Obligaţia de a face. Sentința nr. 6924/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6924/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 6841/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6924/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta P. (D.) I. I., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, pârâtul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI TURISMULUI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, asistată de av. Ș. E., lipsind pârâtul și chematul în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pârâta U. S. Haret a depus concluzii scrise.
Av. Ș. E. pentru reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat și depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale, invocată de acesta prin întâmpinare, asupra cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. S. Haret și asupra fondului.
Av. Ș. E. pentru reclamantă solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale, admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret, cu motivare că pârâta și-a îndeplinit obligația de a solicita Ministerului Educației Naționale tipizarea diplomelor, obligație pe care acesta nu a îndeplinit-o.
Pe fond, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
La data de 24 aprilie 2012 reclamanta P. (D.) I. I. a chemat în judecată pe pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la completarea, emiterea și eliberarea diplomei de licență, ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009.
În fapt, reclamanta a urmat cursurile Facultății de Muzică din cadrul Universității S. Haret din București, specialitatea Pedagogie muzicală, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și promovat examenul de licență, obținând titlul de licențiat în muzică. Pentru că nu au existat destule formulare tipizate în regim special pentru diplomele de licență, până la eliberarea lor în această formă, U. a eliberat adeverința nr. 91 din 04 octombrie 2011, act cu termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență, spre a servi la angajare și completarea dosarului personal.
Respectiva adeverință a ținut loc de dovadă a absolvirii facultății, iar pârâta avea obligația legală ca în termen de un an de la emiterea acesteia să elibereze actul original al diplomei de licență, obligație pe care pârâta nu a respectat-o. Pe lângă faptul că trebuia la completarea dosarului personal, la încadrarea în funcție, acest act era imperios necesar și la înscrierea pentru examenul de grad și la evaluarea anuală, lipsa lui producându-i grave prejudicii morale și materiale, îngrădindu-i posibilitatea de a se înscrie și susține astfel de examene.
Reclamanta a făcut demersuri administrative și a depus diligențe la ambele pârâte, dar aceste încercări au rămas simple cereri până la promovarea acestei acțiuni. Mai mult, tot din cauza lipsei acestei diplome unitatea de învățământ unde este încadrată, a luat măsura retrogradării reclamantei în funcția didactică, în care se încadrase conform adeverinței, iar accesoriu i-a fost diminuat salariul.
Culpa fiind a pârâtelor, reclamanta consideră că cererea sa este dovedită și pertinentă, motiv pentru care solicită să fie admisă acțiunea și să fie obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată suportate și datorate culpei loc.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 274 Cod procedură civilă, referitor la cheltuielile de judecată.
A depus la dosar adeverințe de absolvire a facultății, contract de studii universitare de licență, chitanțe, adresa nr. 2395/2012 emisă de către U. S. Haret.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului D. în soluționarea cauzei, având în vedere că pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, iar MECTS emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii
A invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a MECTS, în raport de cele menționate mai sus și motivat de faptul că nu există identitate între persoana pârâților și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta U. S. Haret a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a MECTT solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licență și a suplimentului la diplomă pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la eliberarea efectivă a actelor de studii solicitate, cu cheltuieli de judecată.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 274 Cod procedură civilă, referitor la cheltuielile de judecată.
La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2012 instanța a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului D., în soluționarea cauzei, iar în raport de Legea nr. 443/09.07.2002, competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ.
Prin sentința nr. 3282/2012 din 12 septembrie 2011, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., invocată de către pârâtul MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P. I. (D.) I., în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, în favoarea Curții de Apel C..
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a reținut că reclamanta P. I. (D.) I. a chemat în judecată pe pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, solicitând obligarea acestora la completarea, emiterea și eliberarea diplomei de licență, ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009.
În drept, potrivit art. 3 pct. 1 din codul de procedură civilă ,,curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale", iar art. 10 lin. 1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește în sarcina secțiilor de contencios administrativ ale curților de apel competența de soluționare a litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.
La redactarea acestui text s-a avut în vedere caracterul complex al litigiilor de contencios administrativ, competent de soluționare a cauzelor de acest gen aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a curții de apel, în funcție de rangul emitentului actului de control contestat (autoritate publică locală sau autoritate publică centrală).
Calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este de netegăduit, astfel încât competența de judecare a cauzei aparține curții de apel.
Totodată, art. 1 din Legea nr. 443/2002 prevede că ,,se înființează U. "S. Haret" din București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, cu sediul în municipiul București".
Așadar, U. "S. Haret" din București "face parte din sistemul național de învățământ" (Ordinul 4548/2008).
În raport de cele menționate, s-a reținut că aparține Curții de Apel C. – Secția de contencios administrativ și fiscal – competența de soluționare a litigiului având ca obiect cererea reclamantei P. I. (D.) I., formulată în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, prin care solicită obligarea pârâților la emiterea unui act și efectuarea unor operațiuni, dată fiind poziționarea autorității publice chemate în judecată.
Față de toate aceste considerente, dat fiind că normele de procedură ce reglementează competența sunt de strictă interpretare, tribunalul a constatat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C..
Instanța a constatat, astfel, că excepția invocată este întemeiată, fiind admisă în baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, dispunând declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta P. I. (D.) I. în favoarea Curții de Apel C. – Secția contencios administrativ și fiscal, în baza art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 159 pct. 2 cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. sub nr._, primind termen de judecată la data de 24.10.2012, pentru când părțile au fost citate, dată la care Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetenta materiala privind soluționarea cauzei.
