Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 3803/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3803/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 1269/88/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3803/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
GREFIER: C. DOINIȚA C.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanții A. G., A. D., B. D., B. D., B. C., B. C., C. S., C. A. M., C. I., C. A., C. S., D. A., E. Ș., G. A., G. M. D., I. C., I. E. E., I. V., L. A. C., L. M., M. L. L., N. M., O. M., P. I., P. M., P. M. M., R. L., R. V., S. M. C., S. I. P., T. V., T. N., U. N., V. DOINIȚA, V. U., V. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, având ca obiect obligarea la includerea în salariu a sporului neuropsihic de 15%.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 septembrie 2013, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr 1269/10.04.2013, reclamanții A. G., A. D., B. D., B. D., B. C., B. C., C. S., C. A. M., C. I., C. A., C. S., D. A., E. Ș., G. A., G. M. D., I. C., I. E. E., I. V., L. A. C., L. M., M. L. L., N. M., O. M., P. I., P. M., P. M. M., R. L., R. V., S. M. C., S. I. P., T. V., T. N., U. N., V. DOINIȚA, V. U., V. C. au solicitat în contradictoriu cu Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Tulcea reîncadrarea salarială conform Legii-Cadru nr. 330/2009, prin includerea sporului de 15% pentru stres neuropsihic în salariul de bază începând cu 01.01.2010 și plata acestuia retroactiv începând cu 12.11.2010, actualizată cu indicele de inflație.
În motivare, reclamanții arată că, potrivit prevederilor acordului nr. 4841/2008 și contractului colectiv de muncă nr. 3456/2009, salariații DGASPC Tulcea aveau dreptul la un spor de 15% din salariul de bază pentru stres neuropsihic și, pentru că instituția nu a procedat la plata acestui spor, prin sentințele civile nr. 964/22.03.2011, 965/22.03.2011, 966/22.03.2011, 967/22.03.2011, 968/22.03.2011, 1402/19.04.2011, 1403/19 04.2011, 1404/19.04.2011, 1405/ 19.04.2011, 1407/19.04.2011, pronunțate de Tribunalul Tulcea, respectiv Deciziile nr. 909/CA/21.09.2011,1005/C A/l 9.09.2011,613/CA/22.06.2011, 1004/CA/19.09.2011, 802/CA/14.09.2011, 989/CA/26.09.2011, 1138/CA/19.10.2011, 1171/CA/20.10.2011, 1077/CA/17.10.2011, 1268/CA/24.10.2011, 1410/CA/20.06.2012 ale Curții de Apel C., instanța a recunoscut dreptul legal la acest spor, obligând DGASPC Tulcea la plata retroactivă a sumelor aferente perioadei 01.03._10, actualizate cu indicele de inflație, ce au fost și achitate începând ca data rămânerii irevocabile a hotărârilor.
Se mai arată că, începând cu data de 01.01.2010, a intrat în vigoare Legea-cadru nr.330/2009, având dreptul la un spor de 15% din salariul de bază, spor ce legal ar fi trebuit să facă parte integrantă din salariul de bază începând cu 01.01.2010 întrucât instanța a obligat instituția să ne achite retroactiv acest drept până pe 11.11.2010, iar prin cererea nr. 3599 din 07.02.2013 s-a solicitat reîncadrarea salarială prin includerea sporului de 15 % începând cu 01.01.2010 și plata lui retroactivă efectiv începând cu 12.11.2010.
Se mai susține că, urmare cererii formulate, DGASPC Tulcea a considerat acordul nr. 4841/2008 și contractul colectiv de muncă nr. 3456/2009 ca fiind nelegale, deși a consimțit a le semna în 2009, iar atât Tribunalul Tulcea, cât și Curtea de Apel C. i-au recunoscut legalitatea și opozabilitatea față de părțile contactante, însă instituția și-a motivat refuzul prin invocarea prevederilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 arătând că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 01.01.2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariate stabilite prin acorduri și contracte colective de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, precum și prevederile art. 5 alin. (1) lit. a din O.U.G. nr. 1/2010, ori aceste prevederi coroborate cu cele două soluții date de instanță și de consimțământul liber exprimat de reprezentanții legali ai instituției semnatari ai acordului nr. 4841/2008 și contractului colectiv de muncă nr. 3456/2009, tocmai consfințesc faptul că salariații au dreptul legal la sporul de 15%, spor care, începând cu 01.01.2010, ar trebui să facă parte integrantă din salariul de bază.
În drept, s-au invocat prevederile Legii-cadru nr 330/2009.
În dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar, în copie, adresa nr.2900/21-02-2013, hotărâri judecătorești și alte înscrisuri.
