Anulare act administrativ. Sentința nr. 1593/2013. Tribunalul BRĂILA

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru a depune concluzii scrise la cererea părților, instanța a amânat pronunțarea la data de 22 mai 2013.

Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ.

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul S. L. C. B., cu sediul în B., ., județul B., prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta ., cu sediul în B., . nr.3, etj.6, spre a se anula în principal Decizia nr.7 /09.04.2012 a Consiliului de Administrație privind suspendarea contractelor individuale de muncă ca urmare a reducerii temporare a activității pentru motive economice și tehnologice în perioada 09.04._12 și în subsidiar, Deciziile nr.44,111,114 din data de 09.04.2012 și Deciziile nr.150,201, 217/23.04.2012.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul colectiv de muncă unitate 2012-2013 s-au negociat următoarele la art.10.10că „ Pe durat aplicării Contractului Colectiv de Muncă nu vor fi emise unilateral hotărâri sau reglementări interne care să contravină sau să limiteze prevederile sale. Conform art. 10.1 alin.1 „Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți” iar conform art.9.4” Administrația va asigura buna aprovizionare cu materii prime, materiale, piese de schimb, utilaje și instalații astfel încât să se evite stagnări în producție sau rezultate economice nesatisfăcătoare”. Potrivit art.7.22 „Administrația va prevede în bugetul de venituri și cheltuieli sursele care să asigure posibilitatea acordării drepturilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă”. Art. 6.20 alin1 prevede ”Administrația se obligă să asigure condiții necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin în cadrul programului de muncă zilnic iar la alin.5- se prevede faptul că „Listele cu salariații propuși pentru șomaj tehnic vor fi întocmite de comun acord cu sindicatele.”

Art. 1.8 prevede că interpretarea clauzelor din CCM se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul,clauza se interpretează conform reglementărilor dreptului muncii în favoarea salariatului.

Reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr.62/2011, art.30 alin.3 potrivit cu care hotărârile Consiliului de Administrație sau ale altor organe similare acestuia privitoare la problemele de interes profesional, economic și social vor fi comunicate în scris sindicatului, în termen de două zile lucrătoare de la data desfășurării ședinței.

A mai arătat reclamantul că ignorând atât Legea nr.62/2011 cât și prevederile Contractului Colectiv de Muncă-unitate administrația nu a comunicat decizia prin care s-a stabilit trimiterea salariaților în șomaj tehnic și nici nu mai dorește să se ajungă la un consens.

Din aceste considerente, reclamantul a solicitat să se admită cererea așa cum a fost formulată și pe cale de consecință să se anuleze Decizia nr.7/09.04.2012 a Consiliului de Administrație și Deciziile nr.44,111,114,118,120,150,201 și 217

În drept și-a întemeiat cererea peprevederileart.154,art.155,art.159,art.160 și următoarele din Legea nr.62/2011.

În probațiune a depus acte: Decizia nr.44/09.04.2012, 118 și 120/12.04.2012, 150,201 și 217/23.04.2012 și extras din CCM-unitate.

Prin întâmpinare pârâta . a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii în anulare a Deciziei nr.7/09.04.2012 a Consiliului de Administrație formulată de reclamantă, deoarece potrivit art.111 al.2 lit.d) din Legea nr.31/1990 Adunarea Generală a Acționarilor este organul care se pronunță asupra activității și gestiunii administratorilor.

Deciziile Consiliului de Administrație pot fi menținute sau invalidate numai de Adunarea Generală a Acționarilor, iar hotărârea acesteia se atacă în justiție conform art. 132 din Legea nr.31/1990.

În ceea ce privește cererea de anulare a Deciziilor nominale nr.44,111,114/09.04.2012,nr.118,nr.120/12.04.2012 șinr.150,201 și 217/23.04.2012, privind pe V. D., O. G., L. E., M. D., S. A., S. M., R. Nicușor M., pârâta a arătat că este nefondată deoarece contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului potrivit art.52 alin.1 lit.c în situația întreruperii sau reducerii temporare a activității.

Cât privește nerespectarea dispozițiilor art.10.10 din CCM la nivel de unitate, precum și întocmirea listelor cu salariații propuși pentru șomaj tehnic în mod unilateral, pârâta a precizat că a înaintat celor două sindicate din societate, respectiv S.L. C. B. și S.L.DDET B. notificarea nr._/29.12.2011privind intenția de a disponibiliza un număr de salariați. În baza notificării părțile s-au întâlnit în data de 20.01.2012, dar fără nici un rezultat datorită condițiilor impuse de S. L. C. B..

