Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 6895/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6895/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 2014/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6895/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta . și pe pârâtele ., C. L. B. și P. ORAȘULUI B. PRIN PRIMAR I. G., având ca obiect suspendare executare act administrativ REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G. O. pentru reclamant și avocat G. F. pentru pârâta . pârâta P. Orașului B. prin Primar I. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta . a depus la dosar întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită termen pentru a observa întâmpinarea depusă.
Instanța respinge cererea de amânare și din oficiu pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței față de precizarea depusă de reclamantă.
Avocat G. F. pentru pârâta . excepției competența revenind Judecătoriei C..
Avocat G. O. reclamantă solicită respingerea excepției .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 25.01.2013, reclamanta . a chemat în judecată pârâta . pentru oprirea executării lucrărilor și suspendarea autorizației de construire /desființare nr. 4/01.06.2012, emisa de P. Orașului B. în favoarea S.C. C. D. S.A., în temeiul art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții si art. 581 C.P.C.
În motivare a arătat că pe fond o acțiune prin care a solicitat anularea Autorizației de construire menționate, în temeiul art. 43 ind. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum si ca parata sa ne lase deplina folosința a terenului in suprafața de aprox. 200 mp pe care s-a început ridicarea unei construcții in temeiul Autorizației atacate, in temeiul art. 1499 si urm. Cod Civil. Am contestat valabilitatea contractului de subconcesiune nr. 196/17.01.2012 ce a stat la baza emiterii Autorizației de Construire încheiat intre C.N.A.P.D.F. G. si S.C. C. D. S.A., acesta fiind lovit de nulitate parțiala pentru lipsa obiectului contractului si pentru cauza ilicita (art.977 cod civil si art.948 Cod Civil).
Solicită suspendarea autorizației de construire nr. 04/01.06.2012 si desființarea si oprirea executării lucrărilor pana la soluționarea pe fond a cauzei, in scopul evitării unei pagube iminente si ireparabile pe care aceasta o aduce S.C. S. S. S.A. - operator de transport in Portul B., pentru ca: S.C. S. S. S.A. este Societatea Comerciala care a construit integral Portul B. investind in infrastructura si dotare cu nave fluviale de transport o suma de peste 4 mii. USD, intre anii 1992-1995.
La baza Autorizației de Construire sta contractul de subconcesiune teren încheiat intre C.N.A.P.D.F. G. si parata S.C. C. D. S.A. care are ca obiect o suprafața de teren ce se afla in posesia pârâtei in temeiul contractelor de asociere nr.386/29.09.1993 si nr. 6187/26.10.1993. Construcția a cărei ridicare a fost începuta potrivit acestei Autorizații se situează pe terenul nostru, domeniul privat al Primăriei Orașului B., concesionat Consiliului Județean D. care a contribuit in contractul de asociere cu reclamanta, cu aceasta suprafața de teren.
C.N.A.P.D.F. S.A. G. deține teren proprietate publica concesionat de la Ministerul Transporturilor pe 49 de ani, in baza contractului de concesiune nr. 3898/15.10.2008, conform Legii nr. 107/1996 republicata, cota parte de teren ce-i revine CNAPDF ca fiind proprietate publica reprezintă zona de protecție si lucru de-a lungul cursului apei Fluviul Dunărea, malul stâng. Astfel, art.40, alin .2 din lege, coroborat cu Anexa 2 a Legii nr.107/1996 prevede zona protecție teren public ca fiind o lățime de 50 m măsurat perpendicular pe malul stâng al Fluviului Dunărea. Terenul concesionat de C.N.A.P.D.F. S.A. G. Companiei S.C. C. D. S.A. nu se încadrează nici pe departe acestei dispoziții legale, el fiind amplasat la o distanta de 300 ml de malul fluviului.
