Anulare act administrativ. Sentința nr. 6235/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6235/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 8630/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 6235/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 23.04.2013 privind pe reclamant M. Z. și pe pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., intervenient în numele altei persoane P. C. I., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
INSTANȚA
La data de 14 mai 2012 reclamantul M. Z. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 56/17.02.2012, prin care s-a soluționat contestația înregistrată sub nr._/10.04.2009 ,formulată împotriva deciziei de impunere nr._/27.02.2009.
In motivare, reclamantul a arătat că in perioada 14.11._08 si 19.02._09, s-a efectuat de către inspectorii fiscali ai DGFP D. verificarea sa privind impozitul pe veniturile obținute din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal si al taxei pe valoare adăugata aferenta acestor transferuri.
In acest sens a fost întocmit raportul fiscal nr._/27.02.2009 emis de AFP C. prin care s-a constatat ca a realizat tranzacții cu bunuri din patrimoniul personal constând in achiziționarea de terenuri in C. si . de 42.319 m din care au fost vândute ulterior 32.772 m, la data controlului, subsemnatul având in proprietate 6.731 m2.
Aceasta activitate a fost considerata de către organul fiscal ca având un caracter de continuitate, incadrandu-se in dispozițiile art.127 alin 2 din legea 571/2003 privind Codul Fiscal. Totodată, s-au invocat si prevederile art.2 din legea 345/2002 privind TVA-ul, fapt ce a condus la aprecierea organului fiscal ca este persoana impozabila începând cu data de 20.04.2002.
Pentru determinarea mărimii bazei de impunere, organul fiscal nu a luat in considerare prețul tranzacțiilor menționat in contractele de vânzare cumpărare, ci a solicitat informații de la agenții imobiliari in conformitate cu art.15 alin 1 din OG 92/2003.
Desi a invocat in apărare, conținutul contractelor de vânzare cumpărare care cuprind preturile reale ale tranzacțiilor, organul fiscal nu a considerat ca reflecta realitatea.
F. de aceste considerente, in temeiul art.55 alin 2 Cod Procedura Fiscala a solicitat efectuarea unei expertize in vederea stabilirii preturilor pieței la data vânzării.
In acest sens a fost întocmit raportul de evaluare efectuat de către . prin reprezentant expert evaluator ANEVAR A. M. M., care a stabilit prețul de piața la data vânzării terenurilor. F. de aceasta evaluare s-a stabilit de către inspectorii fiscali valoarea incasarilor realizate in perioada 2005-2007. Plafonul de scutire a fost depășit in luna iunie 2006, astfel incat s-a constatat ca a devenit persoana impozabila plătitoare a TVA incepand cu luna august 2006, conform art.152 alin 1 din legea 571/2003 privind Codul Fiscal.
Totodată s-a constatat ca nu s-ar fi inregistrat ca plătitor de TVA conform prevederilor art.152 din legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel incat urmează sa plăteasca TVA pentru perioada scursa intre data la care avea obligația sa solicite inregistrarea ca plătitor de TVA in regim normal si data constatării abaterii, precum si majorări de intarziere pentru aceasta perioada.
Organul fiscal a stabilit totodată ca de la data de 01.08.2006, data la care contribuabilul avea obligația de a achita TVA la bugetul general consolidat, pana la data controlului, s-au efectuat tranzacții a căror valoare estimata este de 278.806 lei, suma pentru care s-au stabilit obligațiile fiscale in suma de 44.515 lei TVA si 16.124 lei majorări de intarziere.
Împotriva raportului fiscal nr._/27.02.2009 si a deciziei de impunere aferenta a formulat contestație in temeiul art.174 si urm.C.Fiscal, care a fost înregistrata la DGFP D. sub nr. 17.553/10.04.2009.
Prin decizia nr.451/13.08.2009 emisa de DGFP D.-Serviciul Soluționare Contestații s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate pana la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penala, in temeiul art.214 alin 1 lit.a din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Prin adresa inregistrata la DGFP D. sub nr.79.462/14.12.2011 a adus la cunostiinta Serviciului de Soluționare a Contestațiilor faptul ca prin sentința nr.439/04.10.2011 pronunțata in dosarul nr._/63/2011 Tribunalul D. a dispus scoaterea sa de sub urmărire penala, soluție care a soluționat cu caracter definiv latura penala.
