Pretentii. Sentința nr. 8443/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8443/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 10961/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8443/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta G. V., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act administrativ-fiscal și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. L. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Ținând seama de dispozițiile art. 23 alin. 5 din H.G. 520/2013, pârâta A.F.P. C. va fi conceptată cu noua denumire, aceea de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Instanța, date fiind prevederile art. 131 N. C.pr.civ., pune în discuția părților competența generală, materială și teritorială a Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal -, de a soluționa cererea de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei consideră că Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal este competent să judece acțiunea.
Instanța apreciază, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, că este competentă general, material și teritorial pentru a soluționa cauza dedusă judecății.
Apărătorul reclamantei învederează că nu mai are alte cereri de formulat și nici nu solicită administrarea altor probe – în dovedirea acțiunii -, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat S. L., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul anulării Deciziei de calcul a taxei și obligării pârâților la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 25.06.2013 reclamanta G. V. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule - întocmită de A.F.P. C. pentru autovehiculul marca BMW, . WBAAL31090JJ54418 -, iar pârâții să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare - în cuantum de 3.294 lei -, să-i achite dobânda aferentă - calculată până la momentul plății efective, conform celor statuate în cauza CJUE C-565/11 (I.) -, precum și cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 C.pr.civ.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, în data de 01.10.2010, a achiziționat autoturismul second-hand marca BMW, . WBAAL31090JJ54418 – înmatriculat pentru prima oară în data de 15.06.1999 – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a trebuit să achite taxa de poluare anterior menționată – fapt atestat de chitanța ., nr._/26.11.2010.
Reclamanta a menționat faptul că a solicitat - în acord cu Decizia Curții Europene de Justiție nr. 33/07.04.2011 (care a statuat că taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008 este contrară legislației Uniunii Europene) -, A.F.P. C. să-i fie restituită taxa de poluare, însă respectiva cerere a fost refuzată.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene statuează „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare" - prevederile anterior menționate limitând libertatea statelor in materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Textul de lege anterior menționat interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, fără a afecta însă suveranitatea fiscală a statelor membre ale Uniunii Europene, acestea rămânând libere să-și organizeze sistemele fiscale, cu condiția de a nu discrimina produsele provenind din alte state membre.
Referitor la dobânda legală, reclamanta a pretins că, în cauza C-565/11 (M. I.), CJUE a stabilit că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii – în speță taxa de poluare fiind incompatibilă cu art. 110 TFUE -, respectivul stat este obligat să atât să restituie cuantumul taxei cât și să plătească dobânzile aferente, începând cu momentul când a fost achitată de contribuabil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citați, pârâții nu au înțeles să depună întâmpinare.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/20.06.2013 -, și răspunsul primit la aceasta; copia Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule; copia chitanței ., nr._/26.11.2010; adresa nr._/27.06.2013 – întocmită de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform celor menționate în adresa nr._/27.06.2013 - trimisă reclamantei de Instituția Prefectului Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor -, reclamanta a prezentat – anterior înmatriculării -, documente care atestă faptul că a dobândit în proprietate un autovehicul marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31090JJ54418, înmatriculat pentru prima oară în Italia, în data de 15.06.1999.
Din cuprinsul aceleiași adrese rezultă faptul că autoturismul anterior menționat a fost înmatriculat în România la data de 29.11.2010 - fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_ -, în timp ce chitanța ., nr._/26.11.2010 certifică faptul că, la înmatriculare, reclamanta a achitat taxa de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, în cuantum de 3.294 .lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr._/20.06.2013, reclamanta a solicitat A.F.P. C. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă respectiva instituție i-a transmis că este îndreptățită a i se restitui doar eventuala diferență între cuantumul taxei calculată conform prin aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012 și taxa achitată anterior – determinată în raport de disp. O.U.G. 50/2008.
O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plății taxei de poluare -, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu șiMinisterul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, și în actuala reglementare, art. 4 lit. a) statuează că „Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus își păstrează valabilitatea, astfel încât, și în forma actuală textul de lege anterior menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderareaRomâniei la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Italia -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
În consecință, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da eficiență disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene și va înlătura de la aplicare prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care contravin reglementărilor comunitare.
Ca atare, în mod nelegal a fost percepută de la reclamantă o taxă de poluare, astfel încât aceasta este îndreptățită să solicite atât anularea actului administrativ fiscal prin care a fost stabilită, cât și restituirea sumei achitate.
Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule - întocmită de A.F.P. C. autoturismul marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31090JJ54418 -, reprezintă un act administrativ-fiscal, în înțelesul conferit de art. 41 din O.G. 92/2003 - Codul de procedură fiscală, care statuează că "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale." Așadar, respectiva Decizie constituie titlu de creanță – fiind în măsură să stabilească o obligație fiscală (plata unei sume cu titlu de taxă pentru emisii poluante) în sarcina reclamantei. Or, în condițiile în care instanța a constatat că O.U.G. 50/2008 contravine reglementărilor comunitare și trebuie înlăturată de la aplicare, apare ca fiind întemeiată cererea de anulare a actului administrativ-fiscal emis în baza textului de lege anterior menționat și, în consecință, urmează a fi admis primul capăt de cerere și a se dispune anularea Deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule - întocmită de A.F.P. C. pentru automobilul marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31090JJ54418.
De asemenea, va fi admis în parte și cel de-al doilea capăt de cerere – având ca obiect pretenții – și, în baza art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, vor fi obligați pârâții A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.) și A.F.M – în solidar -, să restituie reclamantei suma încasată cu titlu de taxă de poluare, în cuantum de 3.294 lei.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i fi achitate și dobânzi, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz.. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor", în timp ce art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare",
CJUE a statuat – în cauza C-565/11, I. c. Statul Român – că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
CJUE a apreciat că un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
Așadar, reglementarea națională – art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, contravine dreptului comunitar în măsura în care nu permite unui contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar, să nu obțină – atunci când trebuie a i se rambursa respectivele sume -, și dobânzi la sumele plătite decât de la momentul trecerii unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire, și nu de la data achitării acelor sume.
Însă, pentru ca o persoană să se prevaleze de dispozițiile art. 124 C.pr.fiscală, trebuie să fi solicitat, în mod expres – anterior sesizării instanței judecătorești -, organelor fiscale să-i achite și dobânda legală la suma achitată cu titlu de taxă de poluare. Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a apreciat că o astfel de prevedere a legii naționale – condiționarea acordării de despăgubiri de o cerere în acest sens -, ar fi contrară principiului efectivității, ci doar că momentul de la care încep a curge dobânzile – stabilit prin coroborarea prevederilor art. 70 și 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, încalcă principiul anterior menționat – întrucât nu ia în calcul faptul că prejudiciul încercat de un contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar se produce chiar de la momentul achitării taxei.
Cu alte cuvinte, persoana care pretinde că a plătit o taxă contrară dreptului Uniunii Europene, trebuie să dea dovadă de o diligență rezonabilă dacă dorește a-i fi reparat în mod integral prejudiciul produs de organele fiscale – în sensul restituirii atât a sumei achitate cu titlu de taxă de poluare cât și a dobânzii aferente -, și să solicite – înainte de a se adresa instanței -, respectivelor organe fiscale nu numai restituirea sumei efectiv achitate ci și acordarea dobânzii legale aferente, impunerea unei astfel de proceduri prealabile neputând fi calificată ca o cerință excesivă sau care să facă aproape imposibilă obținerea de despăgubiri.
Or, analizând cererea de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.F.P. C. sub nr._/20.06.2013 -, se constată că reclamanta nu a solicitat și acordarea de dobânzi, ci doar restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În aceste circumstanțe, neexistând o solicitare expresă a reclamantei de a beneficia și de dobânzi la suma achitată, instanța nu poate face aplicarea prevederilor art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, nefiind îndeplinită condiția cerută de textul de lege anterior menționat pentru acordarea unor dobânzi la sumele ce urmează a fi restituite.
Prin urmare, va fi respinsă cererea de acordare a dobânzii legale la suma achitată cu titlu de taxă de poluare.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâții A.J.F.P. D. (fosta denumire fiind A.F.P. C.) și A.F.M, în solidar, să achite reclamantei suma de 542 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și onorariul apărătorului ales.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta G. V., domiciliată în C., ., nr. 13A, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. (fosta denumire fiind Administrația Finanțelor Publice C.), având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ și pretenții.
Dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule - întocmită de A.F.P. C. pentru autovehiculul marca BMW, având nr. de identificare WBAAL31090JJ54418.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 3.294 lei - reprezentând taxă poluare pentru autovehicule.
Respinge cererea de acordare a dobânzii legale, la suma anterior menționată.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 542 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2013.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./04.12.2013/5 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 7863/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7575/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