Prin încheierea Contractului de subconcesiune nr. 196/17.01.2012 dintre C.N.A.P.D.F. S.A. G. si S.C. C. D. S.A. având ca obiect parțial un teren aflat in proprietatea Primăriei Orașului B. si nu a Ministerului Transporturilor au fost nerespectate prevederile HGR nr. 586/25.09.1992, care la art. .l prevede: "Se aproba deschiderea Punctului de trecere a Frontierei B. (România) - Oriahovo (Bulgaria) pentru trafic internațional de calatori si mărfuri." Nicidecum nu a aprobat deschiderea unui Port pentru comerț cu cereale. Acest lucru presupune schimbarea destinației sau/si completarea destinației Portului tot printr-un Act Normativ. De aceea consideram ca la baza încheierii acestui contract ambele părți au urmărit o cauza ilicita. În realitate, se urmărește construirea unui siloz pentru depozitarea cerealelor, chiar in Portul B., așa cum este precizat in Contractul de subconcesiune.
In ceea ce privește Autorizația de construire înregistrata sub nr.04/01.06.2012 emisa de P. B., in conținutul acesteia se prevede: construire clădire birouri si platforma betonata in Portul B. Jud. D. - beneficiar fiind S.C. C. D. S.A. reprezentata prin dl. A. M..
Precizează faptul ca S.C. C. D. S.A., având in vedere si obiectul de activitate al societății si principiul specializării capacității de folosința, are ca scop final pentru aceste demersuri construirea unui siloz de cereale. Pentru acest lucru S.C. C. D. S.A. a încheiat un contract de închiriere teren cu C.N.A.P.D.F. S.A. G. (COMPANIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE A PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE). Suprafața de teren subconcesionata este de 8960 mp, printr-un Contract încheiat in 17.01.2012 si pentru care plătește o chirie de 3 ori mai mica decât cea stabilita prin hotărârea Consiliului de Administrație a C.N.A.P.D.F. S.A. G. in anul 1993. Din planurile cadastrale pe care le depunem dar si din planul proiectului de execuție a Portului B. aparținând S.C. S. S. S.A. rezulta ca o suprafața de aprox.200 mp pe care s-a început ridicarea construcției paratei S.C. C. D. S.A. se suprapune cu terenul a cărui posesie o deținem pana in anul 2017, conform Contractelor de Asociere amintite.
Prezenta cerere îndeplinește condițiile cerute pentru admisibilitatea Ordonanței Președințiale, cu executare imediata. Urgenta este justificata de perturbarea activității noastre prin ridicarea unei construcții pe terenul deținut de noi încă din anul 1993 in baza unui contract perfect valabil. Vremelnicia este justificata de solicitarea acestei masuri pana la soluționarea dosarului de fond. Nu este antamat fondul dreptului prin suspendarea Autorizației de construire respectiv oprirea lucrărilor, acțiunea principala având ca obiect analiza legalității Autorizației si a Contractului de subconcesiune respectiv verificarea punctelor cadastrale in raport de titlurile pârtilor prin intermediul unei expertize topografice.
In susținere a depus următoarele înscrisuri în copie: planurile de cadastru vizate de OCPI cu terenurile suprapuse, închiriate sau subconcesionate de doua ori de C.N.A.P.D.F. S.A. G.; fotografii reprezentând lucrările desfășurate acum de S.C. C. D. S.A. peste etapa III de construcție a Portului - Plan întocmit, de către S.C. PROIECT S.A. D.;. contractul de Asociere nr. 6187/1993 încheiate intre C. Județean D. si S.C. S. S. S.A., prin care S.C. S. S. S.A. contribuie cu Fondurile Financiare la construcția Portului iar C. Județean D., cu terenul in suprafața de 7,39 ha;. contractul de Asociere nr. 386/1993 încheiat intre Regia Autonoma APDF G. si S.C. S. S. S.A., prin care S.C. S. SHIPPFNG S.A. contribuie cu fondurile necesare iar Regia Autonoma APDF G. cu terenul in suprafața de 26.800 mp; autorizația de Construire nr. 3/23.05.2011 care arata si demonstrează ca terenul pe care acum lucrează S.C. C. D. S.A., T44 P431 aparține Contractului nr.6187/1993 si ca deci acest teren face parte din conținutul contractului; autorizația nr. 4/01.06.2012 emisa de P. B. in favoarea S.C. C. D. S.A..
