Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1006/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1006/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 10043/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1006/R/CA/2013
Ședința publică de la 09 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător A. R. P.
Judecător A. T.
Grefier C. A. H.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta D. S. VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR BIHOR – DSVSA cu sediul în Oradea, .. 37, jud. Bior, în contradictoriu cu intimatul M. C. cu domiciliul în Lupeni, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 8714 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că la primul termen de judecată din data de 02.12.2013 au avut loc dezbaterile asupra recursului, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea pentru acest termen de judecată, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8714 din 08.06.2012 Judecătoria Oradea a admis cererea formulata de petentul M. C., dom. in loc. Lupeni, ., ., ., in contradictoriu cu intimata D. S. VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR BIHOR - DSVSA, cu sediul in loc. Oradea, .. 37, jud. Bihor.
A anulat procesul-verbal de contravenție seria_ nr._/11-05-2011, exonerând petentul de obligația de plata a amenzii contravenționale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr._/ 11.05.2011, petentul a fost sancționat cu amenda contravenționala de 1920 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. art. 3 lit. b pct 9 din HG 984/2005 și art. 3 indice 1, pct. a din HG nr. 984/2005.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că aceasta a fost depusă în termen legal. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/ 11.05.2011, a fost semnat de petent la data întocmirii lui, fiindu-i comunicat in aceeași zi, iar plângerea de față a fost depusă direct la instanță la data de 26-05-2011, adică în interiorul termenului de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, prevăzut de art. 3 lit. b pct 9 din HG 984/2005.
De asemenea instanța de fond a constatat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de legalitate impuse sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG nr. 2/2001 și că situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nr._/ 11.05.2011, încheiat constituie contravenție în sensul HG nr. 984/2005.
Cat privește excepția lipsei competentei agentului constatator de a aplica sancțiunea, aceasta a fost respinsă de către instanță, intimata depunând la dosar, la pagina 32, un extras din fisa postului, din care rezulta ca M. S. R., angajatul acesteia, are ca atribuție de serviciu aplicarea sancțiunilor contravenționale conform prevederilor legale, in urma constatării deficientelor in inspecțiile efectuate.
S-a reținut apoi de către instanța de fond că procesul-verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul verbal reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.
Astfel cum s-a reținut de CEDO in cauza A. contra României, contravenția reținuta in sarcina petentului întrunește elementele expuse in art.6 par.1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al HG 984/2005 privește toți cetățenii iar sancțiunea instituita are un caracter preventiv si represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute si garanțiile procesuale specifice in materie penala in ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumția de nevinovăție prevăzuta de par.2 al art. 6.
Aceasta prezumție, ca orice prezumție legala relativa conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de alta parte, in favoarea intimatului operează prezumția instituita prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat in exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumția instituita prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei si este susceptibila a fi combătuta prin proba contrarie.
Instanța de fond a reținut că se află în prezența a două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, cate una in favoarea fiecăreia dintre părți iar pentru a asigura echilibrul procesual urmează ca fiecare sa producă in fata instanței probe pertinente si concludente in susținerea afirmațiilor lor.
Instanța de fond a reținut că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională e un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu. Dar existența acestei prezumții nu scutește organul constatator de obligația ce îi incumbă în momentul contestării procesului verbal și anume de a susține cu probe veridicitatea celor reținute în procesul verbal, obligație pe care nu a îndeplinit-o în prezenta cauză.
Acest act administrativ de sancționare nu trebuie astfel să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară.
Instanța de fond a apreciat că petentul a adus probe verosimile, pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale, conformându-se dispozițiilor art. 1169 C.civ. potrivit căruia cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. In ceea ce privește a doua fapta reținută in sarcina petentului, aceea de a nu deține autorizația sanitar - veterinara pentru mijlocul de transport, instanța de fond a reținut că din cuprinsul înscrisului depus la pagina 37 din dosar, rezulta ca acesta deținea un certificat de înregistrare pentru mijlocul de transport cu nr. de înmatriculare_, eliberat la data de 19-01-2011.
