Pretentii. Sentința nr. 2618/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2618/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 20629/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2618/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța consideră cauza în stare de judecată și o reținute spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 14.11.2012 reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 2.092 lei -, să-i achite dobânda aferentă - calculată până la momentul plății efective, in conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod pr. Fiscală -, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_ iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a trebuit să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/17.07.2009.
Având in vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - cu privire la obligativitatea procedurii prealabile in contenciosul administrativ -, ale Tratatului de instituire a Comunității Europene si ale art. 11 și art. 148 alin.(2) si alin.(4) din Constituția României - potrivit cărora României ii revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar -, reclamantul a formulat o cerere de restituire a acestei sume – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/31.10.2012 – însă, prin adresa nr._/09.06.2011 respectiva instituție i-a adus la cunoștință faptul ca nu va da curs cererii de restituire.
O.U.G. nr. 50/2008 - modificată succesiv prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009 -, reglementează domeniul de aplicare al acestei taxe, nivelul ei, precum si exigibilitatea si plata acesteia.
Raportat la aceste dispoziții legale, statul roman percepe aceasta taxa si in cazul înmatriculării in România a unui autoturism deja înmatriculat in oricare din tarile Comunității Europene, însă respectivele prevederi nu sunt conforme cu dispozițiile Tratatului.
Prioritatea normelor comunitare fata de cele naționale rezulta cu claritate din dispozițiile art. 148 din Constituția României, care stabilește că prevederile Tratatului si ale celorlalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de alte dispoziții naționale contrare.
Mai mult decât atât, din aceste dispoziții, coroborate cu clauzele Tratatului de instituire a Comunității Europene - asumate de Statul roman prin aprobarea Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului -, rezulta caracterul obligatoriu al dispozițiilor Tratatului.
De asemenea, adoptarea dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008, O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009 creează premisele discriminării fiscale intre produsele importate si cele similare autohtone, discriminare ce trebuie înlăturata prin aplicarea dispozițiilor comunitare si constatarea neconformității normelor naționale cu normele comunitare.
De altfel, regimul discriminatoriu impus autoturismelor second-hand a fost constatat de Curtea Europeana de Justiție prin Hotărârea pronunțata in cauza C-402/09, având ca obiect cererea de pronunțarea a unei hotărâri preliminare formulata in temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu, prin Decizia din 18.06.2009, precum si de întreaga practica judiciara a instanțelor judecătorești naționale.
Si in speța discriminarea trebuie constatata prin prisma dispozițiilor art. 23, art. 25, art. 28si art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
In deplina concordanta cu jurisprudența europeana si naționala, taxa de poluare este nelegala si neconforma cu dispozițiile comunitare atâta timp cat este perceputa pentru autoturisme second-hand puse pentru prima data in circulație pe teritoriul unui stat membru si reînmatriculate in alt stat membru – România -, iar valoarea taxei, determinata exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului si la calificarea din punct de vedere al poluării este calculata fără a se lua in calcul deprecierea autoturismului de o asemenea maniera încât, atunci când se aplica autoturismelor second-hand importate din state membre, aceasta excede valoarea reziduala a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Prin urmare, taxa de poluare constituie in fapt un impozit indirect, prin perceperea ei încălcându-se principiul liberei circulații a mărfurilor in spațial comunitar.
Ca atare, cererea de restituire se încadrează in dispozițiile art. 117, alin.1, lit. d din Codul de procedura fiscala.
De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 124, coroborate cu dispozițiile art. 70 din Codul de procedura fiscală - având in vedere ca a solicitat acordarea dobânzilor aferente prin cererea de restituire -, reclamantul se consideră îndreptățit la acordarea dobânzii reglementata de art. 124 C.pr.fiscală - calculata de la data expirării celor 45 de zile scurse de la data formulării cererii de restituire, pana la data plații efective.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 si 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 117 si art. 124 din Codul de procedura fiscala și O.U.G. 50/2008.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/31.10.2012 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/17.07.2009; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_ și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „factura nr._” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 22.06.2009, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „factura nr._” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 22.06.2009, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_, de la societatea "Reinhard Kray Autohandelgesellschaft".
Automobilul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 30.03.2004 – conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autoturismului marca Opel, având nr. identificare W0L0TGF_ - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autovehicul a fost înmatriculat în România la data de 20.07.2009 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/17.07.2009 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 2.092 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/31.10.2012, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 2.092 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. M., domiciliat în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 2.092 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 februarie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./25.03.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 860/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3131/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
