Act administrativ nemotivat. Existenţa dreptului vătămat
| Comentarii |
|
Este îndeplinită cerinţa art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza în care actul administrativ nu este motivat în fapt şi în drept, ceea ce constituie o încălcare şi a dreptului persoanei la apărare.
Secţia contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 71 din 18 ianuarie 2011
Prin sentința civilă nr. 33/11.01.2010 pronunțată în dosarul nr. 1551/30/2009 Tribunalul Timiș a respins ca nefondată acțiunea reclamantei G.S.S. împotriva pârâtelor C.N.A.S. București și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș având ca obiect cererea de anulare în parte deciziei de impunere nr. 36/33/08.10.2008 emise de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș respectiv a sumelor prevăzute la punctul C litera c) sume restante, litera d) - majorări de întârziere și litera e) - total contribuții, fără cheltuieli de judecată.
împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta și prin decizia civilă nr. 71 din 18 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1551/30/2009, C.A. Timișoara l-a admis și a modificat sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș.
Anulează în parte decizia de impunere nr. 36/33/8.X.2008 emisă de pârâtă cu privire la impunerile calculate pe seama reclamantei pentru anii anteriori anului 2008, cu consecința menținerii sumei de 6.680 lei cu titlu de contribuție la F.N.U.A.S.S.
Menține în rest sentința.
Curtea a reținut că obiectul acțiunii l-a constituit cererea de anulare a deciziei de impunere fiscală nr. 36/33/8.X.2008 emisă de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, prin care reclamanta a fost impusă la plata sumei de 47.758 lei cu titlu de contribuție datorată F.N.U.A.S.S. în temeiul Legii nr. 95/2006 privind sistemul de sănătate.
Impunerea totală de 47.758 lei este aferentă activității de avocat desfășurată de reclamantă.
Potrivit deciziei nr. 36/33/8.X.2008 emisă de pârâtă, impunerea este datorată pentru activitatea profesională a reclamantei din anul 2008.
Din analiza deciziei de impunere atacată rezultă că suma totală de 47.758 lei este compusă din contribuția aferentă anului 2008 în cuantum de 6.680 lei pentru o bază de calcul, respectiv un venit declarat de 112.514 lei, din sume restante în valoare de 25.192 lei [lit. c) -d)] și majorări de întârziere în sumă de 15.886 lei [lit. c) -d)].
Din conținutul deciziei de impunere nu rezultă perioada pentru care s-a calculat contribuția restantă în sumă de 25.192 lei, majorările aferente în sumă de 15.886 lei, nici temeiul de drept pentru care acestea s-au calculat și nici baza de impunere care a generat contribuția, respectiv venitul la care pârâta a stabilit aceste debite cu caracter fiscal.
Cum decizia de impunere contestată constituie un titlu de creanță fiscală emis în condițiile Codului de procedură fiscală așa cum se menționează în finalul deciziei, devin incidente dispozițiile art. 87 aliniatul 1 C.proc.fisc. care dispun că decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 43 din cod și trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 aliniatul 2 și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Art. 43 aliniatul 1 din același cod, privind conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, prevede că pe lângă alte elemente, acest act trebuie să conțină motivele de fapt și temeiul de drept pentru care acesta s-a emis.
Așa cum a rezultat din analiza deciziei de impunere atacată, aceasta nu cuprinde baza de impunere pentru care s-a calculat debitul restant, în sumă de 25.192 lei, și majorările de întârziere în sumă de 15.886 lei, motivele de fapt și temeiurile de drept în baza cărora s-au calculat acestea, pentru fiecare perioadă impozabilă, ceea ce echivalează cu nemotivarea actului fiscal.
Așa fiind, cum este de esența dreptului administrativ cerința motivării actului administrativ, pentru că acestea reprezintă o punere în executarea legii, Curtea constată că decizia de impunere atacată este nelegală și creează un prejudiciu reclamantei, pentru că în lipsa motivării este împiedicată să-și exercite dreptul la apărare recunoscut de Constituție și de CEDO, în ceea ce privește impunerea restantă și majorările aferente susmenționate, astfel că se admite recursul reclamantei, modificându-se sentința recurată conform art. 304 punctul 9 C.proc.civ., cu consecința admiterii în parte a acțiunii și a anulării debitului calculat pentru perioada anterioară anului fiscal 2008 în sumă de 25.192 lei și a majorărilor în sumă de 47.758 lei, menținându-se decizia de impunere numai pentru suma de 6.680 lei corespunzătoare anului 2008.
(Judecător Rodica Olaru)
| ← Concesionarea imobilelor în care funcţionează cabinete medicale | Achiziţie publică. Obligativitatea respectării cerinţelor... → |
|---|