Pârâta S.C. C. D. S.A., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acesteia.
A invocat excepția inadmisibilității cererii formulate pe calea ordonanței președințiale raportat la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004
Este de necontestat că actul juridic a cărui suspendare se solicită în speță - autorizație de construire/desființare, este unul administrativ.
In aceste condiții, arată că procedura suspendării unui act administrativ este reglementată de dispozițiile speciale ale art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, derogatorii și incompatibile în raport de norma generală de drept comun, reprezentată de art. 581 C.proc.civ.
În raport de principiul disponibilității părții reclamante de a forma o cerere de suspendare a unui act administrativ pe calea ordonanței președințiale ( fiind indicat expres în antet "Ordonanța fără citare", în petit art. 581 C.proc.civ., iar în finalul cererii enumerate condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale ) urmează a constata că cererea este inadmisibilă, în condițiile existenței procedurii speciale prevăzută de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, aplicabilă în mod imperativ.
Invocă de asemenea excepția inadmisibilității cererii în raport de lipsa chemării în judecată a beneficiarilor lucrărilor a căror suspendare se solicită în fapt, autorizația de construire atacată vizează mai multe tipuri de lucrări, după cum rezultă si din coroborarea cu Avizul nr. 173/182 din 20.10.2011 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ( anexa nr.5 ) prin care s-a aprobat planul investițional și documentația aferentă pentru "Terminal de cereale și amenajare D. nr. 2 în portul B.".
Astfel, este vorba de: Relocare sediu CN-APDF G. și sediu Căpitănie port B., ce presupune demolarea din actuala locație a celor 2 clădiri și edificarea lor în alte 2 locații, Realizare platformă betonată.
Din cererea de chemare în judecată nu rezultă câte și care dintre aceste lucrări s-ar derula pe terenul de aproximativ 200 m.p. la care se face referire și nici unde se găsește în fapt această suprafață.
De asemenea, nu se indică nici ce investiție a reclamantei ar fi afectată, și în concret cum ar fi afectată activitatea societății în raport de acești 200 m.p. ( cu aproximație, conform propriilor susțineri).
Cert este că lucrările de relocare a celor 2 sedii nu au ca beneficiar pe S.C. C. D. S.A., proprietarii acestor 2 clădiri fiind Compania Naționala "Administrația Porturilor Dunării Fluviale" - S.A. G., respectiv Căpitănia portului B..
Or, cererea de suspendare a autorizației de construire și a lucrărilor în temeiul acesteia trebuie soluționată în mod imperativ, în contradictoriu cu toate părțile raportului juridic vizat, incluzând proprietarii clădirilor ce se edifică.
Lipsa din cadrul procesual a beneficiarilor atrage inadmisibilitatea cererii, cât timp un raport juridic nu poate fi în același timp atât în vigoare pentru unele părți și totodată suspendat pentru alte părți.
Invocă și lipsa calității procesuale active a reclamantei S.C. S. S. S.A.
Întreaga argumentație a reclamantei S.C. S. S. S.A. vizează ipotetica încălcare a unor drepturi dobândite în temeiul contractelor de asociere nr. 6187/1993 și 386/1993.
Prin sentința nr. 2923 din 1 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis excepția inadmisibilității cererii de pronunțare a unei ordonanțe președințiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a respins cererea de pronunțare a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta S.C. S. S. S.A., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. D., C. L. B. și P. ORAȘULUI B. – PRIN PRIMAR, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că reclamanta . a solicitat instanței pronunțarea unei ordonanțe președințială prin care să se dispună suspendarea autorizației de construire /desființare nr. 4/01.06.2012.
În drept, cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamanta . a fost inadmisibilă, urmând a fi respinsă.
Astfel, potrivit art. 581 cod proc. civ. ,, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări”.
