Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1931/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1931/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 2463/111/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1931/CA/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. O.
Grefier E. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul G. C. G. cu domiciliul în Tinăud, nr. 170, județul B. împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. B., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6 și chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului – avocat G. S. în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 15 din dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cererea este timbrată, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosar cererea și răspunsul primit ca urmare a îndeplinirii procedurii prealabile, chitanța cu care a plătit taxa de poluare ce solicită să fie restituită.
Arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 207 alin. 1 C.pr.civ. invocată prin întâmpinare de către pârâtă, pe motivul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă, în termenul legal.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției invocate, ca neîntemeiată.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția inadmisibilității.
Considerând cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantului susține acțiunea astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea ei pentru motivele arătate în cuprinsul cererii. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar mobil și onorariu avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar. Solicită admiterii cererii de chemare în garanție.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul B., legal timbrată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ cu nr. 1487/31.01.2011 emis de pârâtă și să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 2.317,38 lei, reprezentând taxa auto de primă înmatriculare. A solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale aferente de la data achitării taxei și până la momentul restituirii efective a sumei. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că a achiziționat dintr-o țară din Comunitatea Europeană un autoturism second – hand, marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare W0L0TGF_ și pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească suma de 2.317,38 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În esență, a susținut că dispozițiile art. 214 ind.1 Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa specială pentru autoturisme cu ocazia primei înmatriculări în România, precum și cele cuprinse în OUG nr. 50/2008 în vigoare din 01.07.2008 demonstrează introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în țară, iar taxa de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, deși derivă din reglementările Codului fiscal, contravine art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, respectiv ” nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, și prin urmare este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Aleșd, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 reclamantul contestator trebuia să solicite anularea actului administrativ la organul emitent, și după aceea se putea adresa instanței de contencios Administrativ.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii, arătând că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, pe de o parte pentru că nu suntem în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu întrucât obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
S-a mai arătat că taxa de primă înmatriculare a fost calculată conform dispozițiilor Codului fiscal, care prevede în mod clar la art. 214/l și următoarele atât modul de calcul, cât și scutirile de la plata acestei taxe, ori în cazul de față, reclamanta avea obligația plății taxei, și ca atare în mod temeinic și legal a calculat și încasat această taxă.
S-au invocat și prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care prevede posibilitatea restituirii diferenței între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare.
Examinând actele și lucrările de la dosar, raportat la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă, instanța a constatat că este nefondată.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisul aflat la dosar rezultă că reclamantul a întreprins demersuri pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, iar pârâta prin actul administrativ nr. 1487/31.01.2011 a respins cererea.
Față de aceste împrejurări instanța constată că procedura prealabilă a fost îndeplinită, astfel că excepția inadmisibilității invocate de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța . nr._ din 03.07.2008 reclamantul a achitat suma de 2.317,38 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Instanța reține că, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană.
Potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și ale celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În conformitate cu prevederile art. 110 din TFUE „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similară. Articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, Curtea stabilește că din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris mai sus.
Trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Ca urmare a efectului direct al art. 110 din TFUE, instanța constată că art. 214/1 – 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa specială pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamantă, în cuantum, de 3669 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispozițiilor art. 110 din Tratat.
Instanța constată că sunt nefondate apărările pârâtei în sensul că nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, sau că nu ne aflăm în prezența unui regim discriminatoriu motivat prin faptul că obligația de plată a taxei de primă înmatriculare revine pentru toate autoturismele indiferent de țara de proveniență.
În ce privește prima afirmație este evident că pentru autoturismele importate se aplică taxa de primă înmatriculare, iar pentru cele naționale nu, orice susținere contrară fiind nedovedită.
Referitor la faptul că tuturor autoturismelor importate le este aplicabilă taxa, indiferent de țara de proveniență, astfel că nu există un regim discriminatoriu, se constată că nu s-a afirmat o astfel de împrejurare de către reclamant care a invocat un regim discriminatoriu în raport cu produsele naționale aflate într-o situație similară.
Sub aspectul celor invocate în raport de prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care prevede posibilitatea restituirii diferenței între taxa de primă înmatriculare și cea de poluare, se constată că nu sunt relevante din moment ce taxa a fost încasată în temeiul unei dispoziții pe care ulterior însuși legiuitorul a înțeles să o modifice iar ordonanța privind taxa de poluare nu retroactivează, întrucât legea civilă potrivit art. 15 alin 2 din Constituție și art. 1 din codul civil dispune numai pentru viitor.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumei și plata de dobânzi legale la suma astfel obținută, instanța reține că potrivit art. 124 alin 1 și 2 rap. la art. 70 c. pr. fiscală, dobânda datorata în materie fiscală este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest cod și curge din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din același act normativ. Textul de lege incident prevede și că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Prin urmare, în raport de cele reținute, instanța constată că reclamantul s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei și a accesoriilor la data de 24.01.2011, astfel că va admite în parte cererea de acordare a dobânzilor, acestea urmând a fi calculate prin raportare la prevederile textelor legale anterior menționate, până la data restituirii efective, și nu cu începere de la data plății taxei de poluare.
Pentru aceste considerente, constată că cererea este întemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ dispune anularea actului administrativ cu nr. 1487/31.01.2011 emis de pârâtă și obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală.
Examinând actele și lucrările de la dosar, raportat la cererea formulată împotriva pârâtei Administrația F. pentru Mediu, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În litigiul de față, obligația restituirii taxei de primă înmatriculare o are Administrația Finanțelor Publice Aleșd, care a emis actele administrative fiscale și care a încasat suma de bani a cărei restituire se cere, și nu Administrația F. pentru Mediu. Nu are relevanță în cauză faptul că taxa de poluare se face venit la fondul pentru mediu, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă restituirea taxei de primă înmatriculare, și nu a taxei de poluare, taxă care a fost încasată de A. Aleșd, conform reglementărilor în vigoare la momentul încasării. Așadar, taxa de primă înmatriculare sau diferența rămasă nerestituită nu s-a făcut venit la bugetul fondului pentru mediu.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, pentru aceleași argumente expuse mai sus, o va respinge.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, având în vedere culpa procesuală a pârâtei instanța o va obliga la plata sumei de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial conform chitanței de la dosar – care a fost redus la 500 lei dată fiind complexitatea cauzei dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității cererii ridicată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de către reclamantul G. C. G. cu domiciliul în Tinăud, nr. 170, județul B. împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. B..
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul G. C. G. împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2B, jud. B., împotriva chematei în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
Dispune anularea actului administrativ cu nr. 1487/31.01.2011 emis de pârâtă.
Dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.317, 38 lei ce reprezintă taxa de primă înmatriculare achitată prin chitanța . nr._ din 03.07.2008, la care vor fi adăugate dobânzi legale calculate conform dispozițiilor codului de procedură fiscală.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 543,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 martie 2013.
Președinte, C. C. O. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. O.C.C.
Ex. 6/08.04.2013
Pt. conformitate se comunică azi .cu:
- reclamantul G. C. G. cu domiciliul în Tinăud, nr. 170, județul B.
- pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.
- și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 2B, jud. B.,
- ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6 și chemat în garanție
- ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, . A, nr. 294, sector 6
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3489/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6058/2013.... → |
|---|
