Pretentii. Sentința nr. 7048/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7048/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 2887/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7048/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. D., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta A.F.P. C. a trimis actul solicitat la termenul anterior.
Instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 04.02.2013 reclamantul P. D. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 2.767 lei -, actualizată in raport de indicele de devalorizare a monedei naționale începând cu data plății și până la momentul restituirii efective, precum și să-i achite dobânda legală aferentă – de la data punerii în întârziere și până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Ford – provenit din Germania – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/08.12.2008.
Reclamantul a menționat că faptul că a solicitat - în data 07.02.2012 -, Administrația Finanțelor Publice C. sa-i fie restituita taxa de poluare însă, prin adresa nr._/20.02.2012 i s-a comunicat un răspuns negativ la respectiva cerere.
Reclamantul a pretins că taxa de poluare nu este conforma cu Tratatul de instituire al Comunității Europene si Tratatul UE - respectiv cu art. 25, 28 si 90 -, pentru că se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate in Uniunea Europeana si reînmatriculate pentru prima data in România, in timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o noua înmatriculare nu mai este perceputa.
Așadar, se păstrează conceptul de "taxa de prima înmatriculare" - instituit inițial prin prevederile art. 2141-2143 Cod fiscal -, care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Diferențierea la care sunt supuse autovehiculele importate față de cele deja înmatriculate care se revând in România rezultă din obligativitate de plată a acestei taxe odată cu prima ei înmatriculare în România, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului.
Potrivit O.U.G nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(l)-M(3) și N(l)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. o), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin. 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară, fiind calculată de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, instanțele de judecata utilizează interpretarea teleologică (după scop). În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G 50/2008 - depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 si disponibil pe site-ul Camerei Deputaților -, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - poluatorul plătește -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică," direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile O.U.G 50/2008 - cu modificările ulterioare -, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta Srl c. Amministrazione delle Finanze dello Stato - in speța, taxa menita sa descurajeze importul de banane in Italia).
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data în România în perioada 15.12._09, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulului O.U.G. nr. 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: „Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".
În ceea ce privește procedura de restituire a sumelor, au fost invocate prevederile art. 113 Cod Pr. Fiscala, cererea de restituire fiind cea care declanșează procedura restituirii.
În conformitate cu art. 199 și art. 120 Cod Pr. Fiscală, în cazul sumelor de restituit de la Bugetul de Stat dobânda începe sa curgă de la expirarea termenului de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererii de restituire.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să depună întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia referatului privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._, întocmit de A.F.P. C. în data de 20.02.2012; copia unei cereri adresată de reclamant pârâtei A.F.P. C. – înregistrată sub nr._/07.05.2013; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/08.12.2008; copie după permisul de circulație - eliberat de autoritățile germane -, al autoturismului marca Ford, având nr. de identificare WF0AXXGCDA2Y31599 și traducerea acestuia în limba română; copii după cartea de identitate și certificatul de înmatriculare - eliberate de autoritățile române -, ale vehiculului anterior menționat, având nr. de înmatriculare_ ; copia unui înscris intitulat „factura” – redactat în limba germană -, întocmit în data de 07.10.2008, precum și traducerea actului în limba română.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în înscrisul intitulat „factura” – redactat în limba germană -, întocmit în data de 07.10.2008, reclamantul a achiziționat un autovehicul marca Ford, având nr. de identificare WF0AXXGCDA2Y31599.
Autoturismul anterior menționat fusese înmatriculat în Germania, în data de 18.04.2002 – conform celor înscrise în permisul de circulație al respectivului vehicul, eliberat de autoritățile germane.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale automobilului marca Ford, având nr. de identificare WF0AXXGCDA2Y31599 - eliberate de autoritățile române -, atestă faptul că respectivul autovehicul a fost înmatriculat în România la data de 08.12.2008 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/08.12.2008 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamantul a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 2.767 lei.
Referatul privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._ - întocmit de A.F.P. C. în data de 20.02.2012 -, specifică faptul că, prin cererea înregistrată sub nr._/07.02.2012, reclamantul a solicitat să i se restituie diferența între cuantumul taxei calculată conform prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008. Prin Referatul anterior menționat, A.F.P. C. a determinat o valoare a taxei pentru emisii poluante – calculată în temeiul disp. Legii 9/2012 -, de 9.867 lei.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr. 50/2008 este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Prin urmare, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederilor art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Date fiind cele expuse anterior, Tribunalul constată că, în mod nelegal, a fost percepută de la reclamant o taxă de poluare, astfel încât acesta este îndreptățit să solicite a-i fi restituită.
În consecință, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, va fi admisă în parte acțiunea și vor fi obligate pârâtele A.F.P. C. și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantului suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 2.767 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantului de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Așadar, textul de lege anterior menționat instituie o condiție pentru a putea fi acordate dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite de la buget, și anume să fi existat o solicitare a contribuabilului în acest sens.
Reclamantul nu a înțeles să depună la dosar cererea de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/07.02.2012 -, astfel încât instanța constată că acesta nu a adus dovada că a solicitat și acordarea de dobânzi prin cererea anterior menționată – deși această obligație îi revenea, conform prevederilor art. 1169 C.civ., din moment ce consideră că au incidență în cauză prevederile art. 117 și 124 C.pr.fiscală .
Or, în aceste circumstanțe, neexistând o probă certă că reclamantul a solicitat în mod expres să beneficieze și de dobânzi la suma achitată, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege anterior menționat pentru acordarea unor dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite.
Prin urmare, va fi respinsă cererea de acordare a dobânzii fiscale la suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
Referitor la solicitarea reclamantului ca suma ce urmează a-i fi restituită să fie actualizată în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale, nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, pentru acoperirea prejudiciului produs unei persoane între data când a achitat taxa de poluare și momentul restituirii respectivei taxe, Codul de procedură fiscală prevede o procedură specifică – reglementată de art. 117 și 124 din OG 92/2003 -, care dă dreptul contribuabililor de a beneficia de dobândă dacă, bineînțeles, își manifestă voința în acest sens. Așadar, există dispoziții speciale care cuantifică prejudiciul produs unor persoane prin plata unei taxe nedatorate – respectivele persoane fiind îndreptățite să solicite restituirea sumelor achitate și acordarea de dobânzi la respectivele sume, în condițiile art. 117 și 124 din OG 92/2003 - or, în aceste condiții, partea nu poate solicita o dublă reparație a respectivului prejudiciu, în sensul de a pretinde și acordarea unei sume de bani care să reprezinte echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când a achitat contravaloarea unei taxe neconforme cu legislația U.E și momentul când i se va restitui respectiva sumă, conform prevederilor prezentei Sentințe.
Date fiind cele prezentate anterior, va fi respinsă și cererea vizând actualizarea sumei de 2.767 lei – ce urmează a fi restituită reclamantului -, în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. D., domiciliat în C., ., .. 1, . în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice C., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 2.767 lei - reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule.
Respinge cererea de actualizare a sumei anterior menționate în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale și de acordare a dobânzii legale aferente.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 iulie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./08.07.2013/5 ex./
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 3718/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6137/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
