Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 03/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 14352/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1328/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător J. S.
Judecător C. E. I.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul P. C. M. împotriva sentinței civile nr._ din 03.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat I. M. pentru recurent, lipsind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivele de recurs de către recurent și întâmpinare de către intimat, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 03.07.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. C. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.06.2012 încheiat de IPJ D., petentul P. C. M., în calitate de conducător auto, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 700 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pentru fapta de a efectua manevra de depășire a coloanei de autovehicule aflate în mers, în timp ce efectua virajul la stânga, pe marcajul pietonal de la intersecția străzilor Frații Golești și N. I. din C. și pentru neprezentarea la control a actului de identitate și a permisului de conducere.
Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal de contravenție, iar acesta a fost încheiat în absența unui martor asistent, menționându-se în cuprinsul său că "persoanele de față refuză calitatea de martor".
Declarația martorului P. V. audiat în cauză la propunerea petentului se înlătură din cauză ca nepertinentă și neconcludentă, întrucât acesta relatează o cu totul altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal de contravenție, fiind în vădită eroare cu privire la contravenția pentru care petentul a fost sancționat contravențional.
Astfel, martorul învederează în mod eronat că organele de poliție l-ar fi sancționat contravențional pe petent pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe marcajul pietonal, iar întrucât petentul a intrat în dispută cu agentul de poliție, acesta l-a sancționat și pentru neprezentarea actelor la control. De asemenea, martorul își amintește că petentul i-a înmânat agentului de poliție unele acte pentru control, dar nu știe dacă acesta a prezentat actul de identitate și permisul de conducere, acte pentru lipsa cărora petentul a fost sancționat. Martorul confirmă și împrejurarea reținută în procesul-verbal că agentul de poliție a invitat două persoane care se aflau de față să semneze procesul-verbal de contravenție, însă acestea au refuzat calitatea de martori asistenți.
Prin urmare, instanța constată că mărturia este nepertinentă și neconcludentă și nu este de natură să răstoarne prezumția de validitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Mai mult, martorul confirmă faptul că agentul de poliție a fost în imposibilitate de a încheia procesul-verbal în prezența unui martor asistent, întrucât persoanele care se aflau de față și care nu aveau legătură cu pricina, au refuzat calitatea de martor.
În consecință, analizând procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității și temeiniciei, instanța constată că acesta nu este afectat de nicio cauză de nulitate expresă sau virtuală dintre cele prevăzute de OG nr. 2/2001, constatările agentului constatator se bucură în continuare de prezumția de validitate, fapta comisă de petent a fost corect descrisă în fapt și în drept de către agentul constatator, iar individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate s-a făcut, de asemenea, în mod corect, în limitele prevăzute de lege și este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și pe care a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. C. M. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea cererii și anularea procesului verbal .
În motivare arată că hotărârea este insuficient motivată cât și contradictorie si bazata pe o interpretare forțată si eronata a probatoriului administrat înaintea instanței de fond. Astfel, privind insuficienta motivări, se arată că întreaga motivare a instanței de judecata se întemeiază pe înlăturarea depoziției martorului audiat in cauza fara insa a motiva aceasta înlăturare a depoziției si fara a arata cauza, motivele si raționamentul logico-juridic pentru care se înlătura depoziția martorului.
Devine astfel insuficientă motivarea instanței intrucat lipsesc motivele de fapt si de drept pentru care o proba administrata a fost inlaturata ceea ce conduce la nelegalitatea sentinței atacate.
In ceea ce privește contradictorialitatea motivării arătam instanței de control judiciar, arată că, deși instanța de fond înlătură proba administrată, totuși o utilizează, in parte, la argumentarea soluției de respingere a plângerii, creând o situație de confuzie juridica prin însăși faptele contradictorii, in cadrul motivării aceleiași sentințe, atat de înlăturare a administrării unei probe cat si de susținere in motivare, parțial, a depoziției martorului audiat. Toate acestea conduc către o interpretare forțată, eronata si trunchiata a probatoriului administrat in cauza, fapt care, alături de insuficienta motivare si de contradictorialitatea motivării prezentate anterior, conduc către nelegalitatea sentinței atacate. Soluția instanței de control judiciar ar fi, in aceasta situație, de casare a sentinței atacate si de reținere a cauzei spre rejudecare in fond .
Privind netemeinicia sentinței atacate arată că, în ceea ce privește probatoriul administrat in cauza, aceasta releva, dupa cum retine chiar instanța de judecata, o alta stare de fapt decât cea reținuta de agentul constatator. Aceasta a fost si scopul probatoriului administrat, depoziția martorului fiind atat concludenta cat si utila soluționării cauzei. Insasi plângerea formulata are in vedere, prin chiar motivele de nelegalitate ale procesului-verbal invocate prin cererea introductivă, faptul ca starea de fapt reținuta de agentul constatator este diferita de starea de fapt reala de la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție iar însuți obiectul plângerii si al probatoriului necesar a fi administrat in cauza vizează relevarea unei alte stări de fapt, diferite de cea reținuta de agentul constatator, care atesta faptul ca nu au fost săvârșite fapte cu caracter contravențional iar procesul-verbal sancționator a fost încheiat cu încălcarea legii.
