Acţiune în contencios administrativ îndreptată împotriva încheierii pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României. Posibilitatea Curţii de Conturi de a declara unilateral nelegale acte administrative intrate
| Comentarii |
|
În exercitarea controlului asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, Curtea de Conturi nu poate declara unilateral ca fiind nelegale acte administrative intrate în circuitul altor raporturi juridice. În vederea realizării unei stabilităţi a raporturilor juridice, principiul irevocabilităţii actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, este un principiu de aplicabilitate generală. Pentru asigurarea unei minime securităţi juridice este evident că drepturile câştigate cu bună credinţă prin actul administrativ trebuie respectate, iar efectele sale ce s-au epuizat nu mai pot fi înlăturate decât prin intermediul instanţei.
Secţia Comercială şi de contencios Administrativ şi Fiscal, Decizia nr. 454 din 1 martie 2011
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 3510/114/2010 la data de 13.08.2010, reclamanta APIA - Centrul Județean Buzău a formulat plângere împotriva încheierii nr. 23/20.07.2010 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României prin care a fost admisă numai în parte contestația depusă de reclamantă împotriva deciziei nr.9 /18.05.2010 emisă de pârâtă, în sensul admiterii contestației asupra punctului 5 din decizia criticată și respingerii acesteia în ceea ce privește pct. 6 referitor la pretinsa abatere de la legalitate și regularitate prin majorare salarială de 75% și pentru personalul din cadrul serviciului economic și compartimentul cotă de lapte.
Prin sentința nr. 1435 pronunțată în data de 10 noiembrie 2010, Tribunalul Buzău a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta CCR, și a dispus anularea încheierii nr. 23 din 20.07.2010 pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României în ceea ce privește respingerea contestației formulate împotriva măsuri dispuse la punctul 6 din decizia nr. 9 din 18 mai 2010 a Camerei de Conturi a județului Buzău, iar pe fond admite contestația și a dispus anularea măsurii dispuse la punctul 6 din decizia criticată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în decizia nr. 9 din 18 mai 2010 emisă de Camera de Conturi a Județului Buzău la pct. 6, contestat de către reclamantă, s-a constatat că în perioada iulie - decembrie 2009 au fost efectuate plăți nelegale la Titlul I - cheltuieli de personal în suma de 95.695 lei prin majorarea cu 75% a salariilor de bază a unor funcționari publici din cadrul serviciilor ASMP, cotă de lapte, economic, IT și juridic, care nu întruneau criteriile legale de majorare a acestora. Astfel pârâta a invocat prevederile art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2009 și a constatat că 13 angajați din cadrul serviciului economic și cotă de lapte nu au prestat activități specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare reprezentând 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și ca urmare nu îndeplineau criteriile de încadrare în categoria personalului de specialitate prevăzut la art. 2 lit. a) din H.G. nr. 606/2008.
Tribunalul a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 1/2004 cu modificările și completările ulterioare, conform cărora funcționarii publici și personalul contractual din cadrul APIA beneficiază de majorarea salarială cu până la 75% în condițiile îndeplinirii cumulative a criteriilor stipulate la art. 2 din H.G. nr. 606/2009. Majorarea drepturilor bănești cu 75%, inclusiv pentru personalul din cadrul serviciului economic și compartimentul cotă de lapte a fost dispusă în raport de activitatea efectiv desfășurată și în concordanță cu atribuțiile stabilite prin fișa postului, această majorare a salariilor cu 75% a avut la bază o serie de acte normative și administrative, respectiv: Legea nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare; H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare precum și Ordinul MAPDR nr. 1582/15.06.2009 privind aprobarea listei nominale a personalului din cadrul APIA care beneficiază de majorarea salariului de bază prevăzut de H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea APIA.
