Despăgubire. Sentința nr. 6710/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6710/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1624/111/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6710/CA/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. U.
Grefier E. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta V. A. cu domiciliul în Oradea, ., cod poștal_, județul B. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B. cu sediul în Oradea, .. 1/B, județul B., având ca obiect despăgubire.
Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în data de 27.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii pe fond ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 04.12.2013, apoi pentru data de 11.12.2013 când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 10.12.2007 sub nr. dosar_ reclamanta V. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. B.:
- stabilirea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie constând în abuzul de drept și aplicarea cu rea-credință a prevederilor HG nr. 1210/2003, ale Legii nr. 188/1999, ale Legii nr. 7/2004, ale codului muncii
- obligarea pârâtului să-i plătească 250.000 lei pentru consecințele pe care le-a avut destituirea sa asupra sa din punct de vedere social, profesional, material, familial și moral și 250.000 lei pentru repercusiuni le destituirii asupra speranței sale de viață și stării sale de sănătate care s-a deteriorat în mod vizibil.
În motivarea acțiunii formulate arată că prin decizia de destituire nr. 330/06.02.2006 anulată ulterior de instanțele de judecată pe motivul inexistenței abaterii disciplinare a fost aruncată afară din I. în data de 09.02.2006, faptă care i-a produs prejudicii morale grave.
Cu referire la prejudiciile produse susține că aceste se compun din:
- îngrădirea dreptului constituțional la muncă, deoarece nu avea dreptul de reîncadrare în sectorul public timp de 7 ani conform art. 70 din legea nr. 188/1999;
- prejudicii asupra reputației, onoarei și demnității și asupra vieții de familie
- calomnierea prin presă de către pârât care a dat publicității știri de senzație și comentarii neadevărate, a căror publicare a suspus –o oprobriului public;
- repercusiuni asupra stării sale de sănătate care s-a deteriorat vizibil și implicit asupra speranței sale de viață .
Cu referire la fapta ilicită susțină că prejudiciile enumerate i-au fost provocate prin fapta ilicită de destituire abuzivă, caracterul abuziv fiind dovedit prin extrasului din ședința comisiei de disciplină din 10.01.2006 din care reiese că martorii audiați nu au confirmat abaterea reținută în sarcina sa și sentința nr. 254/2006 a Tribunalului B. .
Apreciază ca fiind evident raportul de cauzalitate dintre destituirea sa abuzivă și prejudiciul moral suferit .
Mai susține că pârâtul a acționat cu vinovăție, care rezultă din împrejurarea că acesta nu a fost sesizat de persoana pe care se presupune că a vătămat-o, ci de șefa sa M. I., care era în concediu la data la care s-a întâmplat așa-zisa abatere .
În drept a invocat disp. art. 998, 999, 1000 c.civ .
În probațiune a depus înscrisuri .
Prin întâmpinarea formulată pârâtul I. a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului B., netimbrării și puterii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale pârâtul a arătat că prin decizia nr. 291/30.11.2005 reclamanta a fost trecută din funcția de execuție de inspector de muncă, clasa I, grad profesional superior, treapta trei de salarizare în cadrul Serviciului Control Relații de Muncă în funcția de execuție de inspector de muncă, clasa I, grad profesional principal, treapta 1 de salarizare, decizie de sancționare menținută ulterior prin decizia irevocabilă nr. 207/CA/2006-R pronunțată de curtea de Apel Oradea, I. punând în executare integral dispozitivul acestei hotărâri .
Arată că prin decizia nr. 330/06.02.2006 începând cu data de 09.02._ reclamanta a fost destituită din funcția publică ca sancțiune disciplinară reclamanta a fost destituită din funcția publică ca sancțiune disciplinară, decizie care a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă pusă în executare integral de către pârâtă, în prezent reclamanta fiind repusă integral în drepturile avute anterior destituirii, fiindu-i plătite drepturile salariale, mai puțin stimulentele care fac obiectul dos. nr._ pe rolul CAO.
Susține că întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor 4 elemente ale răspunderii civile delictuale acțiune trebuie respinsă ca inadmisibilă .
În drept a invocat Legea nr. 108/1999, c.pr.civ, c.civ, Legea nr. 146/1997 .
