Alte cereri. Sentința nr. 4004/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4004/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 5688/88/2012
Dosar nr._ /2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4004
Ședința publică din data de 22 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Grefier: G. V. V.
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. D. cu domiciliul în C., județul Tulcea, și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat T. I. din Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. TULCEA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MĂCIN cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea, având ca obiect restituire taxă pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat T. I. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.345/2012 depusă la fila 16 din dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că lipsesc relațiile solicitate reclamantului, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar, în copie, chitanța . nr._ emisă de Trezoreria Măcin la data de 07.01.2013, certificatul de înmatriculare și certificatul de proprietate al autoturismului marca Iveco, . ZFCA1EG_.
Constatând că, în speță, numai subzistă motivele suspendării cauzei prevăzute de art.1551 C.pr.civ., instanța repune cauza pe rol și pune în discuția cererea pârâtei de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită respingerea cererii.
Instanța respinge cererea introducerea în cauză a Administrație Fondului pentru Mediu, în speță nefiind îndeplinite cerințele art. 64 C.pr.civ., invocat ca temei legal.
Nefiind motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr._ din data de 24 septembrie 2012, reclamantul C. D. a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. TULCEA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Măcin, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la restituirea sumei de 3628 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu dobânda legală.
In motivare, reclamantul a arătat, în esență că, a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism marca Iveco, număr de identificare ZFCA1EG_, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească o taxa pe poluare pentru autovehicule în cuantum de 3628lei, taxă ce a fost achitată la Trezoreria Măcin
Mai arată că, dispozițiile legale în baza cărorar suma în discuție a fost încasată în contului bugetului de stat sunt contrare prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E. or, conform art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, legea comunitară este aplicabilă cu prioritate față de cea națională, iar potrivit art. 25 CE, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, fiind interzis statelor membre și să aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor similar naționale, în acest sens pronunțându-se și instanțele judecătorești.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, o . înscrisuri.
In apărare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat citarea în cauză a Administrației Fondului de Mediu în baza art.64 C.pr.civ, cerere care a fost respinsă și respingerea cererii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul a achiziționat din Italia, un autovehicul second-hand, marca Iveco, număr de identificare ZCFA1EG_, iar pentru înmatriculare în România a plătit, cu chitanța . nr._ din 07.01.2010, la Trezoreria Măcin, o taxă pe poluare în cuantum de 3628 lei.
Reclamantul s-a adresat instituției pârâte pentru restituirea acestei taxe (cererea nr._/24.09.2012) considerând-o ilegală în raport cu prevederile europene, însă, nu i s-a comunicat nici un răspuns.
Potrivit art.117 alin.(1) lit.d) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin Ordinul nr.1899/2004 publicat în Monitorul Oficial nr.13 din 05 ianuarie 2005 emis de Ministerul Finanțelor Publice a fost aprobată procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituie sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Potrivit cap.1 pct. 3 din acest ordin, cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
Se mai reține că, problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de textele de lege anterior invocate, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005, și jurisprudenței Curții de Justiție.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, a fost introdusă inițial o taxă de primă înmatriculare a autoturismelor prin Legea nr. 343/2000, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, art. 2142) – 2143) incluse în Codul fiscal stabilind obligația achitării, modul de calcul al taxei, și scutirile de la plata acesteia.
Prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat art. 2141) – 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind stabilit, prin același act normativ cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și respectiv la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Din prevederile legale arătate, rezultă că taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state, și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de 1 iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa de poluare s-a instituit atât pentru autoturismele noi, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, dar și pentru autovehiculele second-hand provenite din state membre UE sau alte state, dar o atare taxă nu este prevăzută și pentru autovehiculele deja înmatriculate, cu toate că gradul de poluare al acestora este același cu cel produs de autovehiculele second-hand importate, uneori chiar mai mare.
Însă, normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții Europene de Justiție, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare … Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat și prin introducerea art. 4lit. a din O.U.G. nr. 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978).
Potrivit considerentele CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membrei, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”.
În consecință, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale în așa fel încât, drepturile prevăzute în Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autovehiculelor second-hand este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată NADASDI și N. unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clarificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
În aceste condiții, este evident, după cum s-a arătat, că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea autoturismelor second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor cerințe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt și organele fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrar normelor dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumată de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Stabilit fiind că taxa pe poluare nu este datorată, prin aplicarea prevederilor comunitare rezultă că nu se justifică refuzul de restituire comunicat de pârâtă, dispozițiile art.148 alin. 2 din Constituție fiind general obligatorii.
Relativ la capătul de cerere privind obligarea la plata dobânzii se reține că, la data de 18 aprilie 2013, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-565/11 având ca obiect o cerere preliminară formulată de Tribunalul Sibiu în procedura M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu, a concluzionat că, dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Altfel spus, persoana care a achitat o taxă incompatibilă cu dreptul Uniunii are dreptul de a-i fi restituite, de la stat, atât cuantumul taxei, cât și dobânzile pentru suma respectivă, calculate începând din ziua în care contribuabilul a plătit taxa.
Față de toate aceste considerente, urmează a admite acțiunea și a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3628 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare la Trezoreria Măcin, plus dobânda calculată începând din ziua în care contribuabilul a plătit taxa, respectiv 07 ianuarie 2010, și până la data restituirii efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. D. cu domiciliul în C., județul Tulcea, și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat T. I. din Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. TULCEA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MĂCIN cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea, având ca obiect restituire taxă pe poluare.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3628 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare la Trezoreria Măcin, plus dobânda calculată începând din ziua în care contribuabilul a plătit taxa, respectiv 07 ianuarie 2010, și până la data restituirii efective.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
E. N. G. V. V.
Red.jud NE/12.11.2013
Tehnored.gref. GVV/13.11.2013/4ex/.>
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 954/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2806/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
