Pretentii. Sentința nr. 1254/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1254/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 18314/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 1254/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant . C. și pe pârât DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect
Pretentii.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se cererea reclamantului, privind judecarea cauzei în lipsă .
Instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosar, după care ,invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP
Instanța unind excepția cu fondul, a trecut la soluționare.
INSTANȚA
La data de 23.10.2012 reclamantul . C. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. si DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare, în cuantum de 1143 lei, actualizată cu dobânda legală prevăzută de art. 124 Cod de procedură fiscală, de la data punerii în întârziere până la data plății efective; obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru
În fapt, reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar în vederea înmatriculării acestuia în România, a fost constrâns să plătească taxa de primă înmatriculare în cuantum de 1143 lei, cu chitanța nr._ din data de 27.07.2007.
A solicitat Administrației Finanțelor Publice C. sa restituie taxa achiatat, insa aceasta a înțeles sa răspundă negativ la solicitarea reclamantului.
Astfel, în baza art. 90 din Tratat nici un stat membru nu stabilește direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin adoptarea măsurii taxei de primă înmatriculare s-a adus atingere liberei concurențe în interiorul pieței, prin distorsionarea acesteia, cauzată de crearea unei situații împovărătoare în cazul importului de autoturisme second hand, produse în alte state decât statul român.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de primă înmatriculare, achitată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind 1 din Legea 571/2003, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Organul fiscal a refuzat restituirea taxei și a adus la cunoștința reclamantului dispozițiile legii 9/2012 potrivit cărora se restituie diferența dintre taxa de poluare achitată în temeiul OUG 50/2008 și cea calculată în baza prezentei legi.
Reclamantul nu contesta cuantumul stabilit cu ocazia înmatricularii, ci sustine ca dispozitiile legale creaza o discriminare, apărări ce nu au fost avute in vedere de organul fiscal.
Astfel, instanța apreciază că răspunsul pârâtului conține un refuz nejustificat, de vreme ce reiese că restituirea integrală a taxei, în opinia organului fiscal, nu este posibilă.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism, marca BMW, an de fabricație 1999, înmatriculat pentru prima dată în Germania.
În vederea înmatriculării autoturismului și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 1143 lei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Ulterior, reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului C. să îi restituie taxa de înmatriculare, apreciind ca în mod nelegal fost obligată la plata taxei însă organul fiscal teritorial a respins cererea reclamantului, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2. În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nu poate fi împărtășită nici opinia potrivit căreia discriminarea ar fi înlăturata prin faptul ca taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din tara s-ar regăsi în prețul de cumpărare. In continuarea aceluiași raționament si taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din afara țării, din spațiul european, ar trebui sa se regăsească în aceiași măsura în prețul de cumpărare, nefiind prin urmare necesara impunerea unei taxe suplimentare, împovărătoare.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP D. instanța o apreciază ca întemeiată urmând a fi admisă din următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 33 din Codul de Procedură Fiscală organul fiscal competent în administrarea impozitelor și taxelor este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul contribuabilului sau plătitorului de venit, respectiv AFP C., organ fiscal care a perceput de altfel taxa achitată de reclamant, chitanța pentru încasarea acesteia purtând ștampila și antetul Trezoreriei Municipiului C.. În consecință și obligația de restituire a unei taxe achitate fără a fii datorată revine organului fiscal care a perceput-o și care are calitate procesuală pasivă într-un astfel de litigiu, respectiv AFP C..
În cauză DGFP D. are calitatea de organ ierarhic superior AFP C., însă nu se justifică chemarea acestuia în judecată în calitate de pârât, întrucât administrațiile finanțelor publice locale sunt entități care au calitatea de a emite acte administrative și prin urmare pot sta în justiție în nume propriu. Totodată în cauză nu se contestă legalitatea unui act administrativ fiscal emis de DGFP D..Din motivele expuse instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP D. și va respinge cererea formulată împotriva acestei instituții.
Față de toate aceste considerentele mai sus expuse, se constată că în mod nelegal a fost percepută taxa de înmatriculare, impunându-se restituirea taxei de înmatriculare, astfel încât acțiunea formulată de reclamant va fi admisă în parte și va fi obligată pârâta AFP C. la plata sumei de 1143 lei către reclamant, reprezentând c/v taxă înmatriculare.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală. Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Tribunalul reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, Tribunalul constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 cod procedură fiscală ( fost 114).
Având în vedere motivele expuse mai sus, la suma de restituit se va aplica dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 alin.2 cod procedură fiscală, de la expirarea termenului de 45 zile de la data formulării cererii, respectiv 15.10.2012, până la data plății efective și nu de la data achitării taxei astfel cum solicită reclamantul.
În temeiul art. 274 C.p.c., pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant în cuantum de 42 lei reprezentând timbru judiciar și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE D.
Respinge actiunea introdusa impotriva paratei DGFP D. ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva
Admite in parte actiunea formulată de reclamanta . C. cu sediul în C., N. T., nr. 8, jud. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în . . 2,jud. D. .
Obligă pârâta AFP C. la plata către reclamant a sumei de 1143 taxa de primă înmatriculare sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată potrivit art.124 C.pr.fiscală, de la 45 de zile de la data de 15.10.2012, până la data plății efective.
Obliga parata AFP la plata catre reclamant a sumei de 42 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013.
Președinte, G. P. | ||
Grefier, L. D. B. |
Red GP/
L.B. 11 Februarie 2013
5 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 6228/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5827/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
