Anulare act administrativ. Sentința nr. 2168/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2168/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 14729/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2168/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta S.C. B. F. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 03 septembrie 2012, reclamanta S.C. B. F. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Direcția G. A Finanțelor Publice D. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispusă anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F DJ 187/22.03.2012, a raportului de inspecție fiscala înregistrat la Direcția G. a Finanțelor Publice D. sub nr. F DJ 161/22.03.2012 - prin care societatea-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 51.285,00 lei reprezentând TVA stabilita suplimentar in valoare de 51.047,00 lei si accesorii aferente in suma de 238,00 lei -, precum si anularea Deciziei nr. 135/11.06.2012, cu consecința rambursării sumei de 39.393,00 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, prin decontul nr._-20/25.01.2012 societatea a solicitat la rambursare soldul sumei negative a Taxei pe Valoarea Adăugata aferenta lunii decembrie 2011 in valoare de 39.393,00 lei.
Prin decizia de impunere si raportul de inspecție fiscala, organul de inspecție fiscala a stabilit TVA suplimentar de plata in suma de 51.047,00 lei, a respins la rambursare TVA in suma de 39.393,00 lei, rămânând TVA de plata in suma de 11.654,00 lei.
Suma stabilita suplimentar de inspecția fiscala si anume 51.047,00 reprezintă întreaga suma TVA deductibila inregistrata de societate in perioada 11.02._11, aferentă următoarelor operațiuni:
- suma de 22.648,00 lei reprezentând TVA ca urmare a achiziției unui teren situat în Băilești, .. 163-5, ., corp 6 Incinta Complex Suinprod SA, in suprafața de 8.051 mp pe care sunt amplasate doua hale cu o suprafața de 1774 mp fiecare, un corp de clădire cu o suprafața de 35 mp si un corp de clădire cu o suprafața de 248 mp, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010, Încheiat la Biroul Notarului Public N. M..
- suma 26.193,00 lei TVA ca urmare a achiziției de servicii constând in consultanță și elaborrea unui proiect de realizare de investirii finanțat de APDRS-Romania (prestator . SRL), reclamanta încheind cu ajutorul serviciilor de consultanta bazate pe acest contract, un contract de finanțare in valoare totala de 1.943.290,00 Euro cu Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - România.
- suma de 2.206,00 lei TVA ca urmare a achiziției de Diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile etc.).
Organul de inspecție fiscala a considerat ca societatea nu are drept de deducere a TVA in suma de 51.047,00 lei, deoarece nu a prezentat dovezi din care sa rezulte ca achizițiile de bunuri si servicii sunt destinate utilizării in folosul unor operațiuni taxabile, conform art. 145 alin. 2 lit. a din Codul Fiscal.
La o sumara lecturare a elementelor enumerate anterior - achiziție de terenuri si clădiri, servicii de consultanta, documente financiar contabile, etc. -, se poate observa, ca organul de inspecție fiscala a acționat in mod abuziv fara a tine cont de dispozițiile legale.
Astfel societatea, in dorința realizării unei ferme de creștere a porcilor, cu fonduri europene, a achiziționat terenul, a contractat firma de consultanta pentru realizarea proiectului, a plătit arhitecți, proiectanți, ingineri de rezistenta si alte cheltuieli necesare realizării acestui proiect. Toate investițiile si cheltuielile au fost făcute pentru a pune pe picioare o activitate economica profitabila si ca urmare taxabila.
Nicio activitate economica nu se poate derula fara investiții inițiale care presupun costuri si investiții, iar atitudinea exprimata de organul de inspecție fiscala a fost, de la început, de a acționa împotriva regulilor elementare dezvoltării oricărei afaceri.
Organul de inspecție fiscala nu a ținut cont ca principiul neutralității TVA este asigurat prin mecanismul de deducere a TVA, reglementat de art. 145 alin. 1 si 2 din Codul Fiscal:
« (1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.
(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile"
Din interpretarea acestui text de lege rezulta următoarele:
Dreptul de deducere ia naștere in momentul exigibilității taxei. Sintetic, se poate exprima acest principiu astfel: TVA devine deductibila pentru persoana căreia ii este facturata, in același moment in care aceasta TVA devine datorata de persoana care realizează livrarea/prestarea.
Dreptul de deducere se poate exercita imediat in măsura in care bunurile/serviciile respective vor fi in final utilizate in vederea desfășurării activității economice de către persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA.
