Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2049/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2049/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1354/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 778/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2049 din 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat N. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimat N. C. lipsind recurent P. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Intimat Neboiu C., solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 2049 din 06.02.2013, Judecătoria C., a admis plângerea contravențională formulată de petentul NĂBOIU C., în contradictoriu cu intimata P. M. C..
A anulat procesul verbal de contravenție . nr._/04.01.2013.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție . nr._/04.01.2013 întocmit de către intimata P. M. C., petentul Năboiu C. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 33 lit. a din HCL nr. 319/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 1000 lei, reținându-se că în ziua de 03.01.2013, ora 13:15, a depozitat deșeuri menajere pe domeniul public.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, că petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, se constată că petentul avea încheiat contract de prestării de servicii publice de salubrizare cu S.P.Salubritate încă din 02.10 2007, iar prin contractul de comodat din aceeași dată ( filele 4-7) petentului i-a fost dat în folosință gratuită o europubelă pentru colectarea gunoiului menajer, astfel că acesta își depozita deșeurile menajere în acest recipient care era ridicat o data pe săptămână de către lucrătorii din cadrul S.P.Salubritate.
Mai mult, instanța de fond a constatat din fotografiile din data de 03.01.2013 depuse la dosar că o altă persoană și nu petentul a depozitat aceste resturi menajere pe domeniul public, motiv pentru care instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/04.01.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. C. prin PRIMARUL M. C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
Art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică local republicată „ Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local sau dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale."
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, care statuează: " Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii"; alin. (2) din același act normativ care arată că ..In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
- art. 62 alin. (1) „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție"
Nu lipsite de relevanță sunt prevederile art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 prin care se statuează că atât constatarea, cât și sancționarea contravenției se face de către agenții constatatori, la alin (2) al aceluiași act normativ arătându-se că „pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale."
Pe cale de consecință, acțiunea trebuia introdusa împotriva unității administrativ-teritoriale prin primar, soluția ce se impune fiind aceea de respingere a plângerii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Consideră că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 C.p.c, dând o interpretare proprie a dispozițiilor incidente în cauză.
A apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de disp. art.33 lit.e din HCL nr.319/2009" abandonarea sau depozitarea deșeurilor municipale pe spații verzi, căi publice sau alte locații care aparțin domeniului public se sancționează cu emendă cuprinsă între 500 lei – 1500 lei, pentru persoane fizice..
Sancțiunea aplicată petentei a fost amendă în cuantum de 1000 lei, respectiv minimul prevăzut de lege pentru fapta contravențională, sancțiune corect individualizată, fiind proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei.
La dosarul cauzei există două probe concludente, respectiv recunoașterea faptei de către pârât în procesul verbal de contravenție prin acre s-a angajat să achite o parte din amendă, și planșele foto care îl surprind pe acesta depozitând deșeuri pe domeniul public.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, pronunțând o hotărâre vădit nelegală.
Își întemeiază cererea pe disp. art.304, art.137 C.p.c, OG 2/2001, Legea 215/2001 rep.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, în ce privește calitatea procesual pasivă a Primăriei C., instanța reține că într-un litigiu de contencios administrativ pentru a avea calitate de pârât sau intimat este suficient sa se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ astfel cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, respectiv act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
In speța de față, așa cum rezultă din chiar antetul acestuia, procesul verbal contestat este emis de agenți constatatori din cadrul Primăriei C., aceasta fiind instituția care, în calitate de emitentă a actului administrativ contestat, are calitate procesual pasivă în cauză.
Nici criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei nu sunt fondate.
Procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform disp.art.1169 c. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului, cât și posibilitatea petentului/intimat de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Prin urmare, petentului i s-a dat posibilitatea de a proba o stare de fapt contrară celei reținute în procesul verbal contestat, probă pe care însă a făcut-o și, deci, prezumția relativă de temeinicie a acestuia a fost răsturnată.
Astfel, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, petentul avea încheiat contract de prestări de servicii publice de salubrizare, iar prin contractul de comodat i-a fost dat petentului în folosință gratuită o europubelă, recipientul fiind ridicat săptămânal de către lucrătorii specializați. Așa cum a reținut și instanța de judecată, din planșele fotografice rezultă că o altă persoană a depozitat deșeurile pe domeniul public, și nu petentul.
În raport de considerentele expuse, se apreciază recursul ca nefondat, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 C.p.civ. să fie respins, menținând sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2049 din 06.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat N. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red.G.V/ 11.07.2013
jud fond.MGZ
Tehn M.G 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3713/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4204/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
