Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5622/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5622/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 5006/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.5622/CA/2013
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A. L. D., cu domiciliul în Aleșd, Cartier Șoimul, ..17, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N. – prin A.J.F.P. BIHOR - succesoarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Oradea, ..2B, jud.Bihor, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantului – avocat H. E., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosar un set de acte și solicită acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Instanța respinge cererea de amânare și pune în vedere reprezentantei reclamantului să depună chitanța de plată a onorariului de avocat până la închiderea dezbaterilor.
Reprezentanta reclamantului arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanta, văzând că nu mai sunt alte cereri și probe, închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii, conform petitului acesteia, având în vedere motivele arătate în scris și probatoriul administrat în cauză, arătând totodată că nu se opune admiterii cererii de chemare în garanție. Cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 23.05.2012, reclamantul A. L. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL ALEȘD - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei D. C.-N. la restituirea sumei de 1.677 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii fiscale calculată de la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca Volkswagen, cu nr. de identificare WVWZZZ3AZSE157425, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare indicată în petitul cererii.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.110 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul mai arată că această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxele nu se mai percep cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că aceste taxe se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și sunt taxe cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituția României, Codul fiscal și Tratatul Comunității Europene.
Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2013, DGFP Bihor – în reprezentarea pârâtei AFP Aleșd - a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că, în conformitate cu art.1 al.1 din OUG 50/2008, taxa pentru poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Chemata în garanție, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de acțiunea dedusă judecății.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul second hand marca Volkswagen, fabricat în 1995. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 1.677 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr.7706 din 31.10.2008.
Reclamantul s –a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei de poluare, cerere soluționată nefavorabil prin actul administrativ nr.6096 din 27.04.2012.
Referitor la temeinicia cererii reclamantului, se cuvine pentru început a se stabili locul pe care dispozițiile art.110 alin.1 TCE (fostul art.90) îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.30 și 34 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art.30 (fostul art.23) stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.110 alin.1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „ art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „ o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”.
În jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-402/09, T.), cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar, s-a reținut, că „există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de import depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național…Prin urmare pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național”.
În continuare, la paragraful 42 al Hotărârii, se arată că, criteriile obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte într‑o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G., punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. „Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule. În special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislația în cauză nu conduce, ca regulă generală, la o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 43).
„Cu toate acestea, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(paragraful 58 al Hotărârii în cauza C-402/09, T.).
Chiar dacă, în speța avându-l ca reclamant pe numitul T., înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie emisă de Administrația Finanțelor Publice la data de 27.10.2008 – dată la care era în vigoare forma inițială a OUG 50/2008, pentru identitate de rațiune, incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele ale Tratatului Uniunii Naționale se impune a fi constată și în privința modificărilor aduse formei inițiale a OUG 50/2008.
Astfel, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 decembrie 2008 – 14 februarie 2010 a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, care menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente – soluția nu poate fi decât aceea a constatării incompatibilității acestei variante cu art. 110 TFUE, inclusiv în ceea ce privește par. 2 al art. 110 TFUE.
În fine, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 februarie 2010 – 31 decembrie 2010, nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare (semnificativ mai mare), fără ca legiuitorul să stabilească alte criterii de depreciere ale autovehiculelor de ocazie importate, aceeași soluție se impune și în cazul în care taxa de poluare a fost achitată sub imperiul acestor reglementări.
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantului ca fiind fondată, în temeiul art. 1, 8, 18 din L.554/2004 o va admite, astfel că va dispune obligarea pârâtei D. C. N., continuatoarea Administrației Finanțelor Publice Aleșd, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 1.677 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal.
Referitor la momentul de la care începe calculul dobânzii fiscale aferente taxei de poluare achitată, instanța urmează să constate că prin Decizia preliminară pronunțată în data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Comunității Europene în cauza cu nr. C-565/11, M. I. vs. A.F.P. Sibiu, s-a statuat că dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținută în art.124 din C.pr.fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxei percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Prin urmare, s-a statuat că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art.110, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil. Față de aceste prevederi, Tribunalul Bihor urmează să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor calculată de la data achitării, respectiv 31.10.2008.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să plătească pârâtei D. C. N. suma de 1.677 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta D. C. N., în favoarea reclamantului la plata sumei de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar, cu precizarea că pentru cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat reclamantul nu a depus până la închiderea dezbaterilor nici o dovadă care să justifice efectuarea acestor cheltuieli, astfel încât nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul A. L. D., cu domiciliul în Aleșd, Cartier Șoimul, ..17, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL ALEȘD - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ALEȘD, cu sediul în Oradea, ..2B, jud.Bihor, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, și în consecință:
- obligă pârâta D.G.R.F.P. C.-N. să restituie reclamantului suma de 1.677 lei, achitată cu chitanța . nr._/31.10.2008, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, la plata sumei de 1.677 lei, actualizată, în favoarea pârâtei D.G.R.F.P. C.-N..
Obligă pârâta D.G.R.F.P. C.-N. la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact. BF în 08.11.2013.
6 ex.Pt.conf.4 .> - A. L. D.
- D. C. N. prin AFP Bihor – succesoarea AFP Aleșd
- pârâta Adm.F. pt.Mediu
- ch.în gar. Adm.F. pt.Mediu Azi, .2013.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5668/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5623/2013.... → |
|---|