În data de 19.03.2012 prin adresa nr.2144/19.03.2012 administrația a chemat din nou cele două sindicate pentru continuarea discuțiilor, dar s-a prezentat numai SL. DDET B.. Conducerea societății a revenit cu o nouă notificare înregistrată sub nr.2224/20.03.2012către S. L. C. B. . Cu ocazia discuțiilor din data de 23.03.2012 reprezentanții SL C. au solicitat acordarea unui număr de12 salarii compensatorii pentru salariații propuși pentru disponibilizare, iar disponibilizarea acestora să fie condiționată de apartenența sindicală. Părțile de comun acord au hotărât să continue discuțiile în data de 27.03.2012, dată la care S.L. C. nu s-a prezentat.

Având în vedere reducerea temporară a activității în perioada 09.04._12 administrația a transmis cu adresa nr.2497/29.03.2012 spre analiză celor două sindicate intenția de suspendare a contractelor individuale de muncă ca urmare a reducerii temporare a activității și programarea salariaților care vor pleca în șomaj tehnic.

Potrivit procesului verbal nr.2574/02.04.2012 sindicatele nu au avut obiecții asupra listei cu salariații care vor pleca în șomaj tehnic, deoarece fără excepție prin rotație sunt înscriși toți salariații.

A mai arătat pârâta că la nivelul Consiliului de Administrație al . s-a decis aplicarea măsurii de suspendare a contractelor individuale de muncă, cu respectarea dispozițiilor art.53 din Codul muncii, ca urmare a întreruperii activității de producere a energiei termice la punctul de lucru aflat pe amplasamentul . a reducerii activității în sezonul cald.

În cadrul dezbaterilor privind luarea deciziei au fost analizate următoarele aspecte: - situația economică a societății; - Bugetul de Venituri și Cheltuieli, aprobat de Adunarea Generală acționarilor care prevede măsura suspendării contractelor individuale de muncă;- necesitatea menținerii activităților reduse pentru asigurarea apei calde de consum în timpul sezonului cald, dar și pregătirea funcționării în sezonul rece 2012-2013; - aspecte sociale ale salariaților și măsura suspendării contractelor individuale de muncă, măsura disponibilizării unei părți din personal sau măsura suspendării contractelor de muncă însoțită de disponibilizarea de personal.

Ca urmare s-a concluzionat că măsura suspendării contractelor individuale de muncă este în avantajul atât al salariaților cât și al societății.

În consecință pârâta a solicitat respingerea cererii promovată de reclamanta S. L. C. B. ce formează obiectul dosarului nr._ șipe cale de excepție ca inadmisibilă în ceea ce privește anularea Deciziei nr.7/09.04.2012, iar pe fond cu privire la anularea deciziilor nominale, ca nefondată.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legiinr.31/1990 și pe dispozițiile art.115-119 Cod procedură civilă.,

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a precizat că Decizia nr.7/09.04.2012 care stă la baza deciziilor individuale privind suspendare contractelor individuale de muncă este cea care a generat conflictul individual de muncă, conflict care este de competența Tribunalului B. secția litigii de muncă. Decizia CA C. SA B. nu a fost aprobată de Adunarea Generală a Acționarilor.

Ca urmare, reclamanta a considerat că excepția invocată de societate trebuie respinsă. A menționat că nici la această dată societatea pârâtă nu a comunicat Decizia nr.7/09.04.2012 a Consiliului de Administrație sindicatului în conformitate cu prevederile art.30 alin.3din Legea nr.62/2011. A mai menționat reclamanta că acest Contract Colectiv de Muncă este legea părților după înregistrarea la ITM B..

Prin „ Concluziile „ depuse la fila 11 de la dosar reclamantul a considerat că atât timp cât salariații au avut diminuate veniturile ca urmare a Deciziei nr.7/09.04.2012 aceasta este cauza principală a declanșării conflictului individual de muncă iar competența este a secției litigii de muncă a Tribunalului B..

Prin Încheierea din ședința publică din data de 26.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. –Secția a I-a Civilă, completul specializat în litigii de muncă având în vedere că Decizia nr.7/09.04.2012 este emisă de Consiliul de Administrație al ., organ colegial de conducere și administrare a societății, a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Deciziei nr.7/09.04.2012 și înaintarea spre competentă soluționare la Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ B..

În temeiul art. 244 al.1 pct.1, Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecării capetelor de cerere privind anularea deciziilor nr.44/09.04.2012, nr.111/09.04.2012, nr.114/09.04.2012, nr.118//12.04.2012, nr.120/12.04.2012, nr.150/23.04.2012, nr.201/23.04.2012 și nr.217/23.04.2012 ce fac obiectul dosarului nr._, până la soluționarea irevocabilă a capătului de cerere disjuns.