În text nu se condiționează exercitarea dreptului de deducere de realizarea de operațiuni taxabile, ci se utilizează sintagma "destinate utilizării" ceea ce presupune ca dreptul de deducere se aplica in măsura in care persoana impozabila utilizează serviciile achiziționate in vederea realizării de operațiuni taxabile.
Așadar, o persoana impozabila inregistrata in scopuri de TVA își va exercita dreptul de deducere a TVA imediat, in aceeași măsura in care intenția de a desfășura activitatea economica generatoare de operațiuni taxabile este susținuta de dovezi obiective, din care rezulta ca achizițiile sunt destinate a fi utilizate in folosul tranzacțiilor impozabile viitoare.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția de Legislație in Domeniul TVA, a făcut in mod constant precizări in același sens:
"Potrivit jurisprudenței europene in materie (cazurile C-268/83 Rompelman, C-37/95 Ghent, C-110/94 Inzo), scopul sistemului comun al TVA este sa asigure aplicarea neutra a TVA pentru toate activitățile economice, indiferent de scopul sau de rezultatele lor.
Principiul neutralității TVA presupune ca cheltuielile aferente investițiilor efectuate in scopul si cu privire la începerea unei activități economice trebuie privite ca activități economice propriu-zise fara ca exercitarea dreptului de deducere a TVA pentru aceste investiții sa fie condiționata de realizarea efectiva a activității economice".
In ceea ce privește exercitarea dreptului de deducere a TVA aferenta cheltuielilor cu investițiile efectuate înainte de începerea realizării efective a unei activități economice, reclamanta consideră relevantă si decizia in cazurile reunite C-110/98 pana la C-147/98 Gabalfrisa, potrivit căreia art. 17 al Directivei a 6-a - echivalentul art. 145 din Codul fiscal -, nu permite statelor membre condiționarea exercitării dreptului de deducere a TVA datorata sau achitata pentru investițiile efectuate înainte de începerea activității economice, de îndeplinirea anumitor condiții prevăzute prin legislațiile naționale.
Rezulta astfel ca o persoana impozabila care are intenția - confirmată prin dovezi obiective -, de a începe o activitate economica in mod independent, in sensul art. 4 al Directivei a 6-a - echivalentul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal -, si care efectuează cheltuieli cu investițiile in acest scop, trebuie privita ca o persoana impozabila.
In aceasta calitate, in sensul art. 17 al Directivei a 6-a - echivalentul art. 145 din Codul fiscal -, persoana impozabila își poate exercita imediat dreptul de deducere aferent TVA datorata sau achitata pentru cheltuielile cu investiții, fara sa aștepte realizarea efectiva de operațiuni cu drept de deducere."( adresa nr._/30.07.2009 citata in decizia de soluționare a contestației nr. 309 din 19.11.2009 pronunțata de Serviciul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP București)
Mai mult, jurisprudența CEJ a statuat ca dreptul de deducere rămâne dobândit, când din motive de circumstanțe ce nu depind de voința sa, persoana impozabila nu s-a folosit niciodată de bunurile si serviciile achiziționate in scopul realizării de operațiuni taxabile.
Așadar, exista situații in care se acorda drept de deducere a TVA societăților pentru achiziția de bunuri si/sau servicii efectuate anterior începerii operațiunilor taxabile, chiar daca ulterior, acestea nu vor fi utilizate in cadrul activităților taxabile, dar numai in cazul in care se dovedește intenția persoanei la momentul achiziției de a utiliza bunurile/serviciile in folosul activității taxabile ulterioare, chiar daca, in situația in care, din motive obiective, independente de voința sa, acest lucru nu mai este posibil.
Aceasta soluție a fost preluata si in legislația interna, la pct. 45 alin. 6 din HG nr. 44/2004:
În cazul imobilizărilor în curs de execuție care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiții, fiind scoase din evidență pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă își poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare sau după casare, dacă din circumstanțe care nu depind de voința sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-37/95 Statul Belgia împotriva Ghent Coal Terminal NV. Dreptul de deducere poate fi păstrat și în alte situații în care achizițiile de bunuri/"sewicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depind de voința sa, astfel cum a fost pronunțată Hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian.
