
pârâta .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Încheierea nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 819/2013.... → |
|---|
