Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 24-04-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 26383/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 483/2013
Ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier C. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. M. C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2102, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 13.12.2012, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata P. M. C. . .
A anulat procesul verbal . nr._ încheiat la data de 26.09.2012 de P. Mun.C. –. .
A luat act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal . nr._ încheiat de P. M. C. la data de 26.09.0212, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 33 din HCL 319/2009, modificată prin HCL 279/2011 constând în faptul că petenta nu a încheiat un contract de salubritate cu un operator autorizat pentru punctul de lucru din C., ..
În condițiile speței instanța constată că devin incidente dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001.
În conformitate cu art. art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat.
Analizând cuprinsul procesului verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. 2/2001 referitoare la mețiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, motivul de nulitate invocat cu privire la lipsa datelor de identificare a reprezentului legal al societății precum si mentionarea din eroare a numărului 56 în loc de numărul 65 cum este corect pentru sediul societății petente din C., . o vătămare petentei care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal si nu constituie cauze de nulitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar cu privire la încălcarea prevedrilor art. 19 din OG nr. 2/2001 se constată că, acestea nu au fost încălcate, agentul constatator făcând mențiunea că nu este identificat un martor pentru consemnare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, cu depoziția martorului audiat în cauză,P. F. A. precum si cu înscrisurile depuse la dosar, petenta a făcut dovada ca nu a săvârșit contravenția reținuta in sarcina sa.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată drept întemeiate susținerile petentei cu privire la contestarea realității împrejurărilor de fapt reținute de agentul constatator, apreciind că prin probele administrate în cauză s-a facut dovada ca situația de fapt reținuta prin procesul-verbal de contravenție nu corespunde realității.
Din conținutul contractului de închiriere nr. 76/29.06.2012, rezultă că societatea petentă are închiriat spațiul de la punctul de lucru din ., acest spațiu are destinația de sowroom optica medicala, respectiv expoziție, fara a desfășura vreo alta activitate care sa implice necesitatea încheierii unui contract de salubrizare, la acest punct de lucru, petenta expune optică medicală fără a desfășura o altă activitate, neproducând deșeuri.
Intimata, neprezentându-se în fața instanței și neaducând probe în susținerea celor reținute în procesul-verbal încheiat nu a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta.
Având in vedere ca petenta a făcut dovada ca nu a săvârșit contravenția reținuta prin procesul verbal, instanța de fond a admis plângerea si, in temeiul art. 34 din OG 2/2001, a dispus anularea procesului verbal . nr._ din data de 26.09.2012.
În temeiul art. 274 C.pr.civ instanța de fond a luat act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. C. prin PRIMARUL M. C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică local republicată „ Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local sau dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale."
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, care statuează: " Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii"; alin. (2) din același act normativ care arată că ..In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
- art. 62 alin. (1) „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție"
Nu lipsite de relevanță sunt prevederile art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 prin care se statuează că atât constatarea, cât și sancționarea contravenției se face de către agenții constatatori, la alin (2) al aceluiași act normativ arătându-se că „pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale."
Pe cale de consecință, acțiunea trebuia introdusa împotriva unității administrativ-teritoriale prin primar, soluția ce se impune fiind aceea de respingere a plângerii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Pe fond, a arătat că instanța de fond nu a exercitat rolul activ în judecarea pricinii în condițiile impuse de artr.129 alin.5 C.p.c.
Consideră că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 C.p.c, dând o interpretare proprie a dispozițiilor incidente în cauză.
Arată că potrivit art.33 alin.1 lit.a din HCL nr.319/2009, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1000- 2500 lei pentru persoane juridice, care nu dețin un contract de colectarea deșeurilor cu operatorii autorizați.
Sancțiunea aplicată petentei în cuantum de 1000 lei respectiv minimul amenzii prevăzut de lege pentru fapta contravențională reținută în sarcina sa, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Din probele administrate în cauză, rezultă că petenta nu deține un contract încheiat cu operator autorizat.
Arată că hotărârea contestată nu cuprinde motive de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, motivându-se pe faptul că se are în vedere" ceea ce urmărește petentul să obțină în mod efectiv și care este voința părții".
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată.
Își întemeiază cererea pe disp. art.304, art.137 C.p.c, OG 2/2001, Legea 215/2001 rep.
Intimata .. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, în ce privește calitatea procesual pasivă a Primăriei C., instanța reține că într-un litigiu de contencios administrativ pentru a avea calitate de pârât sau intimat este suficient sa se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, respectiv act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
In speța de față, așa cum rezultă din chiar antetul acestuia, procesul verbal contestat este emis de agenți constatatori din cadrul Primăriei C., aceasta fiind instituția care, în calitate de emitentă a actului administrativ contestat, are calitate procesual pasivă în cauză.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, Tribunalul constată ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt reținută nu a fost infirmată de probele administrate.
Astfel, și jurisprudența CEDO a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Petenta a susținut că nu se face vinovată de fapta săvârșită însă, la momentul controlului nu a fost în măsură să prezinte contractul întocmit.
Apărarea petentei în sensul că nu era obligatorie încheierea contractului, este nefonadată față de dispozițiile incidente potrivit cu care constituie contravenție neîncheierea cotractelor pentru colectarea deșeurilor.
Existența unui astfel de contract încheiat de către proprietarul spațiului, dar pentru alte două locații, nu exonerează de obligația de a încheia un astfel de contract pentru punctul de lucru în care își desfășoară activitatea petenta.
Cu toate acestea, procesului-verbal poate fi criticat în privința cuantumului sancțiunii aplicate.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea 180/2002 pentru aprobarea OG 2/2001, coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanța, sancțiunea contravenționala trebuie aplicata in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având in vedere aceste criterii legale, ținând cont de atitudinea petentei care a săvârșit contravenția în eroare fiind în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor legale, TRibunalul constata ca din situația de fapt, astfel cum a fost reținuta in procesul-verbal atacat, nu rezulta un grad de pericol social al faptei care sa justifice aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii in cuantum de 1000 lei, aceasta apărând ca împovărătoare si excesiva.
Prin urmare, pentru aceste argumente si văzând posibilitatea oferita prin art. 7 alin. 3 din OG 2/2001, potrivit căruia avertismentul se aplica si in lipsa unei prevederi exprese in actul de sancționare a contravenției respective, se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului, considerând ca aceasta este nu numai necesară ci si suficienta pentru a se atrage atenția contravenientului asupra gradului de pericol social al faptei săvârșite și pentru a preveni săvârșirea de noi fapte antisociale.
Față de considerentele expuse anterior, Tribunalul, în temeiul art.312 C.pr.civ, va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va admite în parte plângerea, și va dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.09.2012, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent P. M. C. prin Primar, împotriva sentinței civile nr._ din 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata ..
Modifică sentința în sensul că admite în parte plângerea și dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.09.2012. cu avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. P. |
Red.C.I/ 29.04.2013 jud fodnFl.D
Tehn C.P. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 3389/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 908/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
