Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 323/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 323/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 1403/833/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 323/R/CA/2013
Ședința publică din 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. I.
Judecător: O. I.
Judecător: V. A.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ înaintat de recurentul H. Z., domiciliat în comuna Ciumeghiu, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în Oradea, .. 18, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 466/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. S. Ș., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și reprezentanta intimatei c.j. Alb N., în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanța, din oficiu invocă excepția inadmisibilității formulării recursului în baza art. X punct 2 din Legea nr. 202/2010 raportat la art. 118 alin. 31 din OUG nr. 195/2002 și pune în discuția părților excepția invocată.
Reprezentantul recurentei depune la dosar motivele de recurs. Solicită respingerea excepției inadmisibilității formulării recursului. Arată că instanța de fond a fost sesizată la data de 28.10.2010, la data comiterii faptei și la data sesizării instanței nu era în vigoare Legea 202/2010.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca inadmisibil.
Instanța considerând cauza lămurită, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 466/2012 Judecătoria Oradea a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul H. Z. în contradictoriu cu Inspectoratul de Politie al Județului B. împotriva sentințe nr. 768/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Salonta în dos. nr._, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
Analizând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, prin prisma excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Revizuientul a solicitat revizuirea Sentinței nr. 768/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosarul nr._, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. Z. în contradictoriu cu Inspectoratul de Politie al Județului B. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/15.10.2010 – prin care petentul/revizuient a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.
La data de 14.03.2012 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de revizuire față de prevederile art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă.
Revizuientul, prin avocatul său, a solicitat respingerea excepției, întrucât hotărârea pronunțată în dosarul nr._ era supusă recursului, întrucât petentul a depus plângerea împotriva procesului verbal de contravenție, înainte de . Legii 202/2010.
În susținerea acestei poziții, invocă prevederile art. XXII alin. 1, 2 și 3 și art. XXIV alin. 1 și 2 din Legea 202/2010 (”Procesele în curs de judecată la data schimbarii competentei instanțelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante, dispozitiile referitoare la competenta instantelor din Codul de procedura penala, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, aplicandu-se numai cauzelor cu care instantele au fost sesizate dupa . prezentei legi”), făcând, însă, confuzie între dispozițiile privind competența instanțelor și, respectiv, cele privind căile legale de atac ale hotărârilor pronunțate înainte și după modificările intervenite.
Potrivit art. 118 alin. 3 ind. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, introdus prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea formulată în acest domeniu este definitivă și irevocabilă.
Conform art. 725 alin. 1 Cod procedură civilă, dispozițiile sunt de imediată aplicare, în sensul că sunt irevocabile toate sentințele pronunțate cu privire la plângeri contravenționale în materia circulației pe drumurile publice după . Legii nr. 202/2010 (25 nov. 2010), inclusiv cele pronunțate în cauzele începute înainte de . legii.
Această concluzie a rezultat și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 725 alin 3 Cod procedură civilă, potrivit cu care „hotărârile pronunțate înainte de . legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate”. Prin urmare, hotărârea este supusă căii de atac prevăzută de legea în vigoare la momentul pronunțării, nu de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește, deci, admisibilitatea revizuirii unei asemenea hotărâri, potrivit prevederilor art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:..”.
Așadar, legea stabilește - în mod exclusiv – categoriile de hotărâri care pot fi atacate cu revizuire:
1.- hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau cele pronunțate în primă instanță, pentru care se prevede calea de atac a apelului care, însă, nu s-a exercitat;
2.- hotărârile pronunțate de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.
În speța de față, hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, nu face parte din nici una din categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, astfel încât, în temeiul art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins ca atare cererea de revizuire a sentinței nr. 768/07.07.2011 pronunțată de Judecătoria Salonta în dos. nr._ .
A constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Conform prevederilor art. 328 alin. 1 Cod procedură civilă („Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”), în consecință hotărârea instanței de fond este irevocabilă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat recurs recurentul H. Z. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire, cu schimbare în totalitate a deciziei, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal. Iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței, în sensul înserării căii de atac a recursului.
În fapt arată că, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.10.2010, iar instanța a apreciat că hotărârea este irevocabilă, în mod neîntemeiat, întrucât fapta a fost săvârșită la 15.10.2010, iar instanța a fost sesizată la data de 28.10.2010, când în vigoare era dispozițiile art. 118 al 2 din OUG 195/2001, care prevedea calea de ataca a recursului împotriva sentințelor pronunțate în cauzele având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenție.
Consideră că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legii, întrucât Legea 202/2010 care a suprimat calea de atac a intrat în vigoare la data 26.11.2010, după săvârșirea faptei și după sesizarea instanței și prin urmare cauza trebuia soluționată în condițiile art. XXII al 1,2 și 3 și art. XXIV din Legea 202/2010.
Intimata legal citată nu prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de recursul formulat.
Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, prin prisma excepției inadmisibilității recursului instanța de recurs reține că:
Prin sentința nr. 466/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul H. Z., împotriva sentinței nr. 668/2011 pronunțată de Judecătoria Salonta, iar împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul H. Z..
În conformitate cu art. 299 din vechiul C.pr civilă hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege sunt supuse recursului.
În conformitate cu art. 1 pct 106 din OUG 138/2000 nu sunt supuse recursului hotărârile prevăzute de art. 1.1 din vechiul Cod de procedură civilă.
Având în vedere că a fost promovată calea extraordinară a revizuirii hotărârii instanței de fond și împotriva căreia recurentul a declarat recurs, instanța de recurs va admite excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins calea extraordinară a revizuirii, și pe cale de consecință va respinge recursul recurentului ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității recursului invocat de instanța.
Respinge ca inadmisibil recursul introdus de recurentul H. Z., domiciliat în comuna Ciumeghiu, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEȚULUI B., cu sediul în Oradea, .. 18, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 466 din 14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică 18.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. I. O. I. V. A.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. O.I.
Jud.fond.B.C.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/01.04.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2020/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4954/2013.... → |
|---|
