Contestaţie la executare. Sentința nr. 6817/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6817/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 5528/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6817/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cererii formulată de reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect anulare act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în vedere reclamantului să precizeze temeiul de drept material (substanțial) al acțiunii formulate – dat fiind că, în cuprinsul precizării de acțiune, acesta a indicat un temei de drept procedural (art. 174 din N.C.P.C., text de lege care, de altfel, vizează nulitatea actelor de procedură).
Reclamantul menționează că nu poate indica un astfel de temei de drept - în contextul în care nici pârâta nu a menționat în mod exact, în cuprinsul actelor contestate, în baza cărui text de lege pot fi atacate și instanța în fața căreia trebuie depusă acțiunea -, însă reiterează că nu a formulat o contestație la executare ci dorește a anularea Titlului executoriu nr._ și a Somației de executare nr. 16/_ /_. De asemenea, depune la dosar un set de înscrisuri - în dovedirea acțiunii.
Având în vedere că actele anterior menționate nu acte administrativ-fiscale – în înțelesul conferit acestei sintagme de prevederile art. 41 din O.G. 92/2003 – ci, titlul executoriu a fost emis dând eficiență disp. art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, în timp ce somația de executare a fost întocmită ca urmare a declanșării executării silite împotriva reclamantului, în conformitate cu art. 145 alin. 1 din același act normativ instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acțiunii, și acordă cuvântul asupra acesteia,
Reclamantul solicită respingerea excepției și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează că se consideră că este îndreptățit să conteste Titlul executoriu și Somația de executare atâta timp cât respectivele acte nu respectă condițiile de fond și de formă pentru a fi valabile, iar sumele înscrise în cuprinsul lor sunt nereale. Depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._ în data de 13 martie 2013, reclamantul N. M. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Titlului executoriu nr._ – emis în dosarul de executare nr._/16/_ /_ -, și a Somației nr. 16/_ /_, ambele fiind întocmite în data de 27.02.2013.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că, la încheierea contractului cu Casa Județeană de Pensii D., pentru plata CAS, în anul 2009, nu s-a discutat nimic despre plata de dobânzi și penalizări pe zi de întârziere, discuția fiind pentru ca, pentru a se recunoaște perioada de vechime în câmpul muncii să plătească lunar 501 lei contributivitate.
Nici Casa Județeană de Pensii D. și nici Administrația Finanțelor Publice C. nu i-au dat reclamantului vreo sumă de bani, față de care să aibă obligații de plată a dobânzilor și penalizărilor.
Ulterior, a aflat că dobânda și penalizarea ar fi de 0,035% pe zi de întârziere, iar acum i se calculează dobânzi și penalizări de 0,35% - deci de 10 ori mai mari -, fără a exista acordul reclamantului în acest sens.
Reclamantul a menționat că pretinsele decizii din Titlul executori - dec. acc. -, nu i-a fost niciodată comunicate pentru verificarea legalității lor și pentru a putea fi contestate.
În luna aprilie 2011, reclamantul a solicitat C.J.P. D. să îi comunice - în scris -, care este temeiul legal al dobânzilor și penalizărilor, fără a primi vreun răspuns, fapt ce l-a determinat să adreseze o altă cerere (înregistrată sub nr. 1185/01.07.2011), răspunzându-i-se verbal ca penalizările și dobânzile ar fi de 0,15% pe zi de întârziere.
Reclamantul a precizat că este de acord să plătească sumele lunare restante de 501 lei – eșalonat -, dar nu pretinsele dobânzi și penalizări pe care le consideră nelegale și în afara acordului său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172-173 din O.G. 92/2003.
În data de 09.04.2013, reclamantul a depus o precizare de acțiunii, în cuprinsul căreia a indicat că nu a formulat o contestație la executare ci o acțiune în anulare a Titlului executoriu nr._ și a Somației nr. 16/_ /_.
Ulterior, în data de 19.04.2013, reclamantul a depus o altă precizare de acțiune, prin care a învederat că temeiul legal al acțiunii îl constituie prevederile art. 174, pct. 3 din N.C.P.C. – în sensul că, titlul executoriu fiind emis cu nerespectarea cerințelor legale, este afectat un interes privat, nulitatea având caracter relativ.
Au fost depuse la dosar: Titlului executoriu nr._ – emis în dosarul de executare nr._/16/_ /_ -, și Somația nr. 16/_ /_, ambele fiind întocmite în data de 27.02.2013; contestația formulată de reclamant împotriva actelor anterior menționate – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/18.05.2013.