Cat privește prima fapta constând in deținerea sau transportul de animale neînregistrate, prima instanță a reținut că din cuprinsul declarațiilor martorului U. A. C., proprietarul animalelor transportate, rezulta ca s-au făcut demersuri in vederea procurării crotaliilor și aplicării acestora, insa medicul veterinar din circumscripția in care au fost cumpărate animalele i-a comunicat ca intimata nu a furnizat crotalii, deși s-au cerut. Martorul a indicat totodată ca este de notorietate lipsa acestor crotalii, chiar daca nu mai sunt subvenționate de către stat și plătite de către proprietar, tot nu se mai găsesc; are cunoștință despre aceasta situație fiind medic veterinar.
F. de considerentele expuse, in baza art. 34 din O.2/2001, instanța de fond a admis plângerea formulată de petent, a anulat procesul - verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor seria_ nr._/11-05-2011, exonerând petentul de obligația de plata a amenzii contravenționale.
A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata D. S. VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR BIHOR – DSVSA solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor nr._/11.05.2011.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică axându-se exclusiv pe declarațiile unui martor care sunt simple afirmații și nedovedite în vreun fel. Totodată, recurenta arată că petentului îi revenea obligația instituită de către legiuitor de a transporta animalele doar dacă acestea erau identificate, înregistrate și deținea asupra lor documente sanitar veterinare, această obligație nereducându-se la efectuarea de demersuri în vederea identificării și înregistrării acelor animale. De asemenea, recurenta mai arată să situația de fapt reținută în procesul verbal atacata este rezultatul unor constatări personale ale organului constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale. Referitor la cea de-a doua contravenție imputată, recurenta arată că certificatul de înregistrare pentru mijlocul de transport trebuia deținut asupra sa de către contestator în momentul transportului acelor animale, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
În drept a invocat disp art. 304 pct 8 și 9 C proc. civ, ale HG 984/2005, ale OG 2/2001 și ale OUG 23/2010.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de recursul formulat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 3041 Cod. Proc. civ. Tribunalul Bihor constată că recursul formulat este fondat și pe cale de consecință îl va admite pentru următoarele considerente:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._/11 mai 2011 prin care petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum total de 1920 lei pentru săvârșirea a două contravenții și anume cea prev. de art. art. 3 lit. b pct 9 din HG 984/2005 constând în aceea că a transportat un număr de 30 de animale specia suină fără a acestea să fie identificate și fără a deține documente sanitar veterinare pentru animalele transportate și respectiv cea prev de art. 3 indice 1, pct. a din HG nr. 984/2005 constând în aceea că nu deținea certificat de înregistrare pentru mijlocul de transport cu care a efectuat transportul animalelor. Din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă indubitabil că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev de art. 3 lit b pct 9 din HG nr. 984/2005. Astfel, din constatările personale ale inspectorilor veterinari, coroborat cu proba testimonială administrată în cauză, rezultă că petentul a transportat un număr de 30 de animale specia suine fără ca acestea să fie identificate și fără a deține documente sanitar veterinare pentru animalele transportate. De altfel, petentul recunoaște veridicitatea stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, motivând neîndeplinirea obligației legală prin aceea că a făcut demersuri în vederea identificării animalelor și a obținerii documentelor sanitar veterinare, însă, datorită birocrației și a incorectei administrări și gestionări a crotaliilor auriculare de către intimata recurentă DSVSA Bihor, a fost în imposibilitatea finalizării acestor operațiuni.
Potrivit art. 18 din OUG 39/2010 începând cu anul 2011 achiziționarea crotaliilor auriculare precum și a mijloacelor electronice pentru identificarea suinelor, ovinelor și caprinelor din toate tipurile de exploatații va fi în sarcina proprietarilor. Crotaliile auriculare precum și mijloacele electronice se achiziționează de la societățile comerciale care furnizează mijloace de identificare a suinelor, ovinelor și caprinelor.
