Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 982/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 982/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 18643/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 982/R/CA/2013
Ședința publică de la 09 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător A. R. P.
Judecător A. T.
Grefier C. A. H.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul D. L. F. cu domiciliul în loc. Biharia, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimaul C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA - POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în Oradea, piața Unirii, nr. 1, jud, Bihor împotriva sentinței civile nr. 6187/23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la termenul de judecată din data de 02.12.2013 părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care a fost amânată pronunțarea pentru acest termen, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6187 din 23.04.2012 Judecătoria Oradea a respins plângerea formulată de petentul D. L. F. cu domiciliul n BIHARIA, ., J. BIHOR, împotriva intimatei POLIȚIA LOCALĂ ORADEA cu sediul în ORADEA, PIAȚA UNIRII, nr. 1, Județul BIHOR privind procesul de contravenție . nr._ din 22.09.2011. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 22.09.2011, petentul a fost amendat contravențional de către Poliția Locală Oradea cu suma de 1000 lei pentru faptele prevăzute de art. 41 lit. a din HCL 725/2006 sancționată conform art. 42 lit. 2 din același act normativ.
S-a reținut că procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul verbal reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penal în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par.2 al art. 6 CEDO.
Aceasta prezumție, ca orice prezumție legal relativ conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de alta parte, prima instanță a apreciat că în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
Instanța de fond a apreciat că se află în prezența a două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecăreia dintre părți iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ei urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
Instanța de fond a reținut că în cuprinsul procesului verbal se arată că în data de 22.09.2011, petentul s-a deplasat pe . autoutilitarei_ pentru a depozita moloz fiind surprins de martori, ce l-au văzut și înainte cu o zi în aceeași ipostază.
Instanța de fond a constatat că motivul de nulitate invocat de petent nu poate fi circumscris art. 17 din OG 2/2001 pentru a atrage nulitatea procesului verbal. Astfel, prima instanță a reținut că, din analiza procesului verbal nu se probează cele învederate de petent cu privire la completarea procesului verbal la rubrica alte mențiuni.
Față de cele reținute, având în vedere elementele procesului verbal de contravenție, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite aspectele de legalitate ale procesului verbal contestat, urmând a se analiza dacă acesta este și temeinic raportat la fapta imputată petentului.
Instanța de fond a reținut că petentul contestă starea consemnată prin procesul verbal prin prisma faptului că arată că el nu a deversat moloz în acel loc. Din declarația martorului Chișvasi I. O., audiat în fața primei instanțe, s-a reținut că petentul a avut bena ridicată pentru deversarea molozului. Din declarația aceluiași martor s-a reținut și intenția petentului de a se eschiva de la răspunderea contravențională, părăsind locul în care s-au petrecut evenimentele.
Din declarația martorului propus de petent nu s-a putut reține contrarul celor reținute în procesul verbal.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a considerat că faptele au fost consemnate corect în procesul verbal, problema care comportă discuții fiind aceea a individualizării sancțiunii.
Instanța de fond a apreciat că agentul constatator care a aplicat amenda, a avut n vedere pentru contravenția constatată limitele legale, iar amenda stabilită se găsește în limitele stabilite de HCL 725/2006, astfel cum a fost modificat prin HCL 760/2009 respectiv între 1000 și 2000 lei, fiind chiar minimul reglementat. Față de aceste împrejurări, instanța de fond a analizat dacă raportat la pericolul social al faptei, având în vedere și dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, individualizarea s-a făcut după o măsură rezonabilă.
Având în vedere cantitatea mare de moloz ce petentul urma s-o deverseze, reținându-se că fapta sancționată privește protecția mediului, instanța de fond a reținut că faptei nu i se poate atribui un grad de pericol care să justifice o sancțiune mai blândă care a fost oricum sancționată cu minimul legal stabilit. Pentru aceste considerente instanța de fond a constatat justificată individualizarea sancțiunii aplicate și nu consideră că se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment.
Față de cele reținute, instanța de fond a considerat că procesul-verbal a fost legal întocmit și a respins plângerea.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul D. L. F. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr. 1783/22.09.2011.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin aceea că nu a ținut cont de probele testimoniale administrate din care rezultă că ar fi avut doar intenția de a arunca moloz, elementul material al contravenției imputate nerealizându-se, acțiunea contravențională rămânând în stadiul de tentativă, stadiu nesancționat de legiuitor. Totodată recurentul arată că nu poate fi sancționat pentru fapta unei alte persoane care, cu o zi înainte de întocmirea procesului verbal de contravenție atacat, ar fi deversat moloz pe terenul pe care a fost surprins cu autoutilitara.
