Pretentii. Sentința nr. 424/2015. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 424/2015 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3366/97/2014*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA NR. 424/CA/2015 DOSAR NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 2 APRILIE 2015
PREȘEDINTE: B. D. - judecător
C.-A. A. - grefier
Pe rol fiind judecarea, după casare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul V. P. împotriva pârâților S. Fiscal Orășenesc Hațeg și Administrația F. pentru Mediu București ș.a. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal s-a prezentat av.P. G. pentru reclamant, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul reclamantului, declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită judecarea cauzei.
Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara prin întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea excepțiilor invocate.
Instanța unește excepțiile cu fondul și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantului, av. P. G. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Solicită cheltuieli de judecată.
T R I B U NA L U L
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ din data de 05 iunie 2014, reclamantul V. P., domiciliat în comuna Sântămăria-O., ., județul Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara/_, ..9B, jud. T., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA, cu sediul în D., ., nr. 30, județul Hunedoara S. FISCAL ORĂȘENESC HAȚEG cu sediul în Hațeg ..11 parter, jud. Hunedoara și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtilor la restituirea sumei de 6.962,00 lei reprezentând taxă emisii poluante achitată, precum și la plata dobânzilor fiscale aferente și calculate de la data plății taxei, respectiv 09 aprilie 2012 și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamantul a arătat că urmare a aplicării Legii 9/2012, a fost obligat să achite suma de 6.962,00 lei pentru înmatricularea autoturismului marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2020181F070996 cu titlu de taxă pentru emisii poluante, taxă pe care o consideră nelegală și se impune restituirea acesteia întrucât a fost percepută cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar, respectiv art. 90 ( 110) din Tratatul Comunității Europene, deoarece taxa percepută are rolul de a descuraja introducerea în țară a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, de pe piața națională, având aceeași vechime și aceeași uzură, lucru care nu este posibil după Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin legea nr.157/2005.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11, art. 148 alin.2 din Constituția României, art.90 par. 1 din Tratatul Uniunii Europene actual 110 TFUE, art 124 cod procedură fiscală.
Cererea s-a timbrat cu suma de 300 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă și lipsa calității procesual pasive a organului fiscal, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată, a subliniat că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 situație în care sunt incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă. Mai exact, a arătat faptul că art. 7 prevede obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile,întrucât decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este un act administrativ fiscal, întrunind toate elementele prevăzute de OG nr. 92/2003.
În același sens a subliniat că reclamanta avea posibilitatea de contestare a deciziei la organul emitent în termen de 30 de zile de la comunicare, solicitând organului emitent revocarea, în tot sau în parte, a actului. A mai susținut că reclamantul nu a anexat cererii de chemare în judecată dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă, iar acțiunea de față, având ca obiect obligație de a face, este inadmisibilă întrucât nu este posibilă restituirea vreunei sume de bani fără a se anula actul administrativ ce a stat la baza achitării respectivei sume de bani. Cât privește lipsa calității procesuale pasive a organului fiscal, a precizat că în raport de dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea 9/2012, organul fiscal are doar calitatea de simplu încasator al taxei nu și de beneficiar al acesteia.
În ce privește fondul litigiului, în esență, a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât Legea nr. 9/2012 stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dat fiind faptul că la 7 aprilie 2011 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român, iar apoi și hotărârea din cauza C-263/10 N. c. Statul Român, potrivit cu care art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare. A mai susținut că pentru a elimina posibile discriminări apărute în aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile CJUE a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele în legătură cu care se efectuează operațiuni de înmatriculare în România și, prin urmare, a fost emisă Legea nr. 9/2012 și că acest act normativ a redus taxa de poluare cu până la 25% față de variantele anterioare, iar plătitorii pot cere rambursarea diferenței.
De asemenea, pârâta a arătat că Legea nr. 9/2012 face aplicarea principiului „poluatorul plătește”, înlăturând caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului, că reclamanta face confuzie între taxa pe poluare instituită de OUG nr. 50/2008, cu privire la care au existat critici în sensul celor menționate de reclamantă, și taxa pentru emisiile poluante instituită de Legea nr. 9/2012 care corespunde pe deplin exigențelor dreptului comunitar. A mai arătat că din sumele colectate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005.
