Anulare act emis de autorităţi publice locale. Sentința nr. 2396/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2396/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2309/113/2012*
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
Sentinta Nr. 2396/FCa
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. E. V.
Grefier: F. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. E., domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Comunei Siliștea, cu sediul în ., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 9.12.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2013.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ;
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul B. E., în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială Siliștea, a solicitat ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr.45/26.03.2012 emisă de pârâtă prin primar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma acțiunii de verificare și control efectuat de reprezentanții Camerei de Conturi B., finalizată, prin Raportul de audit financiar nr.4170/02.11.2011 și Decizia nr.42/2011 s-a stabilit că, în calitate de funcționar public, a beneficiat de unele drepturi salariale necuvenite constând în spor de fidelitate, spor unitate, spor ecran, spor vechime, vestimentație, sume imputate prin Dispoziția Primarului comunei Siliștea nr.45/2012.
Reclamantul a considerat că aceste sporuri au fost acordate în baza Legii nr.188/1999, Codului muncii, Legii nr.130/1996 și Constituției României prin Acordul Colectiv de Muncă pentru perioada 2007 – 2010 și H.C.L.M. nr.4/2008. Așa fiind, reclamantul a apreciat că restituirea sumei stabilită prin Dispoziția nr.45/2012 este nelegală și se impune anularea actului administrativ.
Deși a fost citată procedural, pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința nr.3046/22.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B. s-a anulat ca netimbrată acțiunea în baza art.137 cod de procedură civilă în referire la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Recursul promovat de reclamantul B. E. împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia nr.4039/16.09.2003 de Curtea de Apel G. care a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare reținându-se în esență că litigiul este unul care derivă din executarea contractelor de muncă și în consecință acțiunea introductivă este scutită de plata taxei de timbru.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 23.10.2013.
Prin notele depuse la dosar, reclamantul a invocat și dispozițiile Legii nr.84/2012 privind amnistia fiscală considerând că se impune exonerarea sa de la plata sumei de 4.000 lei întrucât sporurile au fost acordate în baza unui acord colectiv de muncă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri – actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr.45/2012 solicitate de instanță.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Dispoziția nr.45/26.03.2012 emisă de . s-a dispus ca reclamantul B. E. să restituie suma de 4.000 lei reprezentând drepturi salariale (spor pentru condiții vătămătoare) acordate nelegal în anul 2010 stabilită și calculată de Camera de Conturi B. în urma acțiunii de audit financiar a conturilor anuale de execuție la Primăria comunei Siliștea, județul B. aferente anului 2010.
Pentru a se emite acest act s-au avut în vedere Decizia nr.42/2011 a Camerei de Conturi B., Referatul compartimentului financiar nr.1053/2012, raportul de audit financiar nr.4170/2011 precum și dispozițiile Legii nr.273/2006, Legii nr.82/1991 și Legii nr.188/1999.
Sub un prim aspect, se reține de tribunal că reclamantul nu a adus critici de nelegalitate a acestui act administrativ, invocând doar faptul că nu se impune restituirea sumei care a fost corect acordată de angajator.
Or, toate aceste motive nu pot fi analizate în cadrul prezentului dosar ci doar de instanța investită cu soluționarea contestației împotriva Decizia nr.42/2011 a Camerei de Conturi B. prin care s-a stabilit nelegalitatea acordării sporurilor în discuție. Pârâta, în calitate de ordonator de credite bugetare este obligata să respecte măsurile stabilite de Curtea de Conturi potrivit Legii nr.94/1992 și art.210 din Regulamentul Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr.130/2010.
De altfel, pârâta U. A. Teritorială Siliștea a contestat această decizie, acțiunea fiind respinsă sub aspectul măsurilor de recuperare a sumelor de bani acordate cu titlu de sporuri prin sentința nr.1941/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
Și motivul precizat în cererea depusă la primul termen în care a invocat incidența Legii nr.84/2012 va fi apreciat de tribunal ca nefondat. Astfel, conform art.1 din acest act normativ „Prezenta lege se aplica personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la . Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, in baza: contractelor sau acordurilor colective de munca încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instanțele judecătorești competente; hotărârilor consiliilor locale si județene” iar art.2 arată că „Se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentând venituri de natura salariala stabilite in condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii”.
În cauza dedusă judecății tribunalul observa că sporul pentru condiții vătămătoare a fost acordat reclamantului în perioada 2007-2011, și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.284/2010 și ca atare nu intră sub incidența amnistiei fiscale.
De asemenea, pentru a fi aplicabilă exonerarea de plată a sumelor stabilite de Curtea de Conturi, este necesar ca aceste venituri de natură salarială să fie acordate în baza unor contracte / acorduri colective de muncă înregistrate la I.T.M. sau M.M.F.P.S. și necontestate la instanță sau a unor hotărâri ale consiliului local. În speță, reclamantul nu a făcut dovada existenței unor astfel de documente, conform art.129 alin.1 din codul de procedură civilă, motiv pentru care și sub acest aspect susținerea sa nu are nici un temei.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și prevederile legale menționate, tribunalul va aprecia că prezenta acțiune este nefondată și, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulata de reclamantul B. E., domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta U. A. Teritorială a Comunei Siliștea, cu sediul în ..
Pronunțată în ședința publică, azi, 16.12.2013.
P.,
G. E. VoineaGrefier,
F. P.
Red. G.E.V.
Dact. M.S.
4ex/20.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 320/2013. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1875/2013. Tribunalul... → |
|---|