Instanța a avut în vedere faptul că în anexa la Ordinul MAPDR nr. 1582 din 15.06.2009 privind aprobarea listei nominale a personalului din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură care beneficiază de majorarea salariului de bază cu 75% se regăsesc toți salariații agenției, astfel încât excluderea de către pârâtă a celor 13 salariați de la majorarea stabilită prin lege se situează în afara prevederilor legale invocate și totodată a reținut că măsura a fost dispusă cu încălcarea principiului respectării drepturilor câștigate.
Tribunalul a considerat întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora prin hotărârea adoptată pârâta nu a observat că atribuțiile și activitatea efectivă a reclamantei se încadrează în ceea ce legiuitorul definește la art. 1 lit. a) din H.G. nr. 606/2009, gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, activitate care datorită interdependenței și complexității atribuțiilor specifice nu poate fi separată artificial în activitatea desfășurată de personal care gestionează și activitate desfășurată de personal care nu gestionează fonduri comunitare, separație care în sine poate crea un dezechilibru în asigurarea funcționării însăși a instituției ca entitate cu activitate preponderentă în gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare.
Instanța de fond a apreciat că pârâta a interpretat eronat și prevederile art. 2 din H.G. nr. 606/2009 neținând cont de faptul că tot personalul reclamantei pentru care a fost emis Ordinul MAPDR nr. 1582/2009 are în fișa postului atribuții specifice domeniului gestionări asistenței financiare nerambursabile reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu. De asemenea dispozițiile art. 7 din Legea nr. 1/2004 privind organizarea și funcționarea APIA prevăd faptul că funcționarii publici și personalul contractual din cadrul APIA beneficiază de majorarea salarială cu până la 75% în condițiile îndeplinirii cumulative a criteriilor stipulate la art.2 din H.G. nr. 606/2009 și nu de un spor salarial așa cum a reținut pârâta. în același timp, majorarea salarială de 75% este inclusă în salariul de bază lunar de încadrare al întregului personal al APIA, așa cum acesta rezultă atât din deciziile de încadrare, cât și din carnetele de muncă, astfel încât salariul lunar de încadrare nu poate fi diminuat decât prin lege și în nici un caz printr-o decizie emisă de una din stricturile administrative ale pârâtei.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Comerț a Județului Buzău.
Examinând sentința recurată, Curtea a reținut că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a apreciat corect că majorarea drepturilor bănești cu 75%, inclusiv pentru personalul din cadrul serviciului economic și compartimentul cotă de lapte a fost dispusă în raport de activitatea efectiv desfășurată și în concordanță cu atribuțiile stabilite prin fișa postului și a avut la bază Ordinul MAPDR nr. 1582/15.06.2009 privind aprobarea listei nominale a personalului din cadrul APIA care beneficiază de majorarea salariului de bază prevăzută de H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare și a Legii nr.1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea APIA.
în anexa la Ordinul MAPDR nr. 1582 din 15.06.2009 privind aprobarea listei nominale a personalului din cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură care beneficiază de majorarea salariului de bază cu 75% se regăsesc toți salariații agenției, astfel încât excluderea de către pârâtă a celor 13 salariați de la majorarea stabilită prin lege se situează în afara prevederilor legale invocate, măsura fiind dispusă cu încălcarea principiului respectării drepturilor câștigate.
Ordinul mai sus menționat a fost emis în baza Legii nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004, privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare.
Actul administrativ emis pe baza legii, în scopul executării sau organizării executării legilor și a celorlalte acte normative emise de autoritățile superioare este obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidența sa.
Legea prevede că ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Actul administrativ este executoriu din oficiu, în sensul că poate fi executat imediat după aducerea la cunoștința persoanelor interesate, respectiv publicarea sa, așadar din momentul din care produce efecte juridice, iar obligativitatea actului încetează prin revocare, anulare sau abrogare.
Pentru asigurarea unei minime securități juridice este evident că drepturile câștigate cu bună credință prin actul administrativ trebuie respectate, iar efectele sale ce s-au epuizat nu mai pot fi înlăturate.