Totodată, a apreciat ca nefondate atât cererea reclamantului de obligare la plata dobânzii aferente sumelor reprezentând taxe emisii poluante, cât și a cheltuielilor de judecată solicitate, dat fiind faptul că plata efectuată a avut un caracter voluntar fiind vorba de o taxă pentru emisiile poluante reglementată printr-un text de lege în vigoare la data plății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 și 8 din Legea 554/2004 și Legea 9/2012.
Pârâta Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, în esență reclamantul a arătat excepțiile invocate sunt neîntemeiate, iar taxa ce i-a fost percepută încalcă prevederile comunitare.
Prin sentința nr.1280/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara la data de 11.09.2014, în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate în cauză de pârăta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul V. P..
La data de 01.10.2014, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a declarat recurs împotriva sentinței nr. 1280/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara la data de 11.09.2014 în dosarul nr._ .
Prin decizia nr.8427/2014, pronunțată la data de 15.12..2014 de către Curtea de Apel Alba Iulia, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței nr 1280/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara- Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că în cauză, instanța de fond trebuie să se pronunțe față de toate părțile chemate în judecată.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Hunedoara sub nr._ .
Ca urmare a dispozițiilor din decizia de casare, a fost citat în cauză, în calitate de pârât S. Fiscal Orășenesc Hațeg.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Excepția de inadmisibilitate.
Procedând în conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă la analizarea excepției de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, în prealabil instanța reține că acțiunea de față are ca obiect restituirea sumelor plătite cu titlu de taxă pentru emisii poluante, motivat de faptul că taxa contravine normelor legale precum și legislației comunitare. Temeiul cererilor de restituire al taxei îl constituie refuzul nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate, nelegalitate ce derivă din incompatibilitatea dreptului intern cu dreptul comunitar (art. 110 TFUE).
Ca atare, îndeplinirea procedurii prealabile se impunea cu caracter de obligativitate numai în măsura în care se contesta cuantumul taxei pretins datorate, situație în care era necesară în prealabil parcurgerea procedurii administrative prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 coroborat cu art. 205- 218 Cod procedură fiscală, ceea ce în speță nu este cazul.
Prin urmare, întrucât în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare nu se aplică procedura de contestare ca și procedură prealabilă, excepția de inadmisibilitate invocată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive
Taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform Legii nr. 9/2012 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe.
Acest aspect este reglementat și de art. 10, care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire, respectiv S. Fiscal Orășenesc Hațeg.
Prin efectul dispozițiilor OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și modificarea și completarea unor acte normative coroborate cu ale H.G. nr. 520/2013, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a fost înființată Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în subordinea căreia este organizată și funcționează Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.
În temeiul art. 10 alin.4 din OUG nr. 74/2013, “Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prev. alin. 3, preiau activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordinate acestora.”
Ca atare, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara are personalitate juridică în timp ce competența de realizare a operațiunilor descrise anterior îi revine Serviciului Fiscal Orășenesc Hațeg.
Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ.
Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență.
Sub acest aspect este evident că S. Fiscal Orășenesc Hațeg.
are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Serviciului Fiscal Orășenesc Hațeg, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu S. Fiscal Orășenesc Hațeg și Administrația F. pentru Mediu. astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, respectiv S. Fiscal Orășenesc Hațeg (fostă Aministrația Finanțelor Publice Hațeg), va fi respinsă.
Ca atare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia va fi admisă și în consecință se va respinge acțiunea față de aceasta.
Asupra fondului litigiului:
1. Istoricul cauzei:
Reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar autoturismul marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2020181F070996, pentru înmatricularea căruia a fost obligat la plata taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 6.962,00 lei, sumă achitată de reclamant cu chitanța TS4A nr._/ 09 aprilie 2012 (fila 6 din dosar).
În prezenta procedură, reclamantul solicită realizarea creanței în cuantum de 6.962,00 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante achitată, precum și dobânzile fiscale aferente.
2. Reglementări incidente:
Problema de drept care se ridică în cauză, este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei pentru emisii poluante - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
2.1. Reglementări comunitare
Art. 90 (actual art.110) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”. Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
2.2. Reglementări interne
Prin Legea nr.9/2012, publicată în data de 10 ianuarie 2012, s-a statuat că (art. 1) (1) Prezenta lege stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. (2) Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 9/2012 - „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr.9/2012, OUG 50/2008 a încetat să mai producă efecte, fiind abrogată.