La această instanță reclamantul a precizat că în drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.154,155,159 și următoarele din Legea nr.62/2011.

În probațiune a depus Bugetul de venituri și cheltuieli 2012 aprobat la 06.03.2012 în adunarea A.; Contractul Colectiv de Muncă 2012-2013.

Procedând la examinarea cererii în anulare formulată de reclamant S. L. C. B. prin prisma susținerilor părților și în lumina întregului material probatoriu administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr.7/09.04.2012 Consiliul de Administrație al . întrunit în ședința din data de 09.04.2012, legal constituit în baza Hotărârii A. nr.136/06.11.2008 și a Hotărârii A. nr.150/27.04.2011 a decis suspendarea contractelor individuale de muncă ca urmare a reducerii temporare a activității pe motive economice și tehnologice, fără încetarea raportului de muncă, în conformitate cu prevederileart.3.5.1 alin.5 lit.c) coroborat cu art. 6.20 al.3 din Contractul colectiv de muncă al . în perioada 11.04._12, cu o medie de 3 luni pe fiecare salariat, în baza programării din anexa 1 atașată la prezenta decizie.

Această Decizie a fost emisă de către Consiliul de Administrație în scopul îndeplinirii Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.151/06.03.2012 prin care s-a aprobat rectificarea Bugetului de Venituri și Cheltuieli pe anul 2011 și Bugetului de Venituri și Cheltuieli pe anul 2012 cu toate documentele care au stat la baza întocmirii acestora.

Potrivit art.137 al.1din Legea nr.30/1990 a societăților ”societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulți administratori, ei constituie un consiliu de administrație.”

În cauză pârâta este o societate pe acțiuni, condusă de un consiliu de administrație.

Potrivit art. 142 al.1 din aceeași lege, Consiliul de administrație este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acționarilor.

Potrivit al.2 din art. 142, Consiliul de administrație are următoarele competențe de bază, care nu pot fi delegate directorilor: a) stabilirea direcțiilor principale de activitate și de dezvoltare a societății; b)stabilirea politicilor contabile și a sistemului de control financiar, precum și aprobarea politicii financiare.

În exercitarea acestor atribuții legale, Consiliul de Administrație al pârâtei a emis Decizia nr.7/09.04.2012 prin care a decis suspendarea contractelor individuale de muncă, ca urmare a reducerii temporare a activității din motive economice și tehnologice.

Așa cum s-a arătat mai sus s-a avut în vedere rectificările bugetului de venituri și cheltuieli dispuse de către A. prin Hotărârea nr.151/06.03.2012 și conform art. 142al.2 a îndeplinit actele necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate în condițiile reducerii bugetului.

Alegerea și revocarea membrilor consiliului de administrație revine, potrivit art.111 al.2 lit.b) Adunării generale ordinare a acționarilor.

De asemenea, adunarea generală ordinară este obligată, conform art.111 al.2 lit.d), să se pronunțe asupra gestiunii consiliului de administrație.

.Pe fond, instanța reține că singura care are atribuții de control asupra activității consiliului de administrație este adunarea generală care poate menține sau invalida deciziile acestui consiliu.

Hotărârile Adunării Generale pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României în condițiile prevăzute de art.111 al.2 din Legea societăților.

Rezultă din examinarea dispozițiilor legale de mai sus că Deciziile Consiliului de Administrație luate în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art.142 nu sunt susceptibile de a fi atacate în justiție, întrucât vizează, cum este cazul în speță, măsuri în scopul respectării politicilor financiare și a direcției principale de activitate stabilită în adunarea generală.

Mai mult decât atât,pe fondul cauzei, instanța constată că anterior emiterii Deciziei atacate au avut loc întâlniri și discuții între reclamant și pârâtă, dar nu s-a ajuns la un consens clar exprimat.

Dar, sub acest aspect instanța reține că nu este necesar acordul sindicatului cu privire la politicile financiare ale unei societăți.

Pe de altă parte, se apreciază de către instanță că necomunicarea Deciziei de către pârât reclamantului conform Legiinr.62/2011 și Contractului Colectiv de Muncă nu constituie o cauză de nulitate a deciziei.

În consecință, pentru considerentele mai sus expuse tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea în anulare, Dispoziția nr.7/09.04.2012 a Consiliului de Administrație formulată de reclamantul S. L. C. B. în contradictoriu cu pârâta ..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. L. C., cu sediul în B., ., județul B. prin reprezentant legal G. D., în contradictoriu cu pârâta .>, cu sediul în B., . nr.3, etj.6, județul B..