Examinând cu prioritate excepția invocata, Curtea a constatat ca este întemeiata pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la completarea, emiterea și eliberarea diplomei de licență către reclamantă, care a urmat în perioada 2006-2009 cursurile Facultății de Pedagogie muzicală a Universității „S. Haret” din București, cu durata de 3 ani.
Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.
Potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.
În speța de față, reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul art. 158, art. 159 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. și art. 1591 C.proc.civ., prin sentința nr. 971/24.10.2012, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D., Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competență potrivit art. 20 pct. 2 C.p.civ., Curtea de Apel C., în temeiul art. 21 C.p.civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 19 noiembrie 2012, sub nr._ .
În baza art. 20 alin. 1 pct. 2, art. 22 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă, Înalta Curte a constatat că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Tribunalului D. – Secția contencios administrativ și fiscal, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente material, două criterii, și anume: 1) rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice; 2) criteriul valoric.
În cauză de față s-a constatat că este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității publice pârâte – U. "S. Haret" din București – competența de soluționare a litigiului revine tribunalului.
Conform art. 10. alin 3 din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamanta se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu mai se poate invoca excepția necomptenței teritoriale.
Reclamanta, optând pentru instanța de la domiciliul său, nu mai se poate pune în discuție competența teritorială a instanței la soluționarea cauzei.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, fiind o cerere incidentală, va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală, conform art. 17 C.pr.civ.
Astfel, în temeiul art. 22 alin. 4 și 5 C. pr.civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost restituită Tribunalului D. - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23 mai 2013, stabilindu-se termen de judecată la data de 19 iunie 2013, pentru când au fost citate părțile.
La termenul stabilit, instanța a pus în discuție atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale, invocată de acesta prin întâmpinare, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulată de pârâta U. S. Haret.
În baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. Educației Naționale.
Se reține că prin acțiunea formulată reclamanta P. (D.) I. I. a chemat în judecată atât U. S. Haret, cât și pe pârâtul M. Educației Naționale, solicitând completarea, emiterea și eliberarea diplomei de licență. Așadar, reclamanta a formulat pretenții în contradictoriu și cu pârâtul M. Educației Naționale a căror temeinicie se analizează în cadrul fondului.
Așadar, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtul M. Educației Naționale, ca neîntemeiată.
Analizând cauza supusă judecății, instanța constată că reclamanta P. (D.) I. I., înscrisă la U. ”S. Haret”, absolventă a Facultății de Muzică, a finalizat studiile prin susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, fiindu-i emisă adeverința nr. 91/04.10.2010 ce atestă acest fapt (fila 4 din dosar). Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
Aceasta întrucât actul prin care se recunoaște reclamantei calitatea de licențiat, nefiind revocat sau anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației Naționale”, iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
Se constată că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației Naționale elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflată în eroare cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantei, în calitate de studentă, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamantei).
Altfel spus, U. pârâtă creează aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanta se putea încrede în aparența de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, se reține mai ales faptul că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acesteia.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de M. Educației Naționale și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite cererea principală formulată de reclamanta P. (D.) I. I. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret și va obliga pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației Naționale, se retine ca obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă”, se reține că prin adresele anexate la dosar, U. a solicitat Ministerului Educației Naționale aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Deși pârâtul chemat în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face această dovadă și, mai mult, susține, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucura de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate.
Chiar METCS (în prezent M. Educației Naționale) recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamantei.
Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului M. Educației Naționale de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret să fie admisă în parte și obligat chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, solicitată prin cererea de chemare în garanție, instanța va respinge acest capăt de cerere, având în vedere că dispozițiile legale invocate sunt aplicabile în situația neexecutării unei hotărâri judecătorești în termenul prevăzut de lege.
Astfel, potrivit art. 24 alin. 1 și 2 din Legea 554/2004, ,,(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate 0 amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Așadar, autoritățile publice au obligația executării din oficiu a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, în cazul nerespectării acestui principiu, legiuitorul consacrând o modalitate specială de sancționare în art. 24 – 25 din Legea contenciosului administrativ.
Amenda procesual-administrativă reglementată de art. 24 și 25 din Legea 554/2004 constituie un mijloc ,,de presiune" și sancționare, pentru a înfrânge rezistența conducătorilor autorităților publice la executarea hotărârilor.
Cazurile în care se poate aplica amenda administrativă sunt cele strict enumerate de alin. 1 al art. 24 din Legea 554/2004, ori pârâta U. S. Haret invocă faptul că M. nu a aprobat tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, nefiind vorba de neexecutarea vreunei hotărâri pronunțată de instanța de contencios administrativ și fiscal.
Așadar, instanța constată că cererea formulată nu se încadrează în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. 2 raportat la art. 25 din Legea 554/2004, acestea nefiind incidente, de vreme ce nu este cazul neexecutării vreunui titlu executoriu pronunțat de instanța de contencios administrativ și prin hotărârea pronunțată nu s-a dispus obligarea autorității publice la încheierea, modificarea, înlocuirea unui act administrativ, eliberarea unui înscris sau efectuarea anumitor operațiuni administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Naționale.
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. (D.) I. I., cu domiciliul în municipiul C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3, pârâtul chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI TURISMULUI, cu sediul în București, .. 10, sector 1.
Admite în parte cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, formulată de pârâta U. S. Haret, cu sediul în București, .. 10, sector 1.
Obligă pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantei diploma de licență obținută în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Respinge celelalte solicitări din cererea de chemare în garanție.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 5 ex./L.N. 27 Iunie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 841/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 359/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
