Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul HUNEDOARA

Decizia nr. 68/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 3826/221/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 68/A/2015DOSAR NR._

Ședința publică din 13 ianuarie 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:IFTIMUȘ A. C.- președinte secție

N. D. G. D.- judecător

B. L. - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către intimatul I.P.J. HUNEDOARA împotriva sentinței civile nr.2741/7.10. 2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ (judec. fond A. F. Z.).

La apelul nominal făcut in ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față constată:

Prin plângerea contravențională înregistrată la Judecătoria D. la data de 14.05.2014, sub nr._, petentul B. V. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE-INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că, la data de 02.05.2014, în jurul orei 23:00, în timp ce se deplasa pe șoseaua de centură a mun. D., a fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat să-i prezinte actele mașinii și actele de identitate, după care acesta l-a înștiințat că îi va reține permisul de conducere pentru că a încălcat regulile de circulație. A arătat că este imposibil să fi avut viteza menționată în procesul-verbal, de 106 km/h, întrucât nu a rulat cu o asemenea vitează, în autoturism aflându-se și soția sa. A mai invocat motive de nelegalitate a procesului-verbal, cum ar fi faptul că acesta nu cuprinde în clar numele și gradul profesional al agentului constatator și că nu a fost trecută ocupația sa.

În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare (fila 12), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că, din fotografiile radar rezultă cu claritate săvârșirea faptei de către petent. A mai arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001 și a fost întocmit de un reprezentant al statului aflat în exercițiul funcțiunii, astfel că trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în măsura în care agentul a constatat personal cum s-au petrecut faptele.

În drept, a invocat art. 205-208 C.proc.civ., OG nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr. 2741/2014 Judecătoria D.:

Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. V. D., cu domiciliul în D., .. A6, ., jud. Hunedoara, în contradictoriu cu intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE-INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA, cu sediul în loc. D., .. 130, jud. Hunedoara, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014 și în consecință:

Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014, emis de intimată și exonerează petentul de la plata amenzii aplicate. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.05.2014, intimatul a dispus sancționarea petentului cu amendă în cuantum de 765 lei, echivalentul a 9 puncte de amendă, avertisment și cu reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. (1) și art. 124 alin. 1 lit. c) din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În fapt, s-a reținut în sarcina acestuia că, la data de 02.05.2014, ora 23:24, a condus auto înmatriculat sub nr._, în localitatea D., pe . cu o viteză de 106 km/h, într-o zonă în care viteza maxim admisă este de 50 km/h, utilizând, totodată, luminile de ceață în alte condiții decât cele prevăzute de lege, fiind înregistrat cu aparatul montat pe autospeciala cu nr. MAI_.

În urma verificării, din perspectiva dispozițiilor art. 34 și art. 31 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.

În ceea ce privește legalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”

Analizând procesul-verbal atacat din perspectiva acestor dispoziții, s-a constatat că acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

Susținerile petentului cu privire la presupusele elemente de nelegalitate a procesului-verbal sunt neîntemeiate, întrucât, din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că atât numele, cât și gradul profesional (de . poliție) ale agentului constatator sunt în mod clar și fără echivoc menționate.

Față de susținerile petentului cu privire la lipsa menționării, în procesul-verbal, a ocupației sale, instanța a reținut că o asemenea mențiune este prevăzută de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, însă că aceasta nu se regăsește printre cele a căror lipsă se sancționează, potrivit art. 17 din actul normativ, cu nulitatea absolută. În consecință, lipsa menționării ocupației contravenientului atrage anularea procesului-verbal de constatare a contravenției numai în măsura în care aceasta a cauzat acestuia o vătămare ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin desființarea actului sancționator. Cum, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada și nu s-a invocat existența vreunei vătămări cauzate de lipsa menționării ocupației petentului, instanța a apreciat că nu s-a produs nici o vătămare acestuia, astfel încât susținerile sale cu privire la nulitatea procesului-verbal sunt neîntemeiate.

Privitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 121 alin. 1) din HG nr. 1391/2006, ”Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”. Fapta de a depăși limita de viteză cu mai mult de 50 km/h se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din OUG nr. 95/2002.

Instanța a reținut că, în materie contravențională, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

De asemenea, s-a reținut că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului, nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră.