Prin precizarea de acțiunea înregistrată al data de 30.01.2008 reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și: Obligarea pârâtului să publice în mijloacele mass media locale sub forma unui comunicat de presă sentința civilă nr. 246/2006 a Tribunalului B. prin care a fosta anulată ca abuzivă decizia sa de destituire .
A susținut că factorul prejudiciabil continuă prin:
- promovarea de pârât a unor acțiuni în instanță împotriva sa ;
- nu i s-au plătit drepturile bănești cuvenite ;
- după reintegrare primește sarcini de serviciu supradimensionate,
- a fost evaluată pentru anul 2007 cu calificativul „B.” deși și-a îndeplinit toate sarcinile de serviciu ce i-au fost atribuite .
În drept a invocat disp.a rt. 54 al.2 din decretul nr. 31/1954.
Prin încheiere din 19.05.2008 s-a dispus transpunerea cauzei de la secția de contencios administrativ la secția civilă a Tribunalului B. .
Printr-o nouă precizare înregistrată la data de 03.02.2009 reclamanta declară că-și susține acțiunea numai pentru suferințele psihice ca urmare a destituirii din funcție
Urmare a intervenirii unui incident procedural determinat de admiterea cererii de abținere a judecătorului căruia i s-a repartizat cauza litigiul a fost trimis la o nouă repartizare aleatorie și a fost înregistrat sub nr. dos._ .
În acest nou dosar pârâta a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității rap. la disp. art. 106 din legea nr. 188/199 pe care a motivat-o prin prisma faptului că reclamanta a fost reintegrată, i s-au plăti drepturile salariale pe perioada destituirii, inclusiv concediul de odihnă și indemnizația aferentă, precum și stimulentele .
Prin sentința civilă nr. 221/CA/2009 s-a dispus declinarea competenței în favoarea judecătoriei Oradea în a raport de valoarea litigiului și calificarea acestuia .
După declinare la judecătoria Oradea, reclamanta a depus o nouă precizare de acțiune prin care a modificat temeiul juridic al acțiunii pe care l-a indicat ca fiind art. 269 al. 1 din Legea nr. 53/2003 în baza căruia a solicitat despăgubirea sa în temeiul răspunderii contractuale .
Urmare a precizării de acțiune formulate, prin sentința civilă nr. 1965/2010, Judecătoria Oradea a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului B. – Secția civilă - ( litigiu de muncă).
În dosarul formulat după declinare, nr._ 2012 prin încheierea din 01.06.2010 s-a dispus sesizarea Curții de apel Oradea pentru pronunțarea unui regulator de competență .
Prin sentința civilă nr. 17/2010 pronunțată de Curtea de apel Oradea s-a soluționat conflictul negativ de competență intervenit și s-a stabilit competența de soluționarea în favoarea Tribunalului B. –secția de contencios administrativ în baza prevederilor art. 106 din legea nr. 108/1999 coroborat cu prevederile art. 554/2004 .
Împotriva sentinței – regulator de competență reclamanta a formulat recurs la ÎCCJ, indicând că temeiul acțiunii sale îl reprezintă disp. art. 269 al. 1 din legea nr. 53/2003 modificată prin Legea nr. 237/2007, stabilirea competenței în favoarea tribunalului potrivit legii contenciosului administrativ însemnând modificarea temeiului juridic al cererii formulate .
Cererea de recurs nu a fost semnată iar prin Decizia ICCJ nr. 5605/21.09.2012 s-a constat perimarea recursului.
După înaintarea dosarului la Tribunalul B. în data de 25.10.2012, reclamanta deși legal citată nu s-a prezenta la judecată și nici nu a depus alte precizări și/înscrisuri .
În ședința publică din27.11.2013 instanța respins excepțiile necompetenței materiale a tribunalului B.- secția de contencios administrativ, autorității de lucru judecat și netimbrării .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele :
Prin 330/06.02.2006, începând cu data de 09.02.2006 s-a dispus destituirea din funcție a reclamantei ca sancțiune disciplinară în baza raportului întocmit în data de 02.02.2006 de Comisia de disciplină.