In conformitate cu disp.art.214 alin 3 din Codul de Procedura Fiscala, organul fiscal a reluat procedura de soluționare a contestației, emițând in acest sens decizia nr. 56/17.02.2012 prin care a respins ca neîntemeiata contestația.
Atat soluția pronunțata de organul fiscal de respingere a contestației formulate, precum si actele fiscale contestate - raportul fiscal nr._/27.02.2009 si decizia de impunere aferenta - sunt nelegale si netemeinice, având in vedere următoarele argumente:
1. Organul fiscal a considerat ca in speța sunt aplicabile prevederile art.67 si a normelor metodologice din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, in sensul ca "nu s-a putut determina mărimea bazei de impunere ", astfel incat se vor identifica elementele care sunt cele mai importante de situația de fapt, solicitând informații de la mai multe agenții imobiliare.
Având in vedere valoarea comunicata de agențiile imobiliare, care nu reflecta in nici un fel valoarea reala de tranzacționare a imobilelor in perioada de timp controlata, a solicitat in baza art.55 alin 2 C.proc.fiscala o expertiza de evaluare.
S-a considerat greșit de către organul fiscal ca mărimea bazei de impunere nu trebuie raportata la prețul trecut in contractele de vânzare cumpărare autentificate de către notarul public. F. de aceasta interpretare eronata a orgnului fiscal si având in vedere valoarea comunicata de agențiile imobiliare, a fost nevoit sa solicit efectuarea unei expertize de evaluare, desi a susținut permanent ca baza de impunere trebuie sa se raporteze la valoarea din contractele de vânzare cumpărare sau cel mult la valorile minime stabilite anual de Camera Notarilor Publici.
Potrivit prevederilor art.771 ain 4 din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal "Impozitul prevăzut la alin 1 si 3 se calculează la valoarea declarata de parti, prin actul prin care se transfera dreptul de proprietate sau dezmembramintele sale .In cazul in care valoarea declarata este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza, cu excepția tranzacțiilor încheiate intre rude ori afini pana la gradul al III-lea inclusiv, precum si intre soti, caz in care impozitul se calculează la valoarea declarata de parti in actul prin care se transfera dreptul de proprietate. "
Conform precizărilor de la pct. 1515 din Normele metodologice date in aplicarea art.77 alin 4 C.fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/_, cu modificările si completările ulterioare: "la transmiterea dreptului de proprietate, impozitul prevăzut la art. 77l alin 1 si 3 din Codul fiscal se calculează la valoarea declarata de parti. In cazul in care valoarea declarata de parti este mai mica decât valoarea orientativa stabilita prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la aceasta din urma valoare. "
De asemenea, potrivit prevederilor art.771 alin 5 din Codul fiscal si ale pct.1516 din normele metodologice date in aplicarea acestui articol "Expertizele privind valoarea de circulație a proprietatiilor imobiliare, actualizate o data pe an de către camerele notarilor publici, vor fi comunicate direcțiilor teritoritoriale ale Ministerului Economiei si Finanțelor pana la data de 31 decembrie a anului fiscal current, pentru a fi utilizate in anul fiscal următor. " "Expertizele întocmite de camerele notarilor publici privind valoarea de circulație orientativa a proprietăților imobiliare constituie baza de calcul a impozitului datorat de contribuabilii definiți la pct.1512 din prezentele norme metodologice, in cazul in care valoarea declarata de parti este mai mica decât valoarea orientativa stabilita prin expertiza camerei notarilor publici.
Obligația de a calcula si de a incasa impozitul revine:
- notarilor publici pentru actele autentificate de aceștia;
- organul fiscal competent in celelalte cazuri ".
In consecința, din textele legale sus-mentionate, rezulta ca in cazul transferului dreptului de proprietate realizat prin procedura notariala, notarii publici au obligația de a calcula, retine si de a vira impozitul in condițiile prevederilor art.771 din Codul fiscal, integral la bugetul de stat.
Așadar, baza impozabila la transmiterea dreptului de proprietate o constituie valoarea obiectului transferului, declarata de parti in actul de transfer sau valoarea de circulație orientativa (minimala) stabilita prin expertizele anuale ale Camerelor Notarilor Publici, daca valoarea declarata de parti este mai mica decât valoarea de circulație orientativa conform art.771 alin 4 din codul fiscal si pct.1516 din Normele metodologice menționate mai sus.