Din examinarea acestui text de lege, instanța de recurs reține că DSVSA Bihor nu are nici o atribuție în administrarea, gestionarea și distribuirea crotaliilor auriculare precum și a mijloacelor electronice necesare identificării animalelor care urmează a fi transportate, aceste activități căzând în sarcina proprietarului animalelor, astfel încât pretinsa birocrație invocată de către petent nu poate fi reținută pentru exonerarea sa de răspundere contravențională. Mai mult, petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a demersurilor întreprinse în vederea identificării și obținerii documentelor sanitar veterinare necesare transportării animalelor. Ori, norma incriminatoare încălcată prevede în sarcina transportatorului o obligație imperativă și anume aceea de a nu transporta animale neidentificate și neînregistrate fără documente sanitar veterinare, petentul având obligația de a se abține de la efectuarea transportului animalelor fără îndeplinirea în prealabil a obligațiilor legale,
Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, respectiv cea prev. de art. 31 lit a din HG 984/2005, constând în nedeținerea certificatului de înregistrare a mijlocului de transport cu care a efectuat transportul animalelor, Tribunalul Bihor constată că petentul deține certificat de înregistrare sanitar veterinară pentru mijlocul de transport animale vii pe distanțe de până la 65 km pentru autoutilitara cu nr de înmatriculare_, așa cum rezultă din certificatul nr. 28/19.01.2011 aflat la fila 35 dosar fond. Prin urmare, susținerile agentului constatator din cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat conform cărora petentul nu deține un asemenea certificat, sunt contrazise de înscrisul depus la dosarul cauzei, ceea ce demonstrează neîntrunirea în cauză a elementelor constitutive ale acestei din urmă contravenții imputată petentului.
În ceea ce privește excepțiile de nulitate ale actului sancționator constând în necompetența materială a agentului constatator precum și a viciilor de formă ale procesului verbal de contravenție, instanța de recurs constată că potrivit fișei postului a cărei extras se află la dosar, agentul constatator M. S. R. are atribuții de serviciu constând în aplicarea sancțiunilor contravenționale. De asemenea, tribunalul reține că actul sancționator conține toate elementelor obligatorii prev de art. 16,17 din OG 2/2001 a căror omisiune este sancționată cu nulitatea absolută.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate prin raportare la criteriile generale de individualizare a sancțiunii inserate de legiuitor în cuprinsul art. 21 alin 3 din OG 2/2001 Tribunalul Bihor constată că amenda contravențională aplicată pentru contravenția prev de art. 3 lit b pct. 9 din HG 984/2005 este direct proporțională cu pericolul social concret pe care îl prezintă fapta săvârșită.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp HG 984/2005 și ale OG 2/2001 prin prisma dis part. 304 pct 8 și 9 C Proc. Civ., urmează să admită ca fondat recursul introdus de recurenta D. S. VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR BIHOR – DSVSA în contradictoriu cu intimatul M. C. și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte plângerea formulată și va anula în parte procesul verbal de contravenție nr._/11.05.2011 sub aspectul contravenției prevăzute de art. 3/1 lit. A din HG 984/2005 și va menține procesul verbal de contravenție atacat pentru contravenția prevăzută de art. 3 lit b pct.9 din HG 984/2005.
Urmează să se constate că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurenta D. S. VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR BIHOR – DSVSA cu sediul în Oradea, .. 37, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul M. C. cu domiciliul în Lupeni, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 8714 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte plângerea formulată de petentul M. C. în contradictoriu cu intimata D. S. VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR BIHOR – DSVSA și, în consecință, anulează în parte procesul verbal de contravenție nr._/11.05.2011 sub aspectul contravenției prevăzute de art. 3/1 lit. A din HG 984/2005 și menține procesul verbal de contravenție atacat pentru contravenția prevăzută de art. 3 lit b pct.9 din HG 984/2005.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Președinte, D. B. | Judecător, A. R. P. | Judecător, A. T. |
Grefier, C. A. H. |
Red.Jud. B.D.
Red.jud.fond.B.M.
Tehn.red. H.C.
2 ex
16 decembrie 2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5896/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3101/2013.... → |
|---|