Analizând excepția invocată, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform celor menționate în titlul executoriu nr._ – emis în dosarul de executare nr._/16/_ /_ -, reclamantul figurează în evidențele A.F.P. C., cu un debit în sumă totală de 15.451 lei – din care suma de 60 lei reprezintă cheltuieli judiciare (conform hotărârii judecătorești pronunțate în data de 04.02.2013, în dosarul nr._ ), timp ce diferența de 14.391 lei reprezintă contribuții de asigurări sociale de stat datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, activități agricole și asocieri fără personalitate juridică) - documentul prin care s-a stabilit această din urmă sumă fiind reprezentat de Dec. nr. 796/01.09.2009 și Dec. Acc nr. 796/01.07.2012.
Referitor la natura contribuțiilor de asigurări sociale datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente, activități agricole sau asocieri fără personalitate juridică, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din OG nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală -, "Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.", în timp ce potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiași articol, "Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, (...) denumite creanțe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii."
Prin urmare, acele contribuții de asigurări sociale pentru veniturile realizate din activități independente, activități agricole sau asocieri fără personalitate – calculate pentru reclamant -, fiind creanțe fiscale, în procedura constatării, calculării și executării unei asemenea contribuții devin incidente normele Codului de procedură fiscală.
De altfel, art. 27 din O.G 86/2003 statuează că, "începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar"
Coroborând prevederile art. 205 alin. 1 din O.G. 92/2003 (Codul de procedură fiscală) – care statuează că "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii" -, cu disp. art. 218 alin. 2 din același act normativ – care stabilesc că "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii" -, se desprinde concluzia că, în fața instanței de contencios administrativ pot fi atacate Deciziile prin care au fost soluționate contestațiile formulate fie împotriva unui titlu de creanță, fie împotriva unor altor acte administrative fiscale – acestea din urmă fiind definită de art. 41 din O.G. 92/2003 astfel: "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.".
De asemenea, prin coroborarea prevederile art. 85 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură fiscală – "Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: ...prin decizie emisă de organul fiscal" -, cu cele ale art. 86 din același Cod – "Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent" -, se desprinde concluzia că Decizia de impunere este singurul act administrativ - fiscal prin care se stabilesc eventuale obligații fiscale, respectiva Decizie constituind titlu executoriu, așa cum statuează art. 110 alin. 3 lit. a C.pr.fiscală – "Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: ...decizia de impunere".
Așadar, este indubitabil că o Decizie de impunere constituie un act administrativ-fiscal, iar persoana nemulțumită de conținutul unei astfel de Decizii – după ce în prealabil a formulat contestație împotriva respectivului act -, poate ataca în fața instanței de contencios Decizia prin care a fost soluționată Contestația îndreptată Deciziei de Impunere.
Însă, în speță, reclamantul nu a investit instanța cu o astfel de acțiune – prin care să se anularea Dec. nr. 796/01.09.2009 și Dec. Acc. nr. 796/01.07.2012, aceste înscrisuri având caracterul unor Decizii de Impunere -, ci a solicitat anularea titlului executoriu nr. Titlului executoriu nr._ (emis în dosarul de executare nr._/16/_ /_) și a Somației nr. 16/_ /_, ambele fiind întocmite în data de 27.02.2013.
Acestea nu constituie însă acte administrativ-fiscale – în înțelesul conferit acestei sintagme de prevederile art. 41 din O.G. 92/2003 – ci, titlul executoriu a fost emis dând eficiență disp. art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală care prevăd că "Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege", în timp ce somația a fost întocmită ca urmare a declanșării executării silite împotriva reclamantului, în conformitate cu art. 145 alin. 1 din același act normativ: "Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu".
Or, în aceste circumstanțe, devin incidente prevederile art. 172 din O.G. 92/2003 (invocate, de altfel inițial, de către reclamant ca temei de drept al acțiunii formulate) – care statuează că "(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii....(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege" – așadar reclamantul avea posibilitatea de a intenta o contestație la executare împotriva Titlului executoriu nr._ și a Somației nr. 16/_ /_.
Însă, competentă a soluționa respectiva contestație la executare nu era instanța de contencios administrativ – aceasta putând fi sesizată doar cu o cerere având ca obiect anularea Deciziei de Impunere care a stat la baza întocmirii titlului executoriu -, ci Judecătoria în a cărei rază teritorială urmează a se efectua executarea silită – concluzie care se desprinde din coroborarea art. 172 alin. 4 din O.G. 92/2003 cu art. 399 alin. 1 și 3 și art. 400 alin. 2 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că nu poate fi analizată cererea de anulare a Titlului executoriu nr._ și a Somației nr. 16/_ /_ de către instanța de contencios administrativ, astfel încât va admite excepția invocată din oficiu, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. M., având domiciliul procesual în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ-fiscal – anularea Titlului executoriu nr._ și a Somației nr. 16/_ /_ -, ca fiind inadmisibilă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 04 iunie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./25.06.2013/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 4623/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 8295/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
