Pretentii. Sentința nr. 6451/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6451/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 1327/184/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6451/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta . PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect
pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că reclamantei i s-a pus în vedere pentru termenul de astăzi să precizeze temeiul de drept al cererii formulate și că s-a depus o precizare în acest sens.
Observând precizarea depusă, se constată că reclamanta a înțeles să modifice cadrul procesual, indicând prin precizarea depusă pârâtul Consiliul Local.
Instanța constată decăzută reclamanta din dreptul de a modifica cererea, apreciind că sunt nerespectate dispozițiile art.132 și art.134 C.pr.civ, precum și art.315 C.pr.civ, față de care nu poate fi modificată cererea de chemare în judecată în rejudecarea după casarea cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul art.315 C.pr.civ, limite ce nu pot fi depășite sau ignorate, prin soluționarea cererii față de un alt pârât care nu exista la data la care s-a judecat recursul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de judecată, față de solicitarea reclamantei de judecată a cauzei în lipsă, instanța a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civile nr. 1207 din 19.06. 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A.-P S.R.L. împotriva pârâtei . Consiliul local C., județul D., prin primar M. T. și a fost obligată parata la plata către reclamanta a sumei de 8.246,70 lei, reprezentând penalități contractuale de întârziere și la 1.409 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în baza contractului nr. 282/A/10.12.2008 reclamanta a realizat pentru parata documentația tehnica in vederea obținerii avizului de gospodărire a apelor pentru investiția de apa „ Alimentare cu apa, canalizare ape uzate menajere in sistem centralizat si stație de epurare-satul C., .>
Pentru respectivele servicii, reclamanta a emis pe numele paratei factura fiscală nr. 155/06.05.2009 pentru valoarea de 4.165 lei, factura expediata la aceeași data, 06.05.2009.
Prin factura a fost stabilit termenul de plata la 5 zile de la primire. Din extrasul de cont din data de 22.12.2009 rezulta ca plata s-a efectuat la data de 22.12.2009, desi factura a fost expediata la data de 06.05.2009.
Instanța a reținut ca la art.7.2. din contract partile au stabilit ca in cazul in care beneficiarul nu onorează facturile in termen de 30 de zile de la predarea documentației tehnice si emiterea facturii, atunci aceasta are obligația de a plăti ca penalitati o suma echivalenta cu o cota procentuala de 1% pe zi de plata neefectuata. De asemenea, potrivit art. 43 Cod comercial, debitorul obligației de plata este de drept in întârziere odata ajuns la scadenta, nemaifiind nevoie sa fie notificat.
Instanța mai reține ca la stabilirea numărului de zile de plata neefectuata reclamanta a ținut seama de termenul de gratie de 30 de zile stabilit prin contract.
Cu privire la penalitățile de întârziere solicitate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor cuprinse în contract, partile au stabilit ca in cazul in care beneficiarul nu onorează facturile in termen de 30 de zile de la predarea documentației tehnice si emiterea facturii, atunci aceasta are obligatia de a plati ca penalitati o suma echivalenta cu o cota procentuala de 1% pe zi de plata neefectuata.
Potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante. In virtutea art. 5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, dispozițiile Noului cod civil nu sunt aplicabile spetei de fata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă . pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare la instanța judecătorească competentă - Judecătoria S., având în vedere sediul unității administrativ teritoriale.
Se mai arată că la data la care s-a judecată pricina a fost lipsă de procedură cu .> Prin Decizia nr.19 din 24 ianuarie 2013 Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta pârâtă . Primarul Comunei, Județul D., împotriva sentinței civile nr. 1207 din 19.06. 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului D.-Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul O. a avut în vedere următoarele:
Analizând recursul prin prisma preved art 304/l c.p.c. potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel poate fi examinată sub toate aspectele, a constatat din oficiu ca fiind incident în cauză motivul de casare prev. de art. 304 pct.3 cod procedură civilă, respectiv când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.
Potrivit. art.3 lit.f din OG 34/2006 modificată, prin contract de achiziție publică se înțelege contractul comercial (…) încheiat în scris între una sau mai multe autorități contractante pe de o parte și unul sau mai mulți operatori economici pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse, prestarea de servicii, în sensul prezentei ordonanțe de urgență.
Astfel, la data de l0.12.2008, între intimata reclamantă . și recurenta pârâtă s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 282/A/ în baza căruia s-au emis factura fiscală nr. 155/6.05.2009 și procesul verbal de predare lucrări din 12.12.2008.