Ca urmare, având in vedere prevederile speciale cu privire la evaluarea bazei de impozitare, reglementate la art.771 alin 4 si normele metodologice date in aplicarea acestora, apreciem ca organul fiscal nu are dreptul de a efectua o alta evaluare decât cea stabilita expres de lege.
F. de cele învederate, organul fiscal trebuia sa stabilească baza de impunere la valoarea obiectului transferului conform actelor autentice de vânzare cumpărare, iar in cazul in care aceasta valoare este mai mica decât valoare orientativa stabilita de Camera Notarilor, la aceasta din urma valoare.
Tinad cont de aceasta valoare, baza de impunere este sub plafonul prevăzut de art.152 alin 1 din Codul fiscal, astfel incat subsemnatul nu am devenit persoana impozabila plătitoare de TVA.
A depus,de asemenea, o situație a tranzacțiilor efectuate si valoarea acestora din care rezulta ca nu a fost depasit plafonul prevăzut de art.152 alin 1 C.fiscal.
2. Desi a susținut, atat pe perioada controlului fiscal, cat si in cadrul contestației formulate la organele fiscale, categoria terenurilor ce au făcut obiectul tranzacțiilor imobiliare, in sensul ca la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare aveau regim de intravilan agricol, DGFP D. susține in decizia atacata ca in aplicarea art.141 alin 2 lit.f din Codul fiscal "teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației in vigoare (...)", insa tot aceleași prevederi legale stabilesc "calificarea unui teren drept teren construibil sau teren cu alta destinație, la momentul vânzării sale de către proprietar, rezulta din certificatul de urbanism".
Obligativitatea emiterii certificatul de urbanism in cazul operațiunilor notariale privind înstrăinarea de terenuri fost introdusa prin legea nr. 453/2001 care modifica art.5 alin 6 din legea 50/1991 " Certificatul de urbanism se emite și in vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice in faza de studiu de fezabilitate, precum și pentru cereri in justiție și operațiuni notariale privind circulația imobiliară." insa modificarea adusa prin legea 401/2003, elimina obligativitatea certificatului de urbanism in cazul tranzacțiilor imobiliare de vânzare cumpărare " Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, si in vederea concesionarii de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice in faza «Studiu de fezabilitate» si pentru cereri in justiție si operațiuni notariale privind circulația imobiliara atunci cand operațiunile respective au ca obiect imparteli ori comasări de parcele solicitate in scopul realizării de lucrări de construcții, precum si constituirea unei servituti de trecere cu privire la un imobil. Operațiunile juridice menționate se efectuează numai in baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu nulitatea actului".
Abia in anul 2009 legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul a fost modificata prin legea 242/2009 care a introdus art. 31 alin 5 ".Pentru terenul trecut în intravilan în baza prevederilor Planului urbanistic general nu este necesară scoaterea din circuitul agricol",pana la acel moment, orice scoatere din circuitul agricol fiind necesara pentru calificarea unui teren ca fiind construibil.
Asa cum rezulta din certificatul de urbanism nr. 1476/31.05.2005 eliberat de Primăria C. in cea ce privește terenul situat in C., . 14, teren in suprafața de 10.000 mp, are categoria de folosința intravilan agricol (arabil), putându-se construi doar cu avizul OPSA pentru scoaterea terenului din circuitul agricol. De asemenea acest lucru mai rezulta si din adresa cu nr_/31.05.2005 emisa de serviciul Registrul Agricol din cadrul Primăriei C. cat si din adresa cu nr._/08.06.2005 emisa de Direcția de Impozite si Taxe din cadrul Primăriei C..
Mai arată că, în ceea ce privește terenurile situate in . in suprafața de 910mp si T33/P135 in suprafața de 1936 mp, acestea au fost înscrise in Registrul
Agricol in baza cererii cu nr. 5976 din data 28.11.2006 iar la momentul incheierii contractelor de vânzare cumpărare figurau ca fiind terenuri extravilane agricole, fapt pentru care nu se incadrau in categoria de teren construibil, fapt ce rezulta atat din fisa cadastrala, din CVC cat si din chitanța de plata a impozitului cu nr_ din 14.11.2006.