In cazul societății-reclamante, intenția de a desfășura activități economice este confirmata prin dovezi obiective, reprezentate de demersurile întreprinse in acest sens, respectiv achiziția de bunuri (terenuri si hale) si servicii (consultanta, studii geo, expertize tehnice, etc.), si semnarea contractului de finanțare C121A_/15.11.2011 încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit pentru suma de 3.965.283,00 lei (971.645,00 euro), reprezentând 50% din valoarea eligibila a proiectului in vederea implementării Proiectului "înființarea fermei suine la .".
Existenta contractului de finanțare face dovada deplina a intenției de a desfășura operațiuni taxabile si astfel dreptul de deducere a TVA a fost exercitat in mod legal, înainte de data începerii activităților efective.
Motivele de fapt invocate de organul de inspecție fiscala, pentru a refuza dreptul de deducere - faptul ca societatea nu si-a achitat integral furnizorii, faptul ca societatea nu dispune de mijloace financiare generate de activitatea proprie, ci este creditata, faptul ca societatea, la data controlului, nu deține surse financiare pentru susținerea proiectului, faptul ca nu s-au primit fonduri nerambursabile sau ca nu au fost demarate lucrările pentru Proiect -, nu sunt reglementate drept condiții in normele fiscale pentru exercitarea dreptului de deducere, fiind speculații pur subiective si vădit de rea credința, or organul fiscal nu are dreptul sa facă interpretări si speculații.
Așadar, concluzia organului de inspecție fiscala este vădit eronata si rău intenționata, fiind rezultatul aplicării unui raționament profesional greșit si exercitat cu rea credința, ignorând înțelesul clar al textelor legale incidente (așa cum rezulta din însăși poziția exprimata a Ministerului de Finanțe si regăsita in jurisprudența relevanta a CEJ).
Direcția G. a Finanțelor Publice D. - Serviciul de Soluționare Contestații - nu face decât sa preia, in cadrul Deciziei nr. 135/11.06.2012, afirmațiile inspectorilor fiscali așa cum au fost menționate in cele doua acte administrative întocmite de aceștia - decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata si raportul de inspecție fiscala.
Mai mult, concluziile organului de soluționare a contestațiilor reprezintă o enumerare a unor presupuse încălcări ale unor dispozițiile legale fara insa a se menționa, in mod expres, care au fost aceste dispoziții. Or, o asemenea enumerare nu poate conduce decât la concluzia ca este un abuz din partea reprezentanților D.G.F.P. D..
Astfel, organul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. D. retine ca "pana la data verificării, . nu a achitat contravaloarea imobilelor achiziționate". Niciunde in lege nu se condiționează operațiunea de rambursare de TVA de achitarea in întregime a facturilor pentru care se solicita rambursarea. Daca ar fi fost de buna credința, organul fiscal ar fi putut observa ca vânzătorul "imobilelor achiziționate" a colectat TVA-ul corespunzător si implicit 1-a virat către bugetul statului deci nu exista niciun prejudiciu pentru stat.
In ceea ce privește "lipsa documentelor de stabilire a prețului de vânzare a terenurilor" avem de a face, din nou, cu reaua credința a organului fiscal. Prețul oricărui bun aflat in circuitul comercial se stabilește, în principiu, pe baza cererii si a ofertei, iar atât timp cat s-a reușit vânzarea acelor terenuri la un preț superior celui de achiziție, nu a fost eludat bugetul de stat.
Cu privire la afirmația ca "administratorul . P. R. M. a fost angajata a .", nu există o explicație logica dar si legala pentru care aceasta situație ar duce la imposibilitatea deducerii TVA. Atitudinea organelor fiscale poate fi apreciata ca fiind neconstituțională raportata la dispozițiile art. 41 alin. 1 din Constituția României: "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum si a locului de munca este libera." Ori, pornind de la afirmațiile organului fiscal, oricare dintre foștii, prezenții si viitori angajați ai . nu au voie sa mai deruleze vreodată niciun fel de relații cu angajatorul lor, in caz contrar fiind pasibili de a fi urmăriri de organele fiscale.
In ceea ce privește constatarea ca "terenul este impropriu desfășurării activității,
clădirea fiind . de degradare" trebuie menționat ca achiziția a
fost făcuta in scopul dezvoltării unei afaceri in urma aprobării Contractului de
Finanțare nr. C121A_/15.11.2011 încheiat cu Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit România.
Obiectul acestui contract de finanțare este reprezentat de înființarea unei ferme de suine. Or, acest lucru presupune transformarea unui imobil vechi . si care sa corespunda unor cerințe europene. Mai trebuie precizat ca așa cum se menționează in Contractul de Finanțare, exista termene precise pentru execuția acestui contract.