Datorită avantajelor pe care le prezintă ordonanța președințială, în practica judiciară se recurge foarte frecvent la ea, fiind întâlnită în domenii variate, însă aceasta nu este admisibilă în materia contenciosului administrativ, fiind incompatibilă cu regimul de soluționare a actelor administrative, cererile în acest domeniu trebuind oricum soluționate de urgență și cu precădere, potrivit art. 17 din Legea 554/2004.
Litigiul de contencios administrativ, indiferent de categorie, pune în cauză autoritatea publică, interesul public, care sunt în conflict cu un drept subiectiv sau numai cu un interes legitim personal. De vreme ce rațiunea principală de a fi a administrației publice o reprezintă emiterea de acte administrative unilaterale, prin care organizează executarea legii (actul normativ) sau face legea aplicabilă la cazuri concrete (actul individual), conflictul care are ca obiect actul administrativ este un conflict care nu vizează numai drepturile și interesele legitime ale părților, ca subiect de drept privat, ci și modul de exercitare a competenței de către autoritățile administrației publice, ca subiecte de drept public. Conflictul care are ca obiect actul administrativ (tipic, atipic sau asimilat) este, așadar, un conflict și de ordine publică, ceea ce reclamă, cu necesitate, celeritate.
Art. 28 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede că ,, Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei".
Așadar, pentru ca un text de lege cuprins în codul de procedură civilă să aibă aplicabilitate în materia contenciosului administrativ, este obligatoriu să cuprindă reglementări compatibile cu prevederile speciale stabilite în legea anterior menționată pentru litigiile în această materie - a contenciosului administrativ.
Or, din acest punct de vedere, instanța a apreciat că art. 581 C.pr.civ. este inaplicabil în materia contenciosului administrativ, din moment ce există un text de lege special care reglementează soluționarea cererilor de suspendare a actului administrativ – și anume art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, care stabilește „(1)În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. (2)Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.”.
Mai mult, chiar art. 12 din Legea nr. 50/1991, invocat de către reclamantă ca temei de drept material face trimitere la legea contenciosului administrativ pentru suspendarea autorizației de construcție. Astfel, art. 12 alin. 1 prevede că "Autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii", iar alin. 2 arată că "O dată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei."
Pentru considerentele expuse anterior, cererea de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ a apărut ca fiind inadmisibilă, motiv pentru care instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de pronunțare a unei ordonanțe președințiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și, în consecință, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta reclamantă a arătat că recursul său privește cererea avînd ca obiect oprirea executării lucrărilor, învederînd faptul că o astfel de cerere este admisibilă pe calea ordonanței președințiale, invocând Decizia nr. 2462/17.05.2012 a Înaltei Curți de Casație și justiție.
A invocat recurenta greșita soluționare a cauzei prin prisma excepției inadmisibilității pentru ambele petite formulate, arătând că cererea sa este admisibilă deoarece împrejurările prezentei cauze nu se circumscriu textului art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată intimata . a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, avînd în vedere că instanța de fond, în mod corect, a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
Prin decizia nr._ 3013, s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamanta . a investit instanța de fond s-a solicitat oprirea executării lucrărilor și suspendarea autorizației de construcție/desființare nr. 4/2012 emisă de P. Orașului B., invocând, ca și temeiuri de drept, disp. art.581 C.P.C. și disp. art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991.
Analizând cauza cu care a fost investită, instanța de fond a verificat admisibilitatea, pe calea ordonanței președințiale, doar cu privire la cererea având ca obiect suspendarea autorizației de construire prin prisma disp. art.581 C.P.C.
Ori, în cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat atât disp. art. 581 C.P.C. cât și disp. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, acestea din urmă reglementând procedura suspendării actului administrativ reprezentat de autorizația de construire/desființare, dispoziții cu incidență în cauza dedusă judecății.