In prezenta cauză, instanța a reținut că în calitate de pârâtă debitoare figurează Unitatea Administrativ Teritorială .> În temeiul dispozițiilor art. 286 alin.1 din OG 34/2006 modificată ,,procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante”.
Conform dispoziției legale mai sus menționate, competența de soluționare a cauzei este una absolută.
Astfel, instanța a apreciat că acest text de lege se referă atât la competența materială cât și la competența teritorială.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 286 alin 1 din OG 34/2006, dispoziții care prevăd, în mod imperativ, faptul că soluționarea pretențiilor care derivă din aceste contracte revine în primă instanță secției de contencios administrativ și fiscal tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Potrivit art. 159 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, necompetența este de ordine publică când „procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura” .
Față de caracterul absolut al normelor de competență enunțate, tribunalul în baza art.312(6) rap.la art. 304 pct.3 cod procedură civilă, a admis recursul și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului D.-Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția C. sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
La termenul din data de 23 aprilie 2013 reclamanta prin apărător a depus la dosar precizare la acțiune prin care a solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumei ce se solicită a fi restituită.
La data de 14 mai 2013 reclamanta a depus precizare prin care a învederat că procedura prealabilă de soluționare pe cale amiabilă a litigiilor prevăzută de art.720 Cod pr. civ. a fost îndeplinită și comunicată pârâtei cu conformare de primire la data de 13.05.2009, precumși la data de 10.12.2009.
În ceea ce privește temeiul juridic al cererii, reclamanta a arătat că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1357, 1516 și 1521 din Noul Cod civil, precum și art.112 C. pr. civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 C. proc. Civilă.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că reclamanta a solicitat, prin prezenta cerere, obligarea pârâtei la plata unei sume de bani rezultate din executarea contractului nr.282/10.12.2008, având ca obiect prestarea unor servicii.
În concret, prin contractul menționat reclamanta s-a obligat să realizeze documentația tehnică în vederea obținerii avizului de gospodărire a apelor pentru investiția Alimentarea cu apă a comunei C..
Față de natura acestui contract, instanța apreciază că este competentă material cu soluționarea prezentei cauze, contractul menționat fiind un contract de prestări servicii încheiat de o instituție publică pentru achiziționarea unor servicii publice, fiind deci un contract administrativ.
În consecință, cum contractul 282/2010 este un contract administrativ iar factura fiscală nr.155/2009 un act emis în legătură cu aplicarea șsi executarea contractului mai sus mentionat, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, conform cărora " instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de aplicarea și executarea contractului administrativ".
Se mai reține că, deși predarea documentației s-a făcut la 12.12.2008, reclamanta a emis factura nr.155 la data de 6.05.2009, suma facturată fiind achitată la data de 22.12.2009, potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârât.
Fiind vorba despre pretenții rezultate din executarea unui contract administrativ, devin incidente prevederile art. 7 alin. 6 lit.”e” din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit cărora plângerea prealabilă are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, caz în care ea trebuie făcută în termen de 6 luni de la data încălcării obligației contractuale.
Reclamanta susține, fără a face dovada, că a notificat pârâta la 13.03.2009 și la 10.12.2009.
Aceste afirmații produc efecte în contra celui ce le face.
Așadar, reținând că reclamanta a notificat pârâta în decembrie 2009 și constatând că acesta este actul față de care trebuie să aprecieze dacă acțiunea a fost formulată în termen, în raport de prevederile Legii nr. 554/2004 republicată;
Față de data notificării, acțiunea a fost înregistrată la instanța la data de 25.05.2012, cu mult peste termenul de prescripție de 6 luni în care reclamanta putea exercita acțiunea sa.
În drept, potrivit art.11 din legea 554/2004: (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
Termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 este un termen de prescripție potrivit art. 11 alin. 5, prin urmare, este susceptibil de întrerupere sau suspendare.
În raport de aceste dispoziții, constatând că notificările au fost comunicate pârâtei la 13.05.2009 și 10.12.2009 (așa cum susține reclamanta) și că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la 25 mai 2012, instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu și să respingă cererea, constatând prescris dreptul la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta ., cu sediul ales la C.. Av. V. L., în B., ..48, ., ., în contradictoriu cu pârâta . PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în ..
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 4 ex./21 Mai 2013
C.I./M.M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2713/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4145/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
