Acţiunea întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Netemeinicie
| Comentarii |
|
Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, privind contenciosul administrativ, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiunea la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. Acţiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar, o vătămare într-un drept sau interes legitim aparţinând unei persoane şi trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ, şi anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei guvernului, atacată în cauză, iar excepţia de neconstituţionalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Secţia contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 161 din 17 iunie 2008
Prin acțiune reclamantul, persoană fizică, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, C.P.T. - Prim-ministru, Z.P., Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, Judecătoria Timișoara și ICCJ, solicitând ca prin sentință să se anuleze în tot O.U.G. nr. 154/2007 pentru prorogarea termenului prevăzut la art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, să se suspende executarea, respectiv aplicarea acelei ordonanțe până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și să fie sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate împotriva O.U.G. nr. 154/2007, ce însoțește acțiunea.
Acțiunea este întemeiată în drept pe prevederile art. 9,art. 11 alin. (4), art. 28 ș.a. din Legea nr. 554/2004;art. 3 pct. 1, art. 1091,art. 261 alin. (1) ș.a. C.proc.civ.; Legea nr. 247/2005, Legea nr. 304/2004; Legea nr. 303/2004; dreptul comunitar european cu izvoarele sale derivate, CEDO.
Reclamantul a susținut în motivare că O.U.G. nr. 154/2007 ignoră prevederile art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (2), (5), art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 148 alin. (2), (4) ș.a. din Constituție; art. 261 alin. (1) C.proc.civ.; art. 13(1) „ședințele de judecată se înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se consemnează prin stenografiere. înregistrările video sau stenogramele se transcriu de îndată”, din legea privind organizarea judiciară nr. 304/2004, republicată; Cap. I principiile organizării judiciare: art. 2 alin. (1); art. 3 (Competența organelor judiciare și procedura judiciară sunt stabilite de lege); art. 5 „Ministerul Justiției asigură buna organizare și administrare a justiției ca serviciu public); Cap. II accesul la justiție: art. 6 alin. (1)-(2); art. 7 alin. (1)-(2); Cap. III dispoziții generale privind procedura judiciară, art. 10 (Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii) din Legea nr. 304/2004, întrucât: Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în următoarele documente: carta internațională a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Convenția O.N.U. asupra drepturilor copilului și Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, precum și pentru garantarea respectării Constituției și a legilor țării; art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și prevederile Convenției europene a drepturilor omului, inclusiv art. 17 „Interzicerea abuzului de drept”: Nicio dispoziție din prezenta convenție nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup, sau un individ, un drept oarecare de a desfășura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmărește distrugerea drepturilor sau a libertăților recunoscute de prezenta convenție sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi și libertăți decât acelea prevăzute de această convenție.
Reclamantul arată că a introdus acțiunea la instanța de contencios administrativ competentă, însoțită de excepția de neconstituționale, în calitate de persoană vătămată într-un drept și într-un interes legitim prin ordonanța de mai sus, respectiv prin dispoziția din această ordonanță și trebuie avute în vedere gravele consecințe de ordin procedural, care au apărut în activitatea de judecată din cauza inexistenței suportului tehnici necesar, acest lucru fiind invocat în cadrul proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 161/17.06.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că aceasta este întemeiată, în principal, în drept, pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privitor la acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului.
Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 100/09.05.2008, publicată în M. Of. nr. 375 din 16 mai 2008, prevede că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Reglementarea cuprinsă în art. 9 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 100/09.05.2008, trimite la dispozițiile art. 1 alin. (1) din aceeași lege, în sensul că acțiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar o vătămare într-un drept sau interes legitim aparținând unei persoane, tocmai datorită caracterului subiectiv al unei asemenea acțiuni întemeiate pe prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Deci, potrivit legii, acțiunea vizată prin dispoziția art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ, și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului, atacată în cauză, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
Acțiunea prezentă nu îndeplinește aceste cerințe legale pentru că reclamanții nu au arătat în concret care sunt actele administrative prin care au fost vătămați în drepturile lor procesuale, acțiunea rezumându-se la afirmații cu caracter general, ceea ce duce la concluzia constatării neincidenței prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și care constituie temeiul de drept pe care trebuie să-l îndeplinească orice acțiune în contencios administrativ.
Așa fiind, instanța respinge ca nefondată acțiunea și sub aspectul suspendării aplicării O.U.G. nr. 154/2007 și, de asemenea, se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale privitor la aceeași ordonanță de guvern, ca și consecințe ale netemeiniciei cererii principale în contencios administrativ justificată prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 1 alin. (1) din lege.
(Judecător Rodica Olaru)
| ← Excepţie de nelegalitate. Revocarea actului pe parcursul... | Finalizare procedură de vânzare-cumpărare spaţii comerciale... → |
|---|