D. terenul din Corn. Carcea, . in suprafața de 995mp este in intravilanul localității si a avut categorie de folosința CC (curți construcții), fapt ce rezulta atat din contractul de vânzare cumpărare, cat si din fisa cadastrala.
Cu privire la terenurile situate in extravilanul localității C., T70/P10, înstrăinate in anul 2006, acestea au avut categoria de folosința extravilan agricol la data vânzării, fapt ce rezulta atat din fisele cadastrale, din chitanța de plata a impozitului cu nr._ din 07.05.2007, din adresa cu nr._ din 06.11.2006 de unde rezulta ca terenul extravilan arabil a fost scăzut din evidentele fiscale in baza CVC cat si din procesele verbale de înștiințare de plata cu nr._ din 07.06.2006 si nr._ din 23.08.2006.
F. de caracterul de terenuri agricole a imobilelor ce au făcut obiectul tranzacțiilor efectuate de subsemnatul si care au fost verificate de organele fiscale, nu exista obligația legala de înregistrare in evidenta contabila a operațiunilor impozabile, si astfel nici a obligației de plata.
În concluzie, reclamantul precizează că a achitat in întregime obligațiile fiscale stabilite de actul administrativ fiscal pe care il contestă,iar ca o consecința a anularii acestuia se impune restituirea tuturor sumelor achitate, iar in temeiul art.124 C.Procedura Fiscala plata dobânzii fiscale începând data expirării termenului de 45 de zile de la data sesizării organului fiscal cu contestația împotriva actului administrativ.
In drept, a întemeiat acțiunea pe dispoz. art.205 și urm din Codul de procedură fiscală.
La data de 26.03.2013 numita P. C. I. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, prin care a solicitat anularea actelor administrative contestate de reclamant, susținând că a fost căsătorită cu reclamantul, în prezent fiind divorțați.
Analizând actele si lucrările cauzei instanta constata urmatoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr_/27.02.2009 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr 20.133/27.02.2009 organele fiscale au stabilit următoarele:
În perioada 2002-2008 reclamantul M. Z. a realizat tranzacții constand în achizitionarea de terenuri în C. si in C. si vânzarea acestora.
Organele de inspecție fiscala au stabilit ca activitatea desfasurata este activitate economică cu caracter de continuitate iar veniturile obținute de M. Z. din vânzarea cumpărarea de terenuri sunt venituri impozabile din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată.
Plafonul de scutire a fost depășit în luna iunie 2006, astfel ca a devenit persoană impozabilă plătitoate de TVA incepand cu luna august 2006, conform art 152 alin 1 din legea 571/2003
Pentru perioada verificată tva colectata ce trebuia inregistrata si declarata de contribuabil este in suma totala de_ lei pentru care organul de control a calculat majorări de întarziere in suma totala de 16.124 lei.
Conform art 127 alin 1 din legea 571/2003 este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera indepententa si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute de alin 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati.
Alineatul 2 prevede ca: in sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Art 128 alin 1 din Legea 571/2003 prevede următoarele:
(1)Prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia, astfel ca M. Z. este persoană impozabilă incepand cu data de 23.04.2002
In timpul controlului organul fiscal a constatat ca agentul economic a vandut mai multe parcele de teren din patrimoniul acestuia cu o valoare ce nu reflecta pretul de piata
Din verificarea evidentei fiscale si a documentelor puse la dispozitia organului fiscal rezulta ca acesta nu a depus declaratii fiscale si nu a condus evidenta contabila, neputandu-se stabili astfel marimea bazei de impunere
A mai retinut organul fiscal ca art 67 din OG 92/2003 prevede următoarele:
(1)Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
(2)În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
A retinut organul fiscal ca art 15 alin 1 din OG 92/2003 prevede ca în cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate
Pentru determinarea pretului de piata au fost transmise adrese mai multor agentii imobiliare si societati de evaluare.
Conform art 55 alin 2 din OG 92/2003 contribuabilul a solicitat efectuarea unei expertize in vederea stabilirii preturilor de piata la data vanzarii terenurilor. In acest sens contribuabilul a numit expert pe cheltuiala proprie. A fost intocmit de ., raportul de evaluare stabilindu-se pretul de piata la data vanzarii terenurilor
Avand in vedere ca preturile de piata stabilite prin raportul de evaluare au fost apropiate preturilor de piata transmise de agentiile imobiliare, organul fiscal a luat in calcul preturile de piata stabilite prin raportul de evaluare.