Instanța de fond, deși analizează depoziția martorului audiat in cauza care arata o alta stare de fapt atat in ceea ce privește prima fapta cat si in ceea ce privește cea de-a doua fapta reținuta de agentul constatator prin procesul-verbal de contravenție, reținând parțial depoziția martorului, nu retine, fara motivare, insasi esența depoziției, respectiv relevarea unei alte stări de fapt prin care se atesta nesăvârșirea unor fapte cu caracter contravențional, probatoriul administrat fiind trunchiat si eronat analizat.
F. de aceste aspecte solicita instanței de control judiciar reanalizarea probatoriului administrat in cauza si admiterea recursului, modificarea sentinței atacate si, pe fond admiterea plângerii formulate.
La data de 13 noiembrie 2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, deoarece petentul nu a reușit să dovedească o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal contestat.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând pe sensul opus de circulație, exista riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu disp. art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs, recurentul-petent a invocat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre insuficient motivată cât și contradictorie si bazata pe o interpretare forțată si eronata a probatoriului administrat înaintea instanței de fond.
Analizând, însă hotărârea pronunțată, în raport de disp. art. 304 pct. 7 Cod de proced. civilă, având în vedere probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține că prima instanță a constatat și elucidat integral circumstanțele cauzei, aplicând în mod corect normele dreptului material, pronunțând o hotărâre temeinic motivată și care nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond, verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În consecință, analizând procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul legalității și temeiniciei, tribunalul reține că acesta nu este afectat de nicio cauză de nulitate expresă sau virtuală dintre cele prevăzute de OG nr. 2/2001, constatările agentului constatator se bucură în continuare de prezumția de validitate, fapta comisă de petent a fost corect descrisă în fapt și în drept de către agentul constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În prezenta cauză, petentul beneficiază de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a recurentului petent în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu a adus probe ori nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Conform declarației martorului P. V. audiat în cauză la propunerea petentului, organele de poliție l-ar fi sancționat contravențional pe petent pentru neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe marcajul pietonal, iar întrucât petentul a intrat în dispută cu agentul de poliție, acesta l-a sancționat și pentru neprezentarea actelor la control. De asemenea, martorul își amintește că petentul i-a înmânat agentului de poliție unele acte pentru control, dar nu știe dacă acesta a prezentat actul de identitate și permisul de conducere, acte pentru lipsa cărora petentul a fost sancționat. Pe de altă parte, martorul confirmă împrejurarea reținută în procesul-verbal că agentul de poliție a invitat două persoane care se aflau de față să semneze procesul-verbal de contravenție, însă acestea au refuzat calitatea de martori asistenți.
Prin urmare, martorul relatează în mod eronat o cu totul altă faptă contravențională ce ar fi fost săvârșită de către petent, fiind în vădită eroare cu privire la contravenția pentru care petentul a fost sancționat contravențional. În consecință, în mod corect instanța de fond a înlăturat din cauză ca nepertinentă și neconcludentă declarația acestui martor, întrucât acesta relatează o cu totul altă stare de fapt decât cea descrisă în procesul-verbal de contravenție, iar împrejurarea că instanța a reținut că martorul a confirmat starea de fapt reținută în procesul-verbal că agentul de poliție a invitat două persoane care se aflau de față să semneze procesul-verbal de contravenție, însă acestea au refuzat calitatea de martori asistenți, nu duce la concluzia că motivarea instanței de fond este contradictorie.
În concluzie, instanța de fond a apreciat în mod corect că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție, astfel că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit.
În altă ordine de idei, chiar și în fața instanței de control judiciar reclamantul putea proba netemeinicia procesului verbal – deși este adevărat că nu mai putea administra în acest sens orice probă, ci respectiva dovadă putea fi adusă doar prin depunerea de acte, însă recurentul nu a depus nici un înscris care să conducă la concluzia că faptele descrise de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu ar fi reale și că nu se impunea a-i fi aplicată o sancțiune contravențională.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Analizând proporționalitatea sancțiunii aplicate, în raport de gradul de pericol social al faptei, de urmarea ce s-ar fi putut produce prin conducerea unui autovehicul pe sensul opus de mers, la o oră de vârf, ceea ce constituie un pericol pentru siguranța circulației, viața și integritatea fizică a celorlalți participanți la trafic, dar chiar și a recurentului petent, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul P. C. M. împotriva sentinței civile nr._ din 03.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, J. S. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. A. |
Red.JS
Tehn.C.A. /2 ex.
Decembrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 111/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3421/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