În raport de indicarea temeiului legal, precum și de petitele cererii de chemare în judecată, în baza rolului activ reglementat de disp. art. 129 alin. 5 C.P.C. impunea obligația instanței de fond să ceară lămuriri și precizări pentru determinarea clară a obiectului și temeiului juridic, cu atât mai mult cu cât, la termenul din 01.03.2013 reclamanta a învederat că temeiul de drept substanțial îl reprezintă disp. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, temei ce reglementează instituția suspendării executării autorizației de construire, precum și cu privire la competența materială de soluționare a celor două cereri formulate.
Procedând în acest mod, instanța de fond nu a lămurit fondul litigiului, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 129 din Codul de procedură civilă, astfel încât, Curtea, apreciază că sentința este nelegală, nefiind cercetat fondul litigiului dintre părți
Pe de altă parte, analizând sentința recurată, se constată că instanța de fond, printr-o motivare sumară, nu a argumentat nici temeinicia motivelor invocate de reclamantă în cuprinsul acțiunii, în raport de cererile formulate de aceasta.
Potrivit jurisprudenței Curții, care se regăsește și în cauza Albina contra României, noțiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanță a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse spre analiză.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va proceda la verificarea ambelor petite formulate de către reclamantă în raport de normele procedurale care reglementează competența materială de soluționare a acestora, precum și de disp. legale invocate de către reclamantă.
Primind dosarul în rejudecare, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
La data de 31.05.2013, reclamanta a formulat precizare la acțiune prin care solicita oprirea executării lucrărilor efectuate de către pârâtă în portul B..
In ce privește lucrările ce fac obiectul Autorizației de construire nr. 4/01.06.2012 se impune suspendarea acestora având in vedere notificarea de reziliere a Contractului de subconcesiune nr. 196/17.01.2012, contract ce a stat la baza emiterii autorizației si efectuării acestor lucrări. Astfel, in momentul de fata parata nu are nici un titlu asupra terenului pe care construiește.
Extinde obiectul cererii de chemare in judecata si cu privire la alte lucrări ce au fost demarate in cursul procesului si care sunt evidențiate in concret după cum urmează: a defrișat vegetația forestiera de pe o suprafața apreciabila de teren; a nivelat terenul rupând din acostamentul taluz si parcaj terminal pentru camioane aparținând ..A, pe o suprafața mai mare decât cea prevăzuta in contractul reziliat; a pichetat (a marcat) amplasamentul pe teren a celulelor de siloz; a transportat blocurile de beton rezultate din demolare pregătind astfel terenul pentru începerea fundării celulelor de siloz; a început lucrările la Terminalul de cereale (siloz) fara Autorizație de construcție si fara Acord de mediu.
A mai precizat că dosarul nr._ ce are ca obiect suspendarea Autorizației de construcție nr. 4/01.06.2012:
Precizează faptul ca obiectul Autorizației de construcție a fost îndeplinit, respectiv:
1) Construcția sediu aparținând CN APDF G. - planșa nr. l - a fost demolata si totodată a fost demolat si amplasamentul acesteia (amplasament supraînălțat la +1,3 m pentru protecție inundații). Aceasta clădire a fost construita . (teren) care este descris in Dosarul nr. 2013.
2) Urmare faptului ca obiectul Autorizației de construcție nr. 4/01.06.2012 a fost îndeplinit, paratul . continua etapa a 2-a prevăzuta in Contractul de subconcesiune teren nr. l96/17.01.2012, respectiv începerea construcției Silozului de cereale.
In aceasta a 2-a etapa au fost efectuate următoarele lucrări: a defrișat vegetația forestiera de pe o suprafața apreciabila de teren; a nivelat terenul rupând din acostamentul taluz si parcaj terminal pentru camioane aparținând ..A, pe o suprafața mai mare decât cea prevăzuta in contractul reziliat;.a pichetat (a marcat) amplasamentul pe teren a celulelor de siloz; a transportat blocurile de beton rezultate din demolare pregătind astfel terenul pentru începerea fundării celulelor de siloz.