Afirmațiile făcute de către organul de soluționare a contestațiilor nu au niciun temei legal, ei nefiind îndreptații sa facă aprecieri tehnice cu privire la starea terenului sau a imobilului.
Prin urmare, societatea reclamantă nu datorează diferențele de creanțe fiscale stabilite de organul de inspecție fiscala si pe cale de consecința, nici obligațiile fiscale accesorii, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-DJ 161, încheiat în data de 22.03.2012; copia Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-DJ 187/22.03.2012 – și actele carew au stat la baza întocmirii acesteia; copia contestației formulată de societatea-reclamantă împotriva Deciziei anterior menționate – înregistrată sub nr._/24.04.2012 -, și copia Deciziei nr. 135/11.06.2012, prin care a fost soluționată respectiva contestație; copie după contractul de finanțare nr. C121A_/15.11.2011 - încheiat de societatea-reclamantă cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit; copii după o . facturi fiscale; copie după Ordinul de plată nr. 19/15.11.2012.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-DJ 187/22.03.2012 - adoptată în urma controlul fiscal care a vizat perioada 11.02.2010 – 31.12.2011, pe baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-DJ 161, încheiat în data de 22.03.2012 – s-a stabilit că societatea-reclamantă datorează următoarele sume: 51.047 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar și accesorii aferente în sumă de 238 lei – în total 51.285 lei.
Împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de Inspecție Fiscală care a stat la baza întocmirii acesteia societatea-reclamantă a formulat Contestație însă, prin Decizia nr. 135/11.06.2012, respectiva contestație a fost respinsă.
Pârâta a considerat că TVA aferentă următoarelor operațiuni:
- prestarea de servicii de consultanță la elaborarea unui proiect de realizare de investirii finanțat de FEADR, conform contractului nr. 127/22.03.2010, încheiat de reclamantă cu S.C. A. & Roby Consulting S.R.L. ((T.V.A.-ul aferent tranzacției fiind de 26.193 lei);
- achiziția unui teren situat în Băilești, .. 163-5, ., corp 6 Incinta Complex Suinprod S.A., in suprafața de 8.051 mp pe care sunt amplasate două hale cu o suprafața de 1774 mp fiecare, un corp de clădire cu o suprafața de 35 mp si un corp de clădire cu o suprafața de 248 mp, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 de B.N.P. N. M. (T.V.A.-ul aferent tranzacției fiind de 22.648 lei);
- achiziția de diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile etc.), T.V.A.-ul aferent respectivelor tranzacții fiind de 2.206 lei.
nu este deductibilă - nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 145 alin. 2 lit. a) Cod fiscal -, dat fiind că achizițiile efectuate nu sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile,
Instanța consideră că pârâta a dat o interpretare eronată prevederilor legale, pentru următoarele considerente:
Art. 145 alin 1 Cod fiscal prevede că: "Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei", în timp ce alin. 2 al aceluiași art. statuează că "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile".
Referitor la contractul nr. 127/22.03.2010 – referitor la prestarea de servicii de consultanță la elaborarea unui proiect de realizare de investirii finanțat de FEADR -, și achiziția de diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile), nu se poate concluziona că nu sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile, din moment ce este indiscutabil că toate aceste operațiuni au vizat înființarea unei ferme de suine or, prin contractul de finanțare nr. C121A_/15.11.2011 (încheiat de societatea-reclamantă cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), a fost aprobată acordarea unei finanțări nerambursabile pentru punerea în aplicare a cererii de finanțare nr. F121A_ pentru proiectul "Înființare fermă suine la S.C. B. F. S.R.L.", în sumă de 3.965.283 lei (971.645 euro), respectiv 50% din valoarea eligibilă a proiectului, diferența de 50% urmând a fi suportată de beneficiar.
În ceea ce privește cumpărarea unui teren situat în Băilești, ., corp 6 - Incinta Complex Suinprod S.A. -, în suprafața de 8.051 mp pe care sunt amplasate și o . construcții (2 hale, bucătărie furajeră și cabină grup electrogen) - prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 de B.N.P. N. M. -, această achiziție se înscrie, la rândul său, printre cele necesare înființării fermei de suine anterior menționată, terenul și construcțiile constituind amplasamentul unde se intenționează a funcționa respectiva fermă.
