Pretentii. Sentința nr. 1933/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1933/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 19350/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 1933/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
GREFIER I. Ș. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant S. C. și pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat prin avocat C. M., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
Apărătorul reclamantei depune înscrisurile solicitate de către instanță.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4034 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme si autovehicule la prima înmatriculare cu dobânda legală si cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 02.11.2012 reclamantul S. C. a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtelor la restituirea contravalorii taxei de poluare, în cuantum de 4034 lei, la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism marca FORD FOCUS, nr. identificare WFOAXXGODA1M27877, categoria AUTO M1 dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 4034 lei, conform chitanței nr._ din data de 05.09.2007, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. C.. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. C., in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.
Considera ca plata acestei taxe numita taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală care contravine art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Prin decizia pronunțată în cauza T. vs. Romania, CJUE s-a pronunțat în sensul că art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie cu aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Considera reclamantul că Lg 9/2012 cuprinde reglementări contrare dreptului comunitar și nu pot fi menținute ca aplicabile în cauză.
Principiile comunitare privind supremația dreptului comunitar precum și efectul direct în legislațiile naționale al reglementărilor comunitare, sunt principii care au fost consacrate în cadrul constituțional românesc prin intermediul art. 148 al 2 și 4 din Constituție.
In drept a invocat art. 110 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, art. 117 și 127 C.pr.fiscală și Legea nr.554/2004, art. 117 C.pr.fiscală, art. 1530 C.civ., art. 3 din OG nr. 9/2000, art. 112 și 274 C..
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar: dovada indeplinirii procedurii prealabile, acte privind achizitia autoturismului dintr-un stat membru UE, decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante, dovada achitării taxei, certificat de înmatriculare emis de alt stat membru UE.
Analizand actele si lucrarile cauzei, instanta retine urmatoarele:
In fapt, reclamantul a achiziționat un autoturism marca FORD FOCUS, nr. identificare WFOAXXGODA1M27877, categoria AUTO M1 dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a-l putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 4034 lei, conform chitanței nr._ din data de 05.09.2007, pe baza Deciziei de calcul emisă de A.F.P. C..
Acesta a solicitat A.F.P. C., prin cererea nr._/02.11.2012 restituirea sumei, cererea ce a fost respinsa prin adresa nr._/02.11.2012 .
Prin art 214 ind 1 Cod fiscal a fost introdusă taxa specială pentru prima înmatriculare a unui autovehicul, taxa fiind plătită către bugetul de stat.
Conform Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr 9/2011, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_, procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod, în considerentele acestei decizii ICCJ arătând că restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală iar parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizica sau juridica ce făcea înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehicule, iar după modificarea acestei legi prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevazându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.) cât și scutiri de la plata taxei (în cazul vehiculelor istorice, etc.). Aceasta taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
Taxa în litigiu nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în tara.
Prin dispozițiile art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în tara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută.
Prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită de o taxă de poluare, la fel ca și în cazul taxei de primă înmatriculare taxa de poluare fiind datorat doar de proprietarii autovehiculelor ce nu au fost înmatriculate anterior în România, în fapt fiind schimbată doar denumirea taxei și valoarea sa, dar nefiind înlăturată discriminarea ce privea autoturismelor second hand înmatriculate anterior într-un stat al Uniunii Europene.
Așa cum a constatat Curtea Europeană de Justiție în cauza C – 402/09 I. T. c. României, "articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională"
Cum taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 și taxa de primă înmatriculare prevăzută de art 214 ind 1 Cod fiscal au același regim discriminatoriu, soluția pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza anterior amintită este aplicabilă și în cazul autovehiculelor pentru care a fost plătită taxă de primă înmatriculare, taxa prevăzută de art 214 ind 1 din Legea 571/2003 fiind așadar nelegal stabilită și percepută de la reclamant.
Având în vedere cele expuse, constatând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile art. 110 TFUE (art 90 TCE), și față de art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar), instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, achitată în temeiul art 214 ind 1 Cod fiscal motiv pentru care va admite acțiunea obligând pârâta Administrația Finanțelor Publice C. să restituie reclamantului suma de 4034 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, achitată.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, instanța reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004 și anume se arată că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competențe de administrare a creanței bugetare.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, instanța constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinului menționat rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 119 Cod procedură fiscală ( fost 114).
Având în vedere motivele expuse mai sus, la suma de restituit se va aplica dobânda la nivelul prevăzut de art. 124 alin.2 cod procedură fiscală, calculată potrivit art. 124 C.pr. fiscală, de la 45 de zile de la data de 02.11.2012, până la data plății efective.
În temeiul art 274 alin1 C.pr.civ, va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice C. să plătească reclamantului 542 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar, achitate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulată de către reclamantul S. C., cu domiciliul în C., ., nr. 79, judet D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . 2, judet D..
Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 4034 lei reprezentand taxa de poluare, sumă la care se va aplica dobânda fiscală, calculată de la 45 de zile de la data de 02.11.2012, până la data plății efective.
Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 542 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. E. G. I. Ș. B.
B.I. 20 Februarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4486/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 130/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