Decizia de destituire a făcut obiectul comunicatului de presă nr._/14.02.2006( fil. 35-37 din dos. nr._ ) prin care susține pârâtul despre reclamanta că a refuzat să coopereze cu membrii comisiei de disciplină, că a încălcat prevederile codului de conduită a doua oară în decurs de două luni, că a mai fost sancționată de 3 ori, că a cumulat o . reclamații și sesizări din cadrul instituției și din afară .
Prin sentința civilă nr. 254/CA/2006 s-a dispus anularea deciziei nr. 330/06.02.2006, pârâtul fiind obligat să o reintegreze pe reclamantă în funcția publică de inspector de muncă și să-i plătească despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta cu începere din data de 09.02.2006 și până la data reintegrării în funcție.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii reclamanta a fost repusă în funcție și i s-au plăti drepturile salariale, iar stimulentele i-au fost plătite doar ulterior admiterii acțiunii formulate în dos. nr. 1._ .
Între reclamantă și pârât s-au derulat mai multe litigii penale și civile privind raporturile de serviciu, având la bază sesizarea pârâtului că aceasta a săvârșit abuzuri în serviciu și /sau a avut o conduită neadecvată la serviciu, respectiv și-a îndeplinit necorespunzător aceste atribuții.
Cu privire la durata procesului, se constată că reclamanta a provocat prelungirea acestei durate prin a precizări repetate și modificări ale temeiului acțiunii, intervenite pentru a evita aplicarea dispozițiilor legale în vigoare în acea perioadă referitoare la plata timbrajului și a cauțiunii prevăzute de art. 1 din OUG nr. 53/2000( în prezent abrogat) pentru ca în final să nu-și mai semneze cererea de recurs formulată împotriva regulatorului de competență fapt ce a determinat prelungirea procesului cu aproape doi ani .
În soluționarea litigiului instanța are în vedere două limite, impuse prin regulatorul de competență, respectiv:
- sentința Curții de apel Oradea nr. 17/2010 din dos. nr. 1624 /111/2010 prin care s-a stabilit competența în favoarea instanței reținându-se aplicabilitate art. 106 din Legea nr. 188/1999 coroborat cu prevederile art. 554/2004
- temeiul juridic precizat de reclamantă respectiv, art. 269 al. 1 în forma în vigoare la acea dată, actualmente art. 253 .
Conform disp. art. 106 din Legea nr. 188/1999 „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. (2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Conform disp. art. 269 al.1 în forma în vigoare la data precizării acțiunii în baza acestui temei “ Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul” acțiuen suctită d eobligația d eplatăa taxeid e timbru conform art. 285 dina ceeași lege.
Art. 269 din Legea nr. 53/2003 este în prezent reprodus de art 253 din acelașia ct noramtiv cu următoarea formulare “ Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”, iar scutirea de obligația de plată a timbrajului este prevăzută de art. 270, motive față de care în ședința din 27.11.0213 instanța a respins excepția de netimbrare .
Cu refrie la excepția iandmisibilității acțiunii instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din conținutul art. 106 din legea nr. 188/1999 acesta se referă în primul rând la Legea nr. 554/2004 care la art. 8 al. 1 prevede “Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, … poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale”.
Reclamanta a obținut în baza altor hotărâri judecătorești drepturile bănești de care ar fi beneficiat în perioada în care a operat demiterea sa, prin prezenta acțiune solicitând reparații morale .
Plata despăgubirilor bănești efectuate de pârât nu exclude dreptul reclamantei la daune morale, conform legii nr. 554/2004 și Legii nr. 53/2003.
Este adevărat că până în anul 2007 a existat o practică contradictorie privind posibilitatea acordării de daune morale funcționarului public, însă ulterior s-a apreciat că asemenea cerere este admisibilă în temeiul disp. art. 269 al 1 din legea nr. 52/2003 dar aceste daune pot fi acordate doar în condițiile în care solicitantul probează prejudiciul moral suferit.
În consecință instanța va respinge excepția inadmisibilității invocate de pârât, apreciind că disp. art. 106 din legea nr. 188/1999 face trimitere la disp. Legii nr. 554/2004, care prevede posibilitatea acordării de daune morale, iar atât admisibilitatea cât și condițiile de acordare sunt expres stipulate de art. 253, fosta rt. 269 al.1 din C. Muncii.