In acest mod a fost estimata valoarea incasarilor realizate in perioada 2005-2007, valoare prezentata in anexa II
Plafonul de scutire a fost depasit in luna iunie 2006, astfel contribuabilul devenind peroana impăozabila platitoare de TVA incepand cu luna august 2006, cf art 152 alin 1: Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată.
A mai retinut organul fiscal ca reclamantul nu s-a inregistrat ca platitor de TVA cf art 152 alin 3 care prevede: persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Pentru persoanele nou-înființate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fracțiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, care intră sub incidența prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. în situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme.
A retinut ca reclamantul devenind persoana impozabila platitoare de TVA avea obligatii fiscale conform art 22 din OG 92/2003
Conform art 23 din OG 92/2003 dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii se constitie baza de impunere care le genereaza
Verificarea pentru TVA s-a efectuat in conformitate cu art 140, art 156 ind 1 alin 2 din Legea 571/2003
Prin decizia nr 56/17.02.2012 s-a respins contestatia formulata de catre reclamant impotriva raportului de inspectie fiscala apreciindu-se ca in mod corect si legal organul de control a stabilit in sarcina contestatorului TVA in suma de_ lei aferenta tranzactiilor constand in vanzarea de terenuri construibile efectuate in perioada 2005-2007 si accesorii in suma de_ lei aferente tva
Instanta apreciaza ca decizia contestata, respectiv nr 56/17.02.2012 este legala si temeinica
Potrivit art 127 alin 1 si 2 din legea 571/2003, in vigoare in perioada 01.01._06 dar si dupa 01.01.2007: alin 1 Este considerata persoana impozabila orice persoana care desfasoara, de o maniera independenta si indiferent de loc, activitati economice de natura celor prevazute de alin 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitati
Alineatul 2 prevede "În sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate".
Din sentinta civila nr 439/04.10.2011 pronuntata de Trribunalul D., reiese ca însusi reclamantul a recunoscut ca in perioada 2004-2008 a achizitionat si vandut terenuri cu scopul de a le revinde si de a obtine profit, insa nu a cunoscut obligatia legala de a tine o evidenta a profiturilor obtinute si de a plati TVA
Norme metodologice:3. (1) În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obținerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuințelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepția situațiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
“Persoana impozabilă” este un concept larg, cuprinzând orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2) (art.127 alin.1).
Operațiuni impozabile din perspectiva TVA nu sunt doar cele care constituie fapte de comerț din punct de vedere al Codului Comercial; această concluzie reiese din dispozițiile art.1 alin.3 CF "În materie fiscală, dispozițiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal".
Orice persoană care desfășoară activitățile menționate la alin.(2) devine persoană impozabilă.
Deci, chiar și persoana fizică se poate încadra în categoria persoanelor impozabile, în condițiile în care vinde succesiv bunuri imobile și obține continuu venituri din astfel de activități;
Caracterul de continuitate al operațiunii este dat de existența contractelor succesive de vânzarea a imobilelor, caz în care legiuitorul încadrează persoana fizică vânzătoare la persoana impozabilă.
Aceasta afirmație se coroborează și cu prevederile cap. 13 "Obligatii" art. 153, alin. 1 prin care se face precizarea că sunt obligate să solicite înregistrarea în scopuri de TVA persoanele impozabile stabilite în România care realizează sau urmează să realizeze o activitate economică constând în operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA cu drept de deducere.
În raport de numarul mare de vânzări de terenuri dar și de intenția de a desfășura activități economice de natura celor prevăzute la art.127 alin.2 (intenție ce reiese din faptul achiziționării de către reclamant de terenuri in scopul de a le revinde si a obtine profit, aspecte recunoscute de catre reclamant in cursul dosarului penal in care a fost cercetat penal) organul fiscal a stabilit în mod corect că reclamantul se încadrează în categoria persoanelor impozabile (prin efectuarea de vânzări succesive), precum și caracterul de operațiuni impozabile al vânzărilor imobiliare efectuate în mod repetat (art.126 CF Operațiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt denumite în continuare operațiuni impozabile).