In timpul realizării lucrărilor expuse la punctele 2.1, 2.2, 2.3, 2.4 - . a încălcat următoarele reglementari legale:
1. Contractul de subconcesiune nr. 196/17.01.2012 care permitea folosința terenului a fost reziliat începând cu data de 27.05.2013;
2. A început lucrările la Terminalul de cereale (siloz) fără Autorizație de construcție si fără Acord de mediu;
3. A început sa lucreze intrând pe terenul concesionat Companiei S. S. SA, încălcând astfel prevederile si reglementările stabilite prin Contractul nr. 6187/1993 încheiat intre ., C. Județean D., P. B. si CNAPDF G. .
La data de 14 iunie 2013, pârâta . a formulat întâmpinare la cererea completatoare formulată de S.C. S. S. S.A., prin care a solicitat respingerea cererii și invocă următoarele excepții:
1 .Excepția tardivității formulării unei cereri de completare Ia cererea de chemare în judecată.
Conform dispozițiilor art 132 C.proc.civ., completarea cererii de chemare în judecată se poate face numai până la prima zi de înfățișare în cauză, aceasta a avut loc la data de 08.02.2013, în prezent aflându-ne deja într-un al doilea ciclu procesual, motiv pentru care cererea de completare este tardiv formulată.
2. Excepția necompetentei materiale a instanței în soluționarea unei cereri de ordonanța președințiala având ca obiect oprire lucrări.
Cum acest petit privește ipotetice lucrări fără vreo legătura cu autorizația de construire atacata in dosarul de fond, rezulta că este un litigiu pur civil, a cărui competenta de soluționare revine Judecătoriei C..
3. Excepția lipsei de interes a cererii
Orice eventuala lucrare care s-ar derula pe terenul subconcesionat de la CN APDF SA G. nu privește sub nicio forma reclamanta, în condițiile în care susținerile privind efectuarea de lucrări pe terenul deținut de aceasta constituie un neadevăr, deoarece nu au Ioc lucrări de niciun fel si cu atât mai puțin pe terenul acesteia.
4. Inadmisibilitatea cererii, nefiind îndeplinită condiția vremelniciei.
Reclamanta solicită luarea unei masuri definitive - oprirea lucrărilor, fără a indica vreun termen limitativ, sau vreun dosar de fond pana la a cărui soluționare sa se dispună o astfel de măsura.
In concluzie, toate susținerile reclamantei nu sunt altceva decât parte a unui abuz pus in opera sistematic, in scopul de a împiedica investiția subscrisei în portul B..
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului D., în baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanța constată că este întemeiată, urmând a o admite.
Astfel, prin precizarea la cererea de chemare în judecată, depusă în conformitate cu dispozițiile deciziei de casare, reclamanta a solicitat doar oprirea lucrărilor efectuate de către pârâta ..A. portul B..
În drept, potrivit art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă ,,Judecătoriile judeca în prima instanță, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instanțe", iar art. 581 alin. 2 Cod de procedură civilă stabilește că "Cererea de ordononanță presedintială se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului".
În cauza de față, cererea de pronunțare a unei ordonanțe președințiale privind oprirea lucrărilor efectuate de către pârâta S.C. C. D. este un litigiu civil, ce nu are legătură cu legalitatea autorizației de construcție. Astfel, prin precizarea depusă, reclamanta nu a mai solicitat suspendarea executării autorizației de construcție, ci numai oprirea și suspendarea executării lucrărilor de construcție.
Față de toate aceste considerente, dat fiind că normele de procedură ce reglementează competența sunt de strictă interpretare, se constată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
Instanța constată, astfel, că excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă și, în baza art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, a se dispune declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta S.C. S. S. S.A. în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D..
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S. S.A., cu sediul în București, .. 2-4, sector 1 în contradictoriu cu pârâții S.C. C. D., cu sediul în orașul S., ., jud. D., C. L. B. și P. ORAȘULUI B. – PRIN PRIMAR, cu sediul în orașul B., . nr. 100, jud. D. în favoarea Judecătoriei C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.06.2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 2 ex/08.07.2013
AMM/AF
| ← Pretentii. Sentința nr. 1089/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 557/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