Cu referire la îndeplinirea condițiilor de acordare a daunelor morale, instanța reține că destituirea reclamantei din funcția publică a fost una abuzivă, fapt stabilit prin hotărâre irevocabilă, chiar dacă din probatoriul administrat în prezentul dosar a rezultat că relațiile de serviciu ale reclamantei au fost alterate și prin atitudinea neprietenoasă a reclamantei.
Faptul că reclamantei i s-au adus un prejudiciu de imagine, rezultă din chiar comunicatul de presă înregistrat sub nr._/14.02.2006( fil 35-38 din dos._ ) prin care reclamantei i se impută și /sau reproșează fapte care nu au fost probate și /sau care nu sunt destinate a fi cunoscute de populație, încălcându-i-se astfel drepturi fundamentale referitoare la reputație, onoare și demnitate . Prin comunicat se afirmă că reclamanta ar fi intervenit pentru soțul său, care ar fi încercat să înregistreze contracte de muncă peste termenul legal și i-ar fi spus acestuia că o să-l învețe cum să facă, afirmații care au fost contrazise prin hotărâre irevocabilă . Același comunicat se referă la „ o . de reclamații și sesizări „împotriva reclamantei în perioada 1992-1998, fapt care dovedește intenția clară de a-i știrbi imaginea publică”.
De asemenea se reține că reclamanta a suferit anumite prejudicii morale datorită stresului în derularea relațiilor de servicii, astfel cum rezultă din cererea reclamantei nr._ și rezoluția șicanatoare aplicată pe această cerere ( fil. 48-51, dos. 5645/2007) și din plângerea penală formulată împotriva reclamantei pentru abuz în serviciu soluționată cu NUP .
Alte prejudicii însă n-au putut fi dovedite, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, reclamantei fiindu-i achitate toate drepturile bănești cuvenite ca urmare a anulării deciziei de destituire, reclamanta având susținere materială pe perioada în care a fost lipsită de salariu în cadrul familiei, fiind căsătorită și soțul realiza venituri, iar dreptul la muncă i-a fost restabilit în instanță. Nici consecințe negative asupra stării de sănătate și speranței de viață n-au fost dovedite, adeverința medicală și biletul de trimitere depuse în probațiune nici măcar nu au dată certă care să le poată plasa în perioada demiterii .
Față de toate cele anterior reținute, instanța va aprecia că reclamanta a suferit un prejudiciu moral și de imagine provocat prin faptele ilicite ale pârâtului, care a dispus nelegal destituirea sa din funcția publică, a promovat și întreținut cu relații de muncă ostile și a dat publicității informații nereale sau care nu trebuiau aduse la cunoștința publicului.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța va avea în vedere că acestea trebuie să asigure o reparație materială, fără a constitui însă o sursă de îmbogățire și totodată să-și producă rolul sancționator asupra pârâtului, apreciind că suma de 5000 lei corespunde acestor cerințe.
Solicitarea reclamantei de publicare în presă urmează a fi respinsă, aceasta nefiind de natură a aduce reparații la acest moment, când conflictul a fost uitat mass- media și o nouă mediatizare ar fi de natură a genera alte conflicte .
Pentru considerentele ce preced, în temeiul disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999 și a celorlalte temeiuri invocate va admite în parte acțiunea în limitele anterior arătate și conform dispozitivului.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind justificate de reclamantă iar pârâtul nu este îndreptățit și nu le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul I.T.M. B..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta V. A. cu domiciliul în Oradea, ., cod poștal_, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B. cu sediul în Oradea, .. 1/B, județul B. și, în consecință:
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei 5.000 lei daune morale.
Respinge celelalte pretenții.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 Decembrie 2013.
Președinte, O. M. U. | ||
Grefier, E. S. |
Red. jud. UOM/dact. SE/10.01.2014
Ex. 4/10..01.204
Se comunică cu:
- reclamantul V. A. cu domiciliul în Oradea, ., cod poștal_, județul B.
- pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI B. cu sediul în Oradea, .. 1/B, județul B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2946/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2597/2013.... → |
|---|