In apărare, D.G.F.P. Tulcea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La solicitarea instanței, instituția pârâtă a comunicat,în copie, dispozițiile prin care s-a dispus reîncadrarea pentru fiecare reclamant, în baza Legii nr.330/2009.
Examinând cauza, în raport cu probele administrate, instanța reține că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul DGASPC Tulcea.
Începând cu luna ianuarie 2010, pentru reclamanți au fost emise dispoziții de către instituția angajatoare prin care au fost reîncadrați în funcțiile publice și li s-a stabilit salariul, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009.
Legea 330/2009 a limitat drepturile salariale ale personalului bugetar exclusiv la cele prevăzute în textul ei, statuând că angajatorii nu pot acorda sub nicio formă drepturi salariale care nu sunt stabilite în mod unitar de lege.
Prin urmare, după . Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nu se mai pot achita funcționarilor publici drepturi salariale ce exced prevederilor acestei legi. (art.1 alin.2 Legea 330/2009).
Legea nr.188/1999 permite încheierea de acorduri colective între instituțiile publice și sindicatele reprezentative sau reprezentanții funcționarilor publici, ce pot să cuprindă numai măsuri referitoare la: constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale (art. 72 alin. 1 din legea nr. 188/1999).
Legea de salarizare unitară prevede expres drepturile salariale pe care le primesc toate categoriile de personal din sectorul bugetar, acesta fiind, de altfel,și scopul legii respectiv acela de a stabili în mod unitar de ce drepturi salariale beneficiază funcționarii publici.
În condițiile în care legea stipulează expres modul de salarizare, legiuitorul nu trebuia să interzică expres acordarea unor sporuri, această limitare fiind consecința firească a dispozițiilor ce reglementează salarizarea.
Art.3 din O.U.G. nr.1/2010 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 62/27.01.2010 prevede că prin contractele și acordurile colective și individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială care exced prevederilor Legii cadru nr. 330/2009.
În art.37 alin. 1 din Legea nr. 284/2010(lege care abrogă Legea 330/2009) s-a prevăzut că prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi în bani sau în natură care exced prevederilor prezentei legi.
Pe de altă parte, conform art.4 alin.1 și art.5 alin.1 din OUG nr.1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009, care se calculează după cum urmează:
a) la salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare corespunzătoare funcțiilor avute la data de 31 decembrie 2009 se adaugă cuantumul sporurilor și indemnizațiilor care se introduc în acesta/aceasta, prevăzute în notele la anexele la Legea-cadru nr. 330/2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
b) sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare se acordă în aceleași cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009.
Rezultă din coroborarea prevederilor legale menționate că textele de lege au în vedere doar sporurile de care personalul bugetar vizat a beneficiat în baza legii, nu și cele acordate în baza unor acorduri/contracte colective de muncă.
Or, în Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, în vigoare la data încheierii contractelor colective de muncă, nu era prevăzută și acordarea sporului menționat, aceeași fiind situația și relativ la Ordonanța nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată prin Ordonanța nr.9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007 și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008.
Cum acest spor nu era încasat la 1 ianuarie 2010 în baza unor dispoziții legale, după această dată, având în vedere reglementarea expresă în acest sens, nu putea fi acordat ca efect al reîncadrării prevăzută de actul normativ invocat, context în care cererea reclamanților în acest sens nu este justificată.
Mai mult, art.34 din Legea nr.330/2009 prevedea că soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite;contestația putea fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite, iar ordonatorii de credite le soluționau în termen de 10 zile.
Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se putea adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.( art.34 alin. 4 din Legea nr.330/_).
Însă reclamanții în speță nu au dovedit că au urmat această cale specială de atac prevăzută de lege pentru reîncadrarea și determinarea salariilor începând cu 1 ianuarie 2010.
Având în vedere argumentele prezentate, instanța va respinge cererea reclamanților ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanții A. G., A. D., B. D., B. D., B. C., B. C., C. S., C. A. M., C. I., C. A., C. S., D. A., E. Ș., G. A., G. M. D., I. C., I. E. E., I. V., L. A. C., L. M., M. L. L., N. M., O. M., P. I., P. M., P. M. M., R. L., R. V., S. M. C., S. I. P., T. V., T. N., U. N., V. DOINIȚA, V. U., V. C., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI TULCEA, având ca obiect obligarea la includerea în salariu a sporului neuropsihic de 15%, ca nefondata.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. D. AndreiCorina-Doinița C.
Red. jud. ACD/30.10.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 303/2013. Tribunalul TULCEA | Obligaţia de a face. Sentința nr. 771/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
