Alte cereri. Sentința nr. 1880/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1880/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 464/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1880
Ședința publica din data de 08 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Grefier: P. L.
Pe rol judecarea cauzei in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxa de poluare, formulata de catre reclamantul H. M.-V. domiciliat în oras Măcin, ..A4, ., ., în contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MĂCIN prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA cu sediul in Măcin, ., judetul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publica au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea a fost timbrata cu 39 lei taxa judiciara de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, s-a depus intampinare, a fost comunicata si s-a solicitat judecata și în lipsă, după care:
Nemaifiind motive de amanare instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr._, reclamantul H. M.-V. a solicitat obligarea A.-AFP Măcin la restituirea taxei de primă înmatriculare achitată, în cuantum de 3.261 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plății și a cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în scopul înmatriculării pentru prima dată în România a autovehiculului ce-i aparține a achitat suma de 3.261 leicu titlu de primă înmatriculare, obligație stabilită conform dispozițiilor art. 214 indice 1 introdus prin Legea nr. 343/2006, pe care le apreciază ca fiind contrare prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, în contextul în care autoturismul a fost anterior înmatriculat în spațiul comunitar.
În drept, în susținerea acțiunii, au fost invocate dispozițiile art. 11, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, precum și prevederile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat ca, în baza art. 64 din Codul de procedură civilă, să se dispună introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, cerere ce va fi respinsă întrucât aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.
Pe fondul pricinii, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu aprecierea că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 din O.U.G. 50/2008, care instituie obligativitatea taxei pentru operațiunile de primă înmatriculare în România a autovehiculelor, dispoziții ce au fost abrogate prin Legea nr. 9/2012 care reglementează dreptul de a formula cerere pentru restituirea diferenței dintre taxa achitată și cea pentru emisii poluante datorată.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că reclamantul a fost proprietarul autovehiculului marca OPEL C. cu nr. de înmatriculare WOLOTGF_, înmatriculat anterior în Germania, pentru a cărui înmatriculare în România, conform Chitanței . Nr._/12.06.2007, a achitat suma de 3.261 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor Codului fiscal și a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 2141 – 2143 care stabilesc obligația achitării, modul de calcul al taxei și scutirile de la plata acesteia:
„Art. 2141) – (1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa 4.1. care face parte integrantă din prezentul titlu.
In continuare, în art. 2142) din Legea nr. 571/2003, se statuează că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, iar în art. 2143) din același act normativ se prevăd autoturismele care sunt scutite de plata taxelor speciale.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînamtriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
In conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 2141 – 2143) din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membrei, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 paragraf 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
In aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Ca atare, apărările pârâtei referitoare la respectarea Legii nr. 571/2003 republicată sunt lipsite de relevanță și vor fi înlăturate, cu atât mai mult cu cât obligația de respectare a normelor comunitare incumbă nu doar inițiatorului legii interne și organelor fiscale care încasează taxa, ci tuturor autorităților publice, după cum stipulează și art. 11 și art. 148 din Constituție.
Având în vedere argumentele expuse, instanța urmează a admite cererea formulată și a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3.261 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare achitată, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
Făcând și aplicarea prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 539,3 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea referitoare la introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, formulată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite acțiunea in contencios administrativ avand ca obiect restituire taxa de poluare, formulata de catre reclamantul H. M.-V. domiciliat în oras Măcin, ..A4, ., ., în contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MĂCIN prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA cu sediul in Măcin, ., judetul Tulcea.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3.261 lei achitată potrivit Chitanței . nr._/12.06.2007 emisă de Trezoreria Măcin, precum și la plata dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, cu modificările ulterioare, până la achitarea efectivă a sumei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 539,3 lei.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.03.2013.
P., Grefier,
L. N. P. L.
Red.jud.L.N./29.03.2013.
Tehnored.gref.P.L./03.04.2013/4ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 949/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2742/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
