Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința nr. 469/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 469/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 5298/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR.469/2014
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: L. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamantul I. V.-S. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T. și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
Instanța constată că, prin Hotărârea nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în urma reorganizării, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. a devenit Serviciul Fiscal Municipal T. din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Cluj.
Deliberând, admite în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de către pârâtă, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art.74 alin. 2 C.pr.civ. raportat la art.64 C.pr.civ.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, o reține în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, reclamantul I. V.-S. a solicitat obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. la restituirea sumei de 9.077 lei plătite cu titlu de taxă de emisii poluante, împreună cu dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituirea sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie obligația de plată a taxei de emisii poluante autovehicule sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practică europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este discriminatorie și încalcă art.110 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: actele de identificare ale autoturismului, corespondența purtată cu pârâta, actul prin care a dobândit autoturismul, dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru UE, alte înscrisuri relevante soluționării cauzei.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj – Servicul Fiscal Municipal T. a formulat la data de 30 octombrie 2013, întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru motivul că taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată ulterior datei de 01.01.2013, când erau în vigoare dispozițiile inițiale din cuprinsul Legii nr.9/2012 privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule care nu conțin dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, întrucât prin O.U.G. nr.1/2012 s-a suspendat aplicarea prevederilor art.2 lit.i și art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la data de 1 ianuarie 2013.
Pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție față de chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată, chemata în garanție să fie obligată să-i restituie sumele de bani pe care ar trebui să le achite reclamantului. În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că taxa a cărei restituire se solicită în speță se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de către chemata în garanție.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autoturism marca Honda, cu nr. de identificare JHMBE57406S215117 care era înmatriculat anterior într-un al stat al Uniunii Europene. În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamantul a fost obligat să achite suma de 9.077 lei cu titlul de taxă de emisii poluante, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice T. în 22.02.2013.
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe pârâtei, aceasta refuzând restituirea taxei.
Tribunalul urmează a analiza legalitatea solicitării taxei de poluare, taxă achitată după 1 ianuarie 2013 și urmează a aprecia că solicitarea acestei taxe este una legală în considerarea următoarelor aspecte:
Pe fondul cauzei, instanța constată că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de 01.07.2008.
Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, aceasta intrând în vigoare la 13.01.2012.
Instanța urmează să rețină că într-adevăr în Legea 9/2012 nu exisă dispoziții care să aducă atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene, prin abrogarea OUG 50/2008 înlăturându-se discriminările care au fost avute în vedere de CJUE la momentul pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român. Astfel, prin noua lege s-a instituit taxa pe emisii poluante, prevăzându-se clar categoriile de autoturisme ce sunt supuse taxei, conform art. 4 alin 1 și 2 din Legea 9/2012, aceasta aplicându-se atât celor achiziționate deja în România cât și în privința acelora ce provin din alte state membre ale U.E.
Deși s-a adoptat legea în forma sus menționată, la data de 30.01.2012, potrivit art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 30 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 79 din 31 ianuarie 2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
În prezent, efectele suspendării anterior menționate au încetat cu data de 01.01.2013.
Prin urmare, cum taxa de emisii poluante a fost achitată la data de 22.02.2013 așa cum rezultă din scriptul depus la fila 12, instanța apreciază că în speța de față reclamantul are obligația achitării taxei pentru emisii poluante.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că taxa pe care reclamantul a fost obligat a o achita pentru înmatricularea autoturismului său apare ca fiind conformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care va respinge acțiunea reclamantului.
Totodată, în temeiul art.274 C.pr.civ. se va respinge și cererea formulată de reclamant, aflat în culpă procesuală, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I. V.-S., cu domiciliul în T., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T., cu sediul în T., P-ța Romană nr.15B, jud. Cluj.
Respinge cererea formulată de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. L. B.
Red. M.L./C.B./2 ex.
| ← Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1825/2014.... → |
|---|