În drept a invocat disp OG 2/2001 ale HCL 725/2006 si ale Codului de Pocedură Civilă .
Intimata, deși legal citată nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de recursul formulat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, în baza art. 3041 Cod. Proc. civ. Tribunalul Bihor constată că recursul formulat este fondat și, pe cale de consecință îl va admite pentru următoarele considerente:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/22.09.2011 prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev de art. 41lit. a din HCL Oradea 725/2006 constând în aceea că la data de 22.09.2011 s-a deplasat cu autoutilitara cu număr de înmatriculare_ pe . în vederea depozitării unei cantități de moloz.
Conform art. 41 lit a din HCL Oradea 725/2006 „aruncarea, deversarea sau depozitarea pe străzi, trotuare, căi de acces, parcuri, terenuri virane, malurile râului Crișul R., malurile celorlalte cursuri de apă și alte locuri publice a reziduurilor de orice fel: resturi de materiale, alimente, hârtii, fructe, țigări, gunoi de grajd, moloz, obiecte uzate, uleiuri, carburanți, alte deșeuri, etc” constituie contravenție.
Din examinarea acestui act normativ rezultă că latura obiectivă a contravenției prevăzută de art. 41 lit a din HCL Oradea 725/2006 se realizează prin acțiunea de „aruncare, deversare sau depozitare ” ori, din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă că în cauză nu a fost materializată acțiunea sub formele incriminate, fapta rămânând doar la stadiul de intenție nevalorificată. Ori, tentativa de săvârșire a contravenției imputată petentului nu este sancționată. Astfel, instanța de recurs constată că procesul verbal de contravenție atacat a fost încheiat pe baza declarațiilor martorilor, agentul constatator neconstatând cu propriile sale simțuri săvârșirea presupusei contravenții. Mai mult, din declarația martorului B. Z. A. rezultă că autoutilitara petentului era încărcată cu material în momentul sosirii agentului constatator la fața locului, iar din declarația martorului Chișvasi I. O. aflată la fila 26 dosar fond – martor care a solicitat intervenția organelor abilitate pentru întocmirea procesului verbal de contravenție, rezultă că petentul, aflându-se la bordul autoutilitarei a intenționat să depoziteze moloz pe terenul viran și că la intervenția sa a renunțat să mai descarce molozul în acel loc, deplasând autoutilitara pe șoseaua de centură a municipiului unde a fost urmărit de către martor.
Prin urmare, contravenția imputată petentului nu a fost consumată, fapta rămânând doar în stadiul intenției, a tentativei, stadiu care nu este sancționat prin niciun act normativ, în cauză nefiind întrunite cumulativ elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului, lipsind latura obiectivă a acesteia.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp. art. 41 din HCL Oradea 725/2006 și ale OG 2/2001, instanța de recurs constată că prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție a fost răsturnată, starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul actului sancționator a fost combătută prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză și, în consecință, în baza art. 304 pct 8 și 9 din Cod proc. civ va admite ca fondat recursul formulat și va modifica sentința atacată în sensul admiterii plângerii contravenționale cu consecința anulării procesului verbal de contravenție atacat și a măsurilor dispuse prin acesta.
Urmează să se constate că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul introdus de recurentul D. L. F. cu domiciliul în loc. Biharia, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA - POLIȚIA LOCALĂ ORADEA cu sediul în Oradea, piața Unirii, nr. 1, jud, Bihor împotriva sentinței civile nr. 6187 din 23.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în totalitate, în sensul că admite plângerea formulată de petentul D. L. F. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ ORADEA - C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA și în consecință dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.09.2011 și a măsurilor dispuse prin acesta.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 09 decembrie 2013
Președinte, D. B. | Judecător, A. R. P. | Judecător, A. T. |
Grefier, C. A. H. |
Red.Jud. B.D.
Red.jud.fond. H.R.
Tehn.red. C.H./2 ex/16.12.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5980/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 09-09-2013, Tribunalul... → |
|---|
