Pretentii. Sentința nr. 416/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 416/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 6703/97/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECTIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.416/CA/2015 DOSAR NR._
Ședința publica din data de 2 aprilie 2015
Președinte G. A.-judecător
H. L. -grefier
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamanta V. L. S. N. împotriva pârâtelor DGRFP prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L. V. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
Instanța, verificând competența în baza art.131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art.95, alin.1 din codul de procedură civilă și art.10 din Legea nr.554/2004.
Reprezentantul reclamantului depune dovezi cu privire la procedura prealabilă și copii conforme cu originalul de pe certificatul de înmatriculare și cartea de înmatriculare al autoturismului în România. Arată că nu mai are alte cereri sau probe de formulat și solicită judecarea cauzei.
Instanța având în vedere că au fost depuse toate actele necesare soluționării cauzei, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepțiilor privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtă și admiterea acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată:
P. cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub numărul unic de dosar_, reclamantul V. L. S. N., a solicitat obligarea pârâtelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, la restituirea sumei de_ lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, precum și la plata dobânzii fiscale aferente acestei sume. Cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență, că a achiziționat un autovehicul din Uniunea Europeană și a fost nevoit să plătească, pentru înmatricularea în România a autovehiculului, o taxă care însă este impusă în mod ilegal și în contradicție cu dreptul comunitar.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 300 lei taxă judiciară de timbru.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată. În motivarea întâmpinării sale, pârâta a arătat, în esență, că: acțiunea este inadmisibilă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, obligatorie în cauză, prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor Deciziei nr.24/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că cererea reclamantului nu se întemeiază pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.”d” din Codul de procedură fiscală; Administrația Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât este un simplu încasator al taxei a cărei restituire se solicită, aceasta constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu, în gestiunea Administrației F. pentru Mediu; în cauză nu poate fi vorba de o discriminare, întrucât OUG nr.50/2008 prevede același algoritm de calcul al taxei atât pentru autoturismele produse sau achiziționate din România, cât și pentru cele achiziționate din import, taxa fiind percepută la prima înmatriculare în România a autoturismului, astfel că nu poate fi reținută incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art.90 din Tratatul de instituire a Comunităților europene; asupra OUG Nr.50/2008 nu a fost admisă vreo excepție de neconstituționalitate și nici nu a fost invadată de organele cu drept de decizie din Comunitatea Europeană; regimul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 a înlocuit, în fapt, regimul accizelor, prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import; incidența în cauză a prevederilor art.90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene este inexistentă, având în vedere că taxa urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; principiul „poluatorul plătește”, pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene; în ce privește cererea de obligare la plata dobânzii legale, aceasta este neîntemeiată, întrucât pârâtei nu i se poate imputa vreo culpă nici în forma cea mai ușoară pentru faptul generator al plății; referitor la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, și aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că nu se poate imputa pârâtei o culpă procesuală, plata efectuată având caracter voluntar.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.193 alin.1 din Codul de procedură civilă, art.7 și art.8 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, OUG nr.50/2008.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, anexate de reclamant cererii sale.
Procedând la soluționarea cauzei, instanța va analiza, mai întâi, potrivit art.248 alin.(1) din Codul de procedură civilă, excepțiile invocate, iar apoi fondul cauzei.
În examinarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice și motivată pe lipsa procedurii prealabile obligatorii, se vor avea în vedere disp.și considerentele Deciziei nr.24/2011, pronunțată în interesul legii de Inalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, potrivit acestei decizii (punctul 2 al dispozitivului): „procedura de contestare prev.la art.7 din OUG nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, raportat la art.205 – 218 din Cod de proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe disp.art.117 alin .1 lit.d din același cod”. Prezenta cauză are drept obiect solicitarea reclamantului de restituire a taxei pe poluare, pe care pretinde că a plătit-o fără să o datoreze și ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, iar motivul pentru care reclamantul s-a adresat instanței este refuzul, nejustificat, de restituire a acestei taxe.
P. urmare, în mod evident acțiunea are drept scop cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei pe poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu, acest refuz nejustificat având caracterul unui act administrativ asimilat, caz în care, potrivit art.7 alin.5 citit împreună cu art.2 alin.2 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, procedura prealabilă nu mai are caracter obligatoriu (în același sens, a se vedea, considerentele Deciziei nr.24/2011, mai sus menționate).
În consecință, întrucât în cauză nu este obligatorie parcurgerea unei proceduri prealabile sesizării instanței, excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, instanța reține că în ce privește debitorii obligației de restituire a taxei pe poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, instanța apreciază că, relevante sub aspectul legitimării procesuale, sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa pe poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru Mediu, conform art.1 alin.1 din acest act normativ.
Insă taxa se calculează, se încasează și se restituie, conform aceluiași act normativ, de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementată și de art.7 din același act normativ care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
In speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care a refuzat restituirea.
In cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin.2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru Mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu Administrația Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, astfel că excepția invocată este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul provenit dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene și a fost obligat, în temeiul prev.OUG nr.50/2008, să se plătească la bugetul de stat, taxa pe poluare pentru autovehicule. Conform chitanței depuse la dosar, reclamantul a achitat această sumă, iar prin cererea înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a solicitat restituirea acestei taxe, solicitarea sa fiind soluționată nefavorabil, însă.
Problema de drept care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene de plata unei taxe - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art.90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alin.2 (alin.4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr.157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
P. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
P. urmare, constatând că taxa specială a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamant, ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente, refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și, în consecință, va obliga, în solidar, pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice să restituie reclamantului suma achitată de acesta cu titlu de taxă de poluare.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii fiscale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.124, comb. cu art.70 din Codul de procedură fiscală, și în consecință, va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda fiscală, calculată începând cu data plății taxei 20.03.2009 și până la data plății efective.
Având în vedere art.453 din Codul de procedură civilă, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. L. S. N., CNP_, domiciliat în D., ., jud.Hunedoara, împotriva pârâților Direcția generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara cu sediul procesual ales în D., ., nr.30, jud.Hunedoara și A. F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pe pârâți să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxa pe poluare, stabilită prin decizia de calcul nr._/19.03.2009, achitată cu chitanța ., numărul_/20.03.2009, cu dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală calculată de la data de 20.03.2009 și până la data restituirii efective a sumei.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantului suma de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Tribunalul Hunedoara.
Pronunțată în ședința publică azi 02.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. A. H. L.
Jud.GA/gref.HL – 5 ex.
21.04.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 338/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1173/2015.... → |
|---|








