Pretentii. Sentința nr. 5215/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5215/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 3033/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 5215/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul F. M., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. I. - care depune la dosar împuternicire avocațială -, pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat B. I., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar .
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 06.02.2013 reclamantul F. M. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 4.642 lei -, și să-i achite dobânda aferentă - calculată de la data punerii în întârziere până la momentul plății efective, in conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod pr. Fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Espero, având nr. identificare KLAJF1981SB753253 iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/03.12.2008.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat - în data 07.01.2013 -, Administrația Finanțelor Publice C. sa-i fie restituita taxa de poluare, însă pârâta i-a transmis un răspuns negativ la respectiva cerere.
Reclamantul a pretins că O.U.G 50/2008 - privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule -, are un vădit caracter ilicit fiind in discordanta cu prevederile Constituției României, Tratatului Comunității Europene, dar si cu principiile instituite de Curtea de Justiție a Comunităților Europene care, in urma deciziilor de interpretare, sunt obligatorii pentru statele membre.
În opinia reclamantului, taxa de poluare este interzisa de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene și, începând cu 01.01.2007 - data la care România a aderat la Uniunea Europeana -, reglementările comunitare au fost direct aplicabile in ordinea juridica interna, având prioritate fata de dispozițiile interne.
Principiul priorității dreptului comunitar in fata celui național este instituit de însăși Constituția României, prin art. 148 alin. 2. De asemenea, dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție prevăd ca „autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării".
Astfel, instanțele naționale trebuie sa aibă in vedere cu prioritate reglementările comunitare, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența CEDO (care formează blocul de convenționalitate, fiind parte integranta din convenție) si a Curții de Justiție de la Luxemburg.
Prin Hotărârea in cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituita prin reglementarea romana si care se aplica vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru și a apreciat ca aceasta este contrara dreptului Uniunii si are ca efect descurajarea importului si punerii in circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate in alte state membru.
In consecința, Curtea a reținut ca reglementarea romana - respectiv OUG 50/2008 cu modificările si completările ulterioare -, nu face distincție intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele fabricate in străinătate, respectiv nu face distincție intre vehiculele noi si vehiculele de ocazie. S-a reținut ca regimul de impozitare instituit prin reglementarea romana nu face deosebire nici intre vehicule in funcție de proveniența lor, nici intre proprietarii acestor vehicule, in funcție de cetățenie sau naționalitatea lor.
Mai mult, pentru a se pronunța Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat cauza prin prisma a doua aspecte - discriminarea indirecta si neutralitatea taxei -, și a apreciat ca dreptul Uniunii se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in acest stat membru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 si 90 din Tratatul Comunității Europene și art. 148 din Constituția României
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să formuleze întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/07.01.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia chitanței ., nr._/03.12.2008; copie după certificatul de înmatriculare - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Daewoo, având nr. identificare KLAJF1981SB753253 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „contract de vânzare-cumpărare” – redactat în limba germană -, încheiat în data de 22.04.2008, precum și traducerea actului în limba română; copii după trei contracte de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, întocmite în datele de 21.05.2008, 20.06.2008 și 19.07.2008.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 19.07.2008, reclamantul a achiziționat un automobil marca Daewoo, având nr. identificare KLAJF1981SB753253, de la numitul N. D. M..
Anterior, sus-numitul N. D. M. achiziționase respectivul autoturism de la numitul R. M. S. – fapt certificat de contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 20.06.2008 -, care îl dobândise în proprietate de la numitul B. Dezideriu - conform celor înscrise în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit întocmit în data de 21.05.2008 -, în timp ce această din urmă persoană îl achiziționase de la cetățeanul Satohin Inna – așa cum atestă înscrisul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” (redactat în limba germană), încheiat în data de 22.04.2008.
Autovehiculul marca Daewoo, având nr. identificare KLAJF1981SB753253, fusese înmatriculat în Germania, în data de 02.08.1995 - conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului anterior menționat - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România la data de 04.12.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/03.12.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 4.642 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/07.01.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta i-a transmis că este îndreptățit a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 4.642 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor"
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 274 alin 1 C.pr.civ și va obliga pârâții A.F.P. C. și A.F.M., în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul F. M., domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții..
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 4.642 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule -, precum și dobânda legală prevăzută de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, până la momentul plății efective.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 aprilie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red. C.G./07.05.2013/5 ex/
Tehnored. A.F.
| ← Pretentii. Sentința nr. 3411/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5433/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