Prin art. 1 din OUG nr. 1/2012, în vigoare de la 31 ianuarie 2012, legiuitorul a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Conform dispozițiilor art. 2 (1) Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță. (3) Sumele se restituie în termenul de prescripție prevăzut de art. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare până la 1 ianuarie 2013 aplicarea Legii nr. 9/2012 s-a suspendat parțial, adică doar în privința autovehiculelor ce erau deja înmatriculate în România la data intrării în vigoare a acestei legi. După cum se poate constata, prin această suspendare s-a ajuns în situația ca până la data de 1 ianuarie 2013 taxa pentru emisii poluante să fie datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară, menținându-se astfel pentru această perioadă, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar. Se menține, astfel pe această perioadă, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Conflictul ivit între normele comunitare și dispozițiile interne în materie. Rezolvarea conflictului.
Se constată astfel că, deși scopul declarat al legii îl constituie punerea în operă a principiului „poluatorul plătește”, în realitate, prin suspendarea parțială a aplicării Legii nr.9/2012 s-a urmărit în continuare, ca efect imediat, descurajarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand provenite din alt stat membru. Aplicată în acest mod, taxa diminuează, sau este destinată să diminueze, introducerea în România a unor autoturisme second-hand dintr-un alt stat membru UE, în perioada ianuarie 2012-1.01.2013 cumpărătorii fiind orientați - din punct de vedere fiscal - să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, care nu se încadrează în limitele de poluare statuate, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa care continuă să fie aplicată doar autovehiculelor achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Ori actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum și celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4). Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Prin Hotărârea CEJ în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
3. Soluția instanței cu privire la cererea reclamantului.
Întrucât taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule solicitată de autoritățile române reclamantului pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru - contravine prevederilor art. 110 din Tratat, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 6.962 lei achitată la data de 09 aprilie 2012.
Pentru lipsa de folosință a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, în compensație, reclamantul este îndreptățit și la dobânzile aferente.
În ce privește felul dobânzii datorate (civilă sau fiscală), instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art.124 alin.2 și art.120 alin.7 Cod procedură fiscală, în cazul raportului de drept fiscal dobânzile aplicabile sunt fiscale și nu civile fiind aplicabil principiului echivalenței care impune ca atunci când autoritatea fiscală încalcă dreptul european prin prelevarea unei taxe contrare, în baza reparării integrale a prejudiciului și aceasta să achite dobânzi fiscale contribuabilului în cauză. De altfel, această concluzie se desprinde și din dispozițiile speciale din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 1 alin. 1 potrivit cu care „prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”, cât și din dispozițiile art. 2 alin. 2 OG 92/2003 – „prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat”.
În concluzie, având în vedere că la data de 18 aprilie 2013 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea în cauza M. I. prin care s-a statuat că modalitatea corectă a reparării prejudiciului suferit de contribuabil prin plata unei taxe nelegale, respectiv a taxei pe poluare, este acordarea dobânzilor în materie fiscală începând cu data plății taxei și până la data restituirii efective a taxei, se va dispune și obligarea pârâților și la plata dobânzilor fiscale pentru suma de 6.962 lei, ce urmează a fi calculate începând cu data plății taxei, respectiv 09 aprilie 2012 și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 451-453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâților în declanșarea litigiului, se va dispune și obligarea acestora la plata sumei de 1.050 lei către reclamant, conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP Timișoara prin AJFP Hunedoara și respinge acțiunea reclamantului împotriva acesteia.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la S. Fiscal Orășenesc Hațeg.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. P. cu domiciliul în com.Sântămăria O., ., jud.Hunedoara în contradictoriu cu pârâții S. Fiscal Orășenesc Hațeg, cu sediul în Hațeg, ..10, jud.Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâții la restituirea către reclamant a sumei de 6.962 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii fiscale începând cu data de 09.04.2012 până la data plății efective.
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 1.050 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la sediul Tribunalului Hunedoara.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. D. C.-A. A.
| ← Pretentii. Sentința nr. 400/2015. Tribunalul HUNEDOARA | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1118/2015.... → |
|---|








