Pretentii. Sentința nr. 7945/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7945/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 24951/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7945/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. C., având ca obiect pretentii REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de av. B. A., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta a depus concluzii scrise.
Instanța pune în discuție rectificarea conceptei, având în vedere că pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C. care a fost reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și conceptarea acesteia din urmă în calitate de pârâtă.
Av. Acrivopol B. pentru reclamantă este de acord.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013, va lua act că Administrația Finanțelor Publice a mun. C. a fost reorganizată în Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., care se va concepta în cauză în calitate de pârâtă, în locul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. C..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Av. Acrivopol B. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond inițială.
INSTANȚA
La data de 25.01.2012 reclamantul . a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la restituirea contravalorii taxei de prim înmatriculare în cuantum de 5441,16 lei și a sumei de 5752,04 lei ; la plata dobânzii aferente, calculate de la data achitării taxei.
În motivarea în fapt a acțiunii a arătat că a achiziționat două autoturisme i dintr-un alt stat al Uniunii Europene, iar pentru a le putea înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 5441,16 lei și de 5752,04 lei, conform chitanței de plata ., nr._ din data de 27.03.2008 și în cuantum de 5.999 lei, conform ordinelor de plată 1/21.01.2008 și 04/03.08.2007. Precizează faptul ca a formulat cerere către A.F.P. Calafat in vederea recuperării taxei de poluare, la care i s-a răspuns ca nu exista temei legal pentru restituire.
Considera ca plata acestei taxe numita taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/ 2008, care contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Taxa de poluare a fost introdusa în legislație prin O.U.G. 50/2008 si a intrat in vigoare la 01.07.2008, fiind modificata prin O.U.G. 208/2008, O.U.G. 218/2008 si recent O.U.G. 7/2009, ultima ordonanța după care si noi a plătit taxa de poluare.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
Mai mult s-a decis suspendare taxei auto pe perioada 01.12._09 pentru mașinile noi Euro 4, care nu depășesc capacitatea cilindrica 2000 cm cubi, ceea ce este o discriminare noua a regimului fiscal si respectiv o diferența de tratament, fata de cei care doresc sa achiziționeze un autovehicul, condiționându-i sa achiziționeze doar un anumit tip de autovehicul, cu o capacitate cilindrica sub 2000 cm cubi, pentru a nu plați taxa de poluare. In aceasta situație evidențiază o noua discriminare, deoarece legiuitorul a stipulat in ordonanța faptul ca se asigura protecția mediului pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului,, Poluatorul plătește", ori persoanele care au solicitat înmatricularea înainte de data de 01.07.2008, fata de cele care au înmatriculat autoturismele după acea data, nu mai plătește taxa de poluare, deși este evident ca poluează la fel ca celelalte.
Învederează că Hotărâte în cauza C-402/2009, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la taxa de poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru. Astfel, instanța europeană a apreciat că această ordonanță este contrară dreptului Uniunii și are ca efect descurajarea importului și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
In drept a invocat art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României, Directiva nr. 92/12/VCEE din 25.02.1992, Hotărârea în cauza C-402/2009 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința nr. 1410 din 06.02.2013, pronunțată de Tribunalul D., s-a admis acțiunea formulată de reclamantul . și au fost obligate pârâtele, în solidar, să restituie reclamantului suma de 5441,16 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată potrvit art. 124 C. P. Fiscală, de la data expirării termenului de 45 de zile de la data formulării cererii de restituire înregistrată la data de 18.12.2012 până la data plății efective.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice D. în numele și pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice C., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia nr. 9197/03.07.2013, Curtea de Apel C., a admis recursul formulat, a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei spre soluționare la aceeași instanța de fond .
Reanalizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a solicitat, pe calea prezentului demers judiciar, restituirea taxei de primă înmatriculare, achitată în temeiul dispozițiilor art. 214 ind 1 din Legea 571/2003, invocând incompatibilitatea dreptului național cu dispozițiile dreptului comunitar, respectiv cu art. 90 alin. 1 TCE.
În acest sens a formulat cerere de restituire a taxei, adresată organului fiscal competent, în speță Administrația Finanțelor Publice C., solicitând restituirea taxei ca fiind contrară dreptului comunitar.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Conform textului enunțat se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Cu adresa nr._/27.12.2012 organul fiscal a refuzat restituirea taxei.
În consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii în contencios administrativ constituindu-l refuzul nejustificat al organului fiscal de a restitui o taxă. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În cauză, reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerată nedatorată, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă repetițiunii.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale.
Se reține că reclamantul a achiziționat două autoturisme dintr-un alt stat al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de de 5441,16 lei și a sumei de 5752,04 lei.
Ulterior, reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului Calafat să îi restituie taxa de înmatriculare, apreciind ca în mod nelegal fost obligată la plata taxei însă organul fiscal teritorial a respins cererea reclamantului, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală este reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2. În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nu poate fi împărtășită nici opinia potrivit căreia discriminarea ar fi înlăturata prin faptul ca taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din tara s-ar regăsi în prețul de cumpărare. In continuarea aceluiași raționament si taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din afara țării, din spațiul european, ar trebui sa se regăsească în aceiași măsura în prețul de cumpărare, nefiind prin urmare necesara impunerea unei taxe suplimentare, împovărătoare.
Față de toate aceste considerentele mai sus expuse, se constată că în mod nelegal a fost percepută taxa de înmatriculare, impunându-se restituirea taxei de înmatriculare, astfel încât acțiunea formulată de reclamant va fi admisa și va fi obligată pârâta AFP C. la plata sumei de 5441,16 lei și a sumei de 5752,04 lei i către reclamant, reprezentând c/v taxă înmatriculare.
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1 lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 cod procedură fiscală.
Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
Art. 70 alin.1 din codul de procedură fiscală reglementează termenul de soluționare a cererilor contribuabililor, termen care este de 45 de zile de la înregistrare.
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, se reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze cererea de restituire.
În ceea ce privește nivelul dobânzii, se constată că acesta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
Aceste dispoziții au fost însă declarate ca fiind contrare normelor europene, numai în ceea ce privește data de la care trebuie acordată dobânda.
Astfel, CJUE s-a pronunțat, la data de 18.04.2013, în cauza C-565/11, I. contra României;
După ce a precizat că "atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătura directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei" a stabilit că "principiul efectivitatii impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și altii, citată anterior, punctul 29)".
În concluzie, CJUE a statuat că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
În raport de aceste concluzii, având în vedere și dispozițiile art.148 din Constituție (autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma europeană, textul din dreptul uniunii);
Constatând că reclamantul a solicitat, prin chiar cererea adresată organului fiscal, acordarea dobânzii de la data achitării taxei;
Instanța apreciază că reclamantul este îndreptățit la acordarea dobânzii, care se va calcula la nivelul prevăzut de art.124 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei, 21.01.2008, respectiv 03.08.2007, până la data restituirii efective a taxei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă constând în taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 5441,16 lei și a sumei de 5752,04 lei reprezentând taxă de primă înmatriculate, sume la care se va aplica dobânda fiscală calculată potrivit art. 124 C.pr.fiscală, începând cu data plății – 21.01.2008, respectiv 03.08.2007 - până la data restituirii efective.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 78,6 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./18.10.2013
L.N. / 4 ex./14 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 4986/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 5435/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
