Ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului pe teren „potrivit legii”. Condiţii
| Comentarii |
|
În conformitate cu dispoziţiile art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal „impozitul pe teren nu se datorează pentru: (…) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii”. Dispoziţiile pct. 77 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 stabilesc că: „Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. l) din Codul fiscal, se vor avea în vedere prevederile O.G. nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în M.Of. nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum şi hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale”. Dat fiind că dispoziţiile Codului fiscal se referă la scutirea de la plata impozitului pe terenurile parcurilor industriale potrivit legii, iar cele din Normele metodologice fac trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 65/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, rezultă că aceste facilităţi nu sunt acordate automat prin efectul legii.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3164 din 5 iunie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 5174/40/2011 pe rolul Tribunalului Botoșani, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 5.05.2011, reclamanta SC X. SA Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoșani - prin primar, Direcția de Taxe și Impozite Locale Botoșani, anularea Dispoziției primarului nr. 2570, a Deciziei de impunere nr. 10060/28 din 3.03.2011 și implicit anularea sumei totale de 32.064 lei din care 4.218 lei reprezentând impozit pe teren aflat în Parcul industrial, iar 27.864 lei reprezentând impozit pe clădiri aflate în Parcul Industrial.
în motivare, reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Botoșani a emis decizia de impunere nr. 10060/28 din 3.03.2011, prin care a stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în valoare de 32.064 lei, contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere fiind respinsă de către Primăria Botoșani, cu motivarea că scutirile pentru terenurile și clădirile aflate în Parcul Industrial se acordă în baza Hotărârilor Consiliului Local conform art. 7 din O.G. nr. 65/2001 și Ordinul nr. 296/2007.
Mai arată reclamanta că Parcul Industrial Botoșani deține titlul de Parc Industrial prin Ordinul MDP nr. 170/02.06.2003 emis în temeiul O.G. nr. 65/2001 și Ordinul nr. 264/2002 și că prin sintagma „potrivit legii”, utilizată de legiuitor în cele articole menționate, acesta a avut în vedere competența Consiliului local de a verifica doar dacă clădirile și terenurile pentru care se solicită scutirea de la plata impozitului se află sau nu în perimetrul Parcului Industrial. Totodată, a arătat că în ceea ce privește competențele privind autorizarea și recuperarea ajutorului de stat, până la finele anului 2006 acestea erau în sarcina Consiliului Concurenței, ulterior, începând cu data de 1.01.2007, fiind transferate Comisiei Europene. în aceste condiții, menționează reclamanta, dispoziția de impunere nr. 10060/28 din 3.03.2011 a fost emisă de organe neabilitate de a dispune măsuri în legătură cu ajutoarele de stat.
Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Botoșani a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât:
- art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 a fost introdus prin pct. 6 din Legea nr. 490/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 65/2001, potrivit căruia „pentru construirea și dezvoltarea unui parc industrial se acordă reduceri de impozit de către administrația publică locală pe bază de hotărâri ale consiliilor locale sau județene în a căror rază administrativ-teritorială se află parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile și terenurile transmise în folosința parcului industrial”;
- art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. a) din Legea nr. 571/2003 prevăd scutirea pentru clădirile și terenurile industriale, însă acestea se acordă potrivit legii; aceste dispoziții trebuie completate cu prevederile pct. 77 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004, care fac referire la O.G. nr. 65/2001, ordonanță care prin art. 7 prevede posibilitatea reducerii de impozite doar în bază de hotărâri ale consiliilor locale - aceleași concluzii rezultă și din prevederile Ordinului nr. 296/2007.
De asemenea, prin întâmpinare s-a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 117/2006, din care rezultă că acordarea de măsuri de ajutor de stat impune autorităților publice obligativitatea elaborării unor scheme care trebuie să prevadă, printre altele, modalitatea de acordare a respectivului ajutor de stat, precum și cuantumul fondurilor, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
Prin sentința nr. 343/25.01.2012, Tribunalul Botoșani, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca nefondată, reținând ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
în fapt, în sarcina SC X. SA Botoșani s-au stabilit creanțe fiscale în cuantum de 32.064 lei, reprezentând impozit pe teren (4.218 lei) și impozit pe clădiri (27.864 lei), creanțe fiscale stabilite prin Dispoziția nr. 10060/28 din 3.03.2011 emisă de Primarul municipiului Botoșani în baza declarațiilor de impunere depuse de către reclamantă la organul fiscal.
Reclamanta a contestat respectivul act administrativ arătând că, întrucât deține titlul de Parc industrial, beneficiază, în baza Legii nr. 571/2003, de scutiri de impozit atât pentru clădirile, cât și pentru terenurile aflate în proprietatea sa, care fac parte din parcurile industriale.