Conform art 153 alin 1 din Legea 571/2003, in vigoare in perioada 01.01._06 orice persoana impozabila trebuie sa declare inceperea, schimbarea si incetarea activitatii sale ca peroana impozabila.
Potrivit alin 3 al art 152 in vigoare in perioada 01.01._06 persoanele impozabile, care depăsesc in cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sa solicite inregistrarea ca platitor de TVA in regim normal, in termen de 10 zile de la data constatarii depasirii
Potrivit art 141 alin 2 lit f din Legea 571/203, incepand cu 01.01.2007 este scutita de TVA:
f)livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;
In contestatia formulata prin cererea de chemare in judecata reclamantul invoca faptul ca baza impozabila la transmiterea dreptului de proprietate o constituie valoarea obiectului transferului, declarata de parti in actul de transfer sau valoare de circulatie orientativa stabilita prin expertizele anuale ale Camerelor notarilor publici, dacă valoarea declarata de parti este mai mica decat valoarea de circulatie orientativa conform art 77 ind 1 alin 4 din codul fiscal si pct 151 ind 5 din normele metodologice. Ca urmare organul fiscal nu avea dreptul de a efectua o alta evaluare, astfel ca baza de impunere este sub plafonul art 152 alin 1 din Codul fiscal iar reclamantul nu a devenit persoana impozabila platitoare de TVA
Instanta constata din raportul de inspectie fiscala ca reclamantul nu a depus declaratii fiscale si nu a condus evidenta contabila, neputandu-se stabili marimea datei de impunere la momentul controlului.
Potrivit art 67 din OG 92/2003 Estimarea bazei de impunere se realizeaza astfel:
(1)Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale.
(2)În situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
Potrivit art 15 alin 1 din OG 92/2003" În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate"
Instanta constata ca in aplicarea art 15 din OG 92/2003 organul fiscal considerand ca din contractele de vanzare cumparare incheiate de contestator reiese ca pretul achizitionat nu reprezinta baza reala de impunere, a procedat la identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatie de fapt fiscale, astfel ca a solicitat adrese de la mai multe agentii imobiliare si societati de evaluare, intocmindu-se si un raport de evaluare de catre ., iar in urma identificarii pretului de piata a procedat la estimarea bazei de impunere.
Se observa ca din raportul de evaluare, filele 139-146, intocmit la cererea contribuabilului, conform art 55 alin 2 din codul de procedura fiscala, reiese ca preturile din contractele de vanzare cumparare intocmite de reclamant sunt mult inferioare preturilor de piata, astfel se exemplifica: teren cu nr cadastral_/9 are valoarea de piata 18.022 lei conform raportului de evaluare iar in contractul de vanzare cumparare pretul este de 5880 lei-fila 63, teren cu nr cadastral_/10 are valoarea de piata_ lei conform raportului de evaluare iar in contractul de vanzare cumparare pretul este de 7560 lei fila 64, teren cu nr cadastral_/8 are valoarea de piata_ lei conform raportului de evaluare iar in contractul de vanzare cumparare pretul este de 5870 lei fila 65, teren cu număr cadastral_/5 are valoarea de piata_ lei conform raportului de evaluare iar in contractul de vanzare cumparare pretul este de 8100 lei fila 77, teren cu număr cadastral 1038/2 are valoarea de piata de_ lei conform raportului de evaluare iar in contractul de vanzare cumparare pretul este de 1500 lei.
Instanta apreciaza ca preturile din contractele de vanzare cumparare intocmite de reclamant sunt unele simulate, aspect recunoscut de insusi reclamantul in cursul cercetarii penale, acesta a recunoscut ca a achizitionat si vandut terenuri in scopul de a obtine profit, dupa intocmirea procesului verbal nr_/2009 de catre organele fiscale, acesta nu a contestat concluziile acestora si a achitat ulterior intreaga suma reprezentand TVA, aspecte din care instanta penala a concluzionat ca a existat o buna credinta a reclamantului care a fost luata in considerarea si la pronuntarea solutiei penale
Astfel ca in aplicarea art 67 si art 15 din OG 92/2003 organul fiscal in mod corect a avut in vedere la stabilirea bazei de impunere pretul de piata.