Mențiunile inserate în cuprinsul actelor administrative atacate – în sensul că "societatea nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost demarate lucrările pentru proiectul "Înființare fermă suine la S.C. B. F. S.R.L.", ori că deține surse financiare care să îi permită punerea în aplicare a proiectului", sau "cu ocazia efectuării investigațiilor pe teren, în data de 15.03.2012, organele de inspecție fiscală au constatat că terenul este impropriu pentru desfășurarea unor activități economice (fiind ocupat de vegetație sălbatică) iar clădirile amplasate pe acesta erau într-un stadiu avansat de degradare" -, nu pot conduce la concluzia că achizițiile efectuate de societatea-reclamantă nu erau destinate unor operațiuni taxabile, făcând referire la împrejurări ulterioare încheierii contractului de finanțare nr. C121A_/15.11.2011. Or, o eventuală nerespectare a clauzelor contractului anterior menționat - durata de realizare a investiției și de realizare a proiectului fiind de 33 de luni -, nu prezintă relevanță în aprecierea caracterului deductibil al T.V.A-ului aferent achizițiilor efectuate în vederea înființării unei ferme de suine de către societatea-reclamantă, din moment ce legiuitorul nu impune condiția de a fi realizate efectiv venituri impozabile, ci doar ca scopul efectuării cheltuielilor să fie acela de a obține astfel de venituri – ceea ce este indubitabil în speță.
De asemenea, faptul că societatea-reclamantă înregistra la momentul efectuării controlului furnizori neachitați, ori că ar fi fost finanțată de numitul D. M. în calitate de persoană fizică nu influențează în nici un fel aprecierea ca deductibilă a T.V.A. aferentă unor achiziții destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile, în condițiile art. 145 alin 2 Cod fiscal.
În sfârșit, faptul că administratorul societății-reclamante – numita P. R.-M. -, a avut, în perioada 2009-2010, calitatea de salariat al .. (societate administrată de numitul D. M.), ori că sus-numitul D. M. a fost împuternicit atât de vânzător cât și de cumpărător să încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/21.04.2010, nu îndreptățește concluzia că actul anterior menționat este unul fictiv sau fraudulos.
În mod similar, achitarea sau neachitarea prețului convenit în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 583/21.04.2010 până la momentul efectuării controlului - în fața instanței reclamanta prezentând ordinul de plată nr. 19/15.11.2012 referitor la achitarea sumei de 40.523,7 lei către .. -, nu constituie un impediment pentru ca societatea-reclamantă să beneficieze deductibilitatea T.V.A. conform prevederilor art. 145 Cod Fiscal, acest text de lege neimpunând o astfel de condiție. În cauză au incidență prevederile art. 1342 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, care statuează "Prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei intervine: la data emiterii unei facturi, înainte de data la care intervine faptul generator", ceea ce înseamnă că T.V.A. devine deductibilă pentru persoana căreia ii este facturată, in același moment in care aceasta TVA devine datorata de persoana care realizează livrarea/prestarea. Prin urmare, cum facturile nr._ și_ – ambele fiind emise în data de 21.04.2010 -, conțin toate elementele impuse de art. 155 alin. 5 din Codul fiscal, trebuie concluzionat că dreptul societății reclamante la deductibilitatea TVA a luat naștere la momentul emiterii facturilor anterior menționate, indiferent de momentul achitării efective a sumelor înscrise în cuprinsul acestor facturi.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de facilitatea conferită de art. 145 alin 1 Cod fiscal – deducerea T.V.A. aferentă contractului nr. 127/22.03.2010, contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 583/21.04.2010 și achiziției de diverse prestări de servicii si achiziții (studiu geo, expertiza tehnica, autentificare acte notariale, achiziționare de documente financiar contabile) -, astfel încât atât Raportul de Inspecție Fiscală nr. F-DJ 161, încheiat în data de 22.03.2012, cât și Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-DJ 187/22.03.2012 – și, implicit, și Decizia nr. 135/11.06.2012, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva respectivelor acte administrativ-fiscale -, apar ca fiind lipsite de temei legal.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată apare ca fiind întemeiată și, ca atare, urmează a fi admisă, cu consecința anulării actelor administrativ-fiscale anterior menționate.
De asemenea, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. F. S.R.L., având sediul în ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.
Dispune anularea Deciziei nr. 135/11.05.2012, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, nr. F-DJ 187/22.03.2012 și a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. F-DJ 187/22.03.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./21.03.2013/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 87/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2427/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