Definiția actului administrativ este dată de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
în vederea realizării unei stabilități a raporturilor juridice, principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte în alte domenii, este un principiu de aplicabilitate generală. Prin consacrarea acestui principiu se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actelor ce le-a emis, putându-le revoca, fie pentru nelegalitate, fie pentru inoportunitate, numai până în momentul în care actele administrative și-au produs efectele prin executare sau prin intrarea lor în circuitul altor raporturi juridice.
Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unor norme de drept imperative sau prohibitive, ori a fost emis prin mijloace frauduloase sau ca rezultat al unui viciu de voință, eroare, dol, violență, iar organul administrativ constată această situație după ce actul și-a produs efectele, prin executare ori prin trecerea lui în sfera altor ramuri de drept, producând alte efecte juridice, calea legală de desființare a actului administrativ ilegal este anularea lui de către instanța judecătorească, la cererea organului administrativ.
Susținerile recurentei potrivit cărora intimata, în calitate de ordonator terțiar de credite a comunicat către APIA Central fără să analizeze îndeplinirea criteriilor de încadrare în categoria personalului de specialitate al fiecărui angajat în parte și fără să verifice prin compartimentul resurse umane dacă personalul angajat îndeplinește sau nu criteriile prevăzute de lege pentru acordarea sporului înainte de transmiterea listelor nominale în vederea emiterii ordinului MAPDR, nu pot avea ca efect anularea actului administrativ in baza cărora au fost acordate drepturile respective cât timp nu s-a făcut o asemenea solicitare. Recurenta nu a invocat nici excepția de nelegalitate a actului administrativ cenzurat, iar printre atribuțiile sale nu este menționată anularea actelor administrative pe care le apreciază ca fiind nelegale.
Mai mult în fișa postului fiecărui angajat în parte, sunt consemnate atribuțiile specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare și faptul că acestea reprezintă 75% din timpul alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 606/ 2009, verificarea și confirmarea îndeplinirii criteriilor prevăzute la art. 2, in vederea acordării majorării salariate, se fac de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale, care avizează structurile și personalul care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare nerambursabile comunitare, iar majorarea salarială se aplică de la data încadrării în funcție, dar nu înainte de data intrării in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 35/2009, cu condiția obținerii avizului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Prin urmare, verificarea și confirmarea finală a temeiniciei, propunerilor conducerii intimatei chiar și asumată potrivit textului de lege pe proprie răspundere în ce privește îndeplinirea criteriilor, potrivit art. 4 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 606/2009, aparține exclusiv ordonatorului principal de credite, în speță MAPDR, iar decizia de majorare cu 75% a salariului pentru toți funcționarii publici a fost adoptată prin ordin de acesta în urma analizelor și verificărilor întreprinse, și în primul rând prin interpretarea corectă a prevederilor H.G. nr. 606/2009.
Legalitatea și temeinicia propunerilor conducerii intimatei în ce privește aplicarea majorării salariale cu 75% pentru toți funcționarii publici, a fost confirmată și prin Avizul Favorabil nr. 1148 din 16. 07. 2010 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin care se atestă indubitabil faptul că personalul din cadrul APIA îndeplinește criteriile prevăzute la art. 2 din H.G. nr. 606/2009 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, și a Legii nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Constatarea de către auditul recurentei a faptului că un nr. de 13 angajați din cadrul serviciului economic și a compartimentului cotă lapte, nu au prestat activități specifice, domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, și nu îndeplineau criteriile de încadrare în categoria personalului de specialitate, sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care majorarea drepturilor bănești cu 75 % inclusiv pentru personalul din cadrul serviciului economic și compartimentul cotă de lapte a fost dispusă prin ordinul mai sus menționat în concordanță cu atribuțiile stabilite prin fișa postului, ordin ce nu a fost revocat, anulat, modificat sau abrogat.
(Judecător Teodor Nițu)
| ← Suspendare parţială executare act administrativ emis de... | Funcţionar public cu statut special. Sancţiune disciplinară.... → |
|---|