Instanta apreciaza ca dispozitiile art 77 ind 1 alin 4 si alin 5 din Legea 571/2003, invocate de reclamant nu au aplicabilitate in prezenta cauza, acestea reglementeaza intradevar modul de calcul al impozitului care trebuie aplicat de notarul public in momentul tranzactiei, in indeplinirea obligatiei sale prev de art 77 ind 1 (Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului ) insa nu reprezinta pretul de piata indicat de art 67 din OG 92/2003
De altfel si in raportul de expertiza contabila realizat in cauza expertul a stabilit ca baza de impunere s-a stabilit in mod corect de organul fiscal, luindu-se in considerare adresa inaintata de Camera Notarilor Publici privind valoarea de circulatie orientativa a proprietatilor imobiliare intocmite si actualizate potrivit art 77 ind 1 alin 5 si a punctului 151 ind 1 din normele metodologice, si care nu sunt valori de piata
Organul fiscal a procedat in mod corect la aplicarea art 67 din OG 92/2003 avand in vedere ca reclamantul nu a depus declaratii fiscale si nu a condus evidenta contabila, neputandu-se stabili astfel marimea bazei de impunere
Mai mult instanta constata din adresele inaintate expertului contabil de catre Camera Notarilor Publici C. filele 435-436, ca baremele privind valorile de circulatie ale bunurilor imobile indica valoarea minima practica la instrainarea unui imobil ceea ce poate reprezenta mult mai putin decat pretul de piata prev de art 67 din OG 92/2003
Cu privire la jurisprudenta Curtii Europene de Justitie, invocata de reclamant, respectiv cauza C-549/11 din 19 decembrie 2012, instanta apreciaza ca nu este aplicabila in cauza avand in vedere urmatoarele:
Intradevar, prin aceasta cauza Curtea a stabilit ca art 73 si 80 din Directiva 2006/112 trebuie interpretate in sensul ca se opun unei dispozitii nationale precum cea in discutia in litigiul principal, in temeiul careia, in cazul in care contrapartida este constituita integral din bunuri sau servicii, baza de impozitare a operatiunii este valoarea de piata a bunurilor sau a serviciilor furnizate.
In speta amintita, in contrapartida unui drept de superficie, Ofrey s-a angajat sa realizeze planul unei constructii, sa o edifice pe cheltuiala sa si sa livreze la cheie proprietarilor terenului anumite bunuri imobile apartinand acestei cladiri.
In dosarul cauzei contrapartida obtinuta de reclamant reprezinta sumele incasate de la cumparatori si nu este constituita integral din bunuri sau servicii.
De altfel este neintemeiata invocarea de catre reclamant a paragrafelor 44 si 45 din aceeasi hotarare a Curtii respectiv: Aceasta contrapartida constituie valoarea subiectiva si anume obtinuta efectiv, iar nu valoarea estimata conform unor criterii obiective. In lipsa reprezentarii . bani convenita de parti, aceasta valoare, pentru a fi subiectiva trebuie sa fie cea pe care beneficiarul prestarii de servicii, care reprezinta contravaloarea livrarii de bunuri o atribuie serviciilor pe care intentioneaza sa le procure, avand in vedere ca din inscrisurile existente la filele 27-48, reiese in mod evident ca reclamantul nu a contestat după momentul controlului ca valoarea obtinuta efectiv nu ar fi cea stabilita de organul fiscal si deci nu ar fi valoarea subiectiva conform jurisprudentei Curtii.