Pe de altă parte, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătoruluiinvestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În prezenta cauză, în sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei planșe foto, din care se poate observa că viteza maximă cu care a rulat acesta a fost de 106 km/h.

Cu toate acestea, din aceste planșe, nu rezultă coordonatele GPS ale locului în care a fost surprins autovehiculul petentului rulând cu viteza maximă, astfel încât nu se poate determina dacă acesta se afla în interiorul sau în afara localității. Iar martorul audiat în cauză a declarat că petentul a încetinit permanent în timpul coborârii pantei de dinaintea intrării în localitate și a apreciat că viteza maximă nu s-a înregistrat în interiorul localității.

În consecință, în lipsa coordonatelor GPS, cu ajutorul cărora instanța să poată stabili locul în care se afla autovehiculul la momentul la care a fost surprins rulând cu viteza maximă înregistrată pe aparatul radar, instanța a apreciat că există dubii în ceea ce privește depășirea, de către petent, a vitezei maxime admise pe acea porțiune de drum și în consecință, cu privire la existența faptei și a vinovăției, a făcut aplicarea principiului in dubio pro reo, reținând că petentul a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute de agentul constatator.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat intimatul IPJ Hunedoara, solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinței atacate, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale.

Se motivează în apel că locul săvârșirii faptei este indicat în cuprinsul procesului-verbal, ori petentul nu a adus nicio probă cu care să demonstreze că fapta s-a săvârșit în alt loc decât cel indicat de agentul constatator.

Apelantul și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466 NC.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că în lipsa coordonatelor GPS nu se poate stabili locul săvârșirii faptei. Astfel, nu se poate stabili dacă starea de fapt reținută de prima instanță întrunește elementele unei contravenții, principiul in dubio pro reo fiind corect aplicat.

Examinând sentința atacată sub aspectul susținerilor din motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este fondat.

Astfel, apelantul susține că hotărârea pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Prima instanță a reținut greșit starea de fapt, întrucât din proba testimonială administrată rezultă că petentul a fost oprit în dreptul benzinăriei Lukoil de la ., susținere ce se coroborează cu procesul-verbal de contravenție din care rezultă că petentul circula pe Calea Zarandului din D., astfel încât concluzia este că petentul se afla în interiorul localității D. la momentul la care a fost făcută constatarea faptei.

De altfel se observă că în cuprinsul procesului-verbal petentul menționează că nu are obiecții, mențiune pe care o și semnează.

Coroborând toate aceste împrejurări, rezultă că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

În ce privește individualizarea sancțiunii, se constată că potrivit disp. art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/ 2001 și art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată, ,, Sancțiunea … trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

D. fiind că în speță petentul circula la o oră târzie, când fluxul circulației rutiere era extrem de redus, văzând și că nu s-a demonstrat că s-ar fi produs un prejudiciu, Tribunalul apreciază că fapta prezintă un grad redus de pericol social, astfel încât sancțiunea aplicabilă trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

Concluzionând, prin inexistența unor urmări, având în vedere conduita și persoana contravenientului, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, formându-se convingerea instanței că această faptă nu va mai fi repetată. Aceasta cu atât mai mult cu cât acestuia i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

În consecință, în baza art.480 al.3 din Noul Cod Procedură Civilă, se va admite apelul de față și se va schimba sentința atacată, în sensul că se va admite în parte plângerea petentului și se va înlocui cu avertisment amenda contravențională de 765 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție atacat. Se va menține procesul verbal în ce privește restul sancțiunilor aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite ca fondat apelul introdus de către apelantul I.P.J. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 2741/2014 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, si in consecință:

Schimbă sentința apelată în sensul că:

Admite în parte plângerea petentului B. V. D. împotriva procesului verbal . nr._/2014 și dispune înlocuirea cu avertisment a amenzii de 765 lei aplicată pentru contravenția prev. de art. 102/3/e din OUG nr. 195/2002.

Menține în rest procesul verbal.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publica azi, 13 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

Iftimuș A. CameliaNegrea D. G. D.

GREFIER,

B. L.

IAC/.>

Judec. Fond Z. A. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 68/2015. Tribunalul HUNEDOARA