Astfel prin sentinta penala nr 439/2011 definitiva si cu autoritate de lucru judecat s-a retinut ca reclamantul din prezenta cauza a recunoscut ca a achizitionat si vandut terenuri in scopul de a obtine profit, dupa intocmirea procesului verbal nr_/2009 de catre organele fiscale, acesta nu a contestat concluziile acestora si a achitat ulterior intreaga suma reprezentand TVA, aspecte din care instanta penala a concluzionat ca a existat o buna credinta a reclamantului care a fost luata in considerarea si la pronuntarea solutiei penale.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca ar fi fost scutit de TVA deoarece nu se incadreaza in exceptia prev de art 141 alin 2 lit f din Legea 571/203, deoarece terenurile vandute nu reprezinta terenuri construibile instanta constata urmatoarele:
Potrivit art 141 alin 2 lit f din Legea 571/203, incepand cu 01.01.2007 este scutita de TVA
f)livrarea de către orice persoană a unei construcții, a unei părți a acesteia și a terenului pe care este construită, precum și a oricărui alt teren. Prin excepție, scutirea nu se aplică pentru livrarea unei construcții noi, a unei părți a acesteia sau a unui teren construibil, dacă este efectuată de o persoană impozabilă care și-a exercitat ori ar fi avut dreptul să-și exercite dreptul de deducere total sau parțial a taxei pentru achiziția, transformarea sau construirea unui astfel de imobil. În sensul prezentului articol, se definesc următoarele:
1.teren construibil reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa construcții, conform legislației în vigoare;
Din certificatul de urbanism 1476 /31.05.2005 reiese ca terenul situat in C., . are regim juridic de teren intravilan, regim economic teren arabil folosinta actuala si conform regimului tehnic se poate construi numai cu avizul detinatorilor de utilitati din zona si cu avizul OPSA pentru scoaterea terenului din circuitul agricol
Instanta apreciaza ca intelesul cuvantului construibil indicat in lege este destul de clar si in concordanta cu Dictionarul Explicativ al Limbii Romane reprezinta un adjectiv despre terenuri pe care se poate construi.
Faptul ca pentru a se putea construi pe un teren intravilan agricol este necesar avizul detinatorilor de utilitati din zona si avizul OPSA pentru scoaterea terenului din circuitul agricol nu contrazice pct 1 din art 141 alin 2 lit f, care reglementeaza chiar acest aspect " pe care se pot executa constructii conform legislatiei in vigoare ", in speta dupa obtinerea avizelor necesare potrivit legislatiei in vigoare.
A sustine ca un teren nu este construibil deoarece conform legislatiei sunt necesare anumite avize este acelasi lucru cu a sustine ca un teren desi ar putea fi cu destinatia curs constructii nu este construibil pentru ca legea prevede mai intai obtinerea unei autorizatii de constructie.
Sustinerea reclamantului ca unele terenuri vandute de catre acesta se aflau in extravilanul localitatii C. si C. si deci nu se incadrau in sfera art 141 alin 1 lit f din Legea 571/2001 sunt de asemenea neintemeiate.
Daca o persoana fizica realizeaza in cursul unui an calendaristic mai mult de o operatiune imobiliara constand in vanzari de terenuri si constructii, altele decat cele utilizate in scopuri personale care nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, devine persoana impozabila indiferent daca operatiunea este sau nu scutita de TVA conform art. 141 alin2litf
Totusi, daca operatiunile imobiliare constau numai in vanzari de constructii care nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a fi considerate noi si in vanzari de orice alte terenuri decat cele construibile, acestea sunt scutite de TVA si chiar daca persoana fizica devine, in principiu, persoana impozabila pentru aceste operatiuni, nu are obligatia inregistrarii in scopuri de TVA.
Persoanele fizice care cumpara in vederea revanzarii bunuri imobile, precum reclamantul, devin persoane impozabile din perspectiva TVA, deoarece realizeaza fapte de comert, asa cum prevede si Noul Cod Civil
Astfel daca persoana fizica realizeaza numai vanzari de terenuri, altele decat cele construibile, desi devine persoana impozabila, operatiunile imobiliare sunt scutite conform art. 141 alin.(2) lit. f) din Codul fiscal.
Totusi, este suficient sa realizeze o singura vanzare a unei constructii noi sau a unui teren construibil ca si reclamantul, si deja, inainte de aceasta operatiune trebuie sa se inregistreze in scopuri de TVA, deoarece conform art. 152 din Codul fiscal in calculul plafonului de scutire se includ si operatiunile imobiliare scutite
F. de cele expuse instanta urmeaza sa respinga ca neintemeiata contestatia formulata de reclamant
F. de solutia data in cererea principala instanta in temeiul art 49 alin 4 cpc va respinge si cererea de interventie in interesul reclamantului formulata de P. C. I.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia formulată de reclamantul M. Z., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Fuchs Iudith- C., ., ., . cu pârâtii DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE D. si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C., ambele cu sediul in C., .. 2, jud .D. ca nintemeiata
Respinge cererea de intervenție formulată de P. C. I., cu domiciliul procesual ales în C., . ,nr. 22, . .
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte, G. P. | ||
Grefier, L. D. B. |
Red GP/
Teh.L.B. 28.05. 2013
5 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 6378/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 5848/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