A reținut prima instanță că, potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 571/2003 nu se datorează impozit pentru „clădirile din parcurile industriale științifice și tehnologice, potrivit legii”, iar potrivit art. 257 lit. l) al aceluiași act normativ impozitul pe teren nu se datorează pentru „terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii” .
Tribunalul a considerat că sintagma „potrivit legii”, prevăzută în cele două articole, trebuie raportată la dispozițiile O.G. nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, în care se prevede că scutirile de la plata impozitului pe teren și clădiri prevăzute de art. 250 și 257 C.fisc. se acordă de către unitățile administrativ-teritoriale în care este amplasat parcul industrial, în baza unor Hotărâri ale Consiliului Local și numai cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de Ordinul nr. 296/2007.
De asemenea, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 296/2007, privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, stabilesc aceeași procedură de acordare a facilităților fiscale constând în scutiri de plata impozitului pe teren de către unitățile administrativ-teritoriale, iar cele ale art. 22 prevăd că scutirea se acordă o singură dată pe an, în fiecare an.
Având în vedere că în speță nu există o Hotărâre a Consiliului Local Botoșani prin care să se fi acordat scutirea de plata impozitului pe clădirile și terenurile aparținând reclamantei, care fac parte din parcul industrial Botoșani, tribunalul a reținut că decizia de impunere nr. 10060/28 din 3.03.2011 - ce a fost menținută prin Dispoziția nr. 2570/2011 emisă de primarul municipiului Botoșani - este legală, astfel încât a respins cererea, ca nefondată.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC X. SA, arătând că, în conformitate cu art. 250 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizat, „clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt: (…) clădirile din Parcurile Industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii”.
Recurenta susține că legiuitorul, folosind sintagma „prin efectul legii”, a ținut să dea o notă de obligativitate la scutirea pe care o acordă clădirilor aflate în Parcul Industrial și, în același timp, o notă de irevocabilitate a acestei scutiri pe care statul a înțeles să o acorde.
Susține recurenta, de asemenea, că a adresat pârâtului Municipiul Botoșani, prin primar, o cerere de scutire de la plata impozitului, la care a primit un răspuns negativ, în sensul că scutirea nu se acordă, fără nicio justificare.
Se mai arată în recurs că Ordinul nr. 296/2007 nu este aplicabil reclamantei, care se află sub incidența Ordinului ministrului dezvoltării și prognozei nr. 264/2002; că art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 este abrogat implicit de Legea nr. 571/2003; că din adresa transmisă de Ministerul Administrației și Internelor rezultă că „pentru investițiile realizate în Parcul Industrial Botoșani, operatorii economici pot beneficia de ajutor de stat sub forma scutirii la plata impozitului pe teren și clădiri, în temeiul dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 (…). Pentru investițiile realizate în Parcul Industrial, societatea administrator SC X. SA beneficiază de ajutor de stat regional până la atingerea sumei de 2.000.000 lei, în conformitate cu prevederile Deciziei Consiliului Concurenței nr. 225/2003”; că în competența Consiliului local intră doar verificarea existenței sau nu a clădirilor în perimetrul parcului industrial; că dispozițiile art. 12 alin. (2) din Ordinul MIRA nr. 296/2007 prevăd în mod expres că societățile care au primit titlul de parc industrial până la intrarea în vigoare a schemei de ajutor de stat regional nu sunt beneficiare ale acesteia, ori Parcul Industrial Botoșani a fost înființat în anul 2003 prin Ordinul ministrului dezvoltării și prognozei nr. 170/2003; că unitățile administrativ-teritoriale pe raza cărora sunt localizate parcurile industriale au calitate de furnizor și, în consecință, acordă ajutorul de stat sub forma facilităților prevăzute în Codul fiscal; că dispoziția de impunere a fost emisă de organe neabilitate de a dispune măsuri în legătură cu ajutoarele de stat. Astfel, orice decizii emise de organismele din România, inclusiv cele emise de organele fiscale locale, încalcă rolul exclusiv de control și decizie al Comisiei Europene, urmând a fi anulate ca fiind emise de organe fără calitate în a dispune măsuri privind ajutoarele de stat autorizate sau ilegale (decizia nr. 5731/10.12.2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție).
Prin decizia nr. 3164/05.06.2012, Curtea de Apel Suceava, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul - care, în drept, se încadrează conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ. - ca nefondat, pentru următoarele considerente:
în conformitate cu dispozițiile art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal „impozitul pe teren nu se datorează pentru: (…) terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii”.
Dispozițiile pct. 77 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 stabilesc că „Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. l) din Codul fiscal, se vor avea în vedere prevederile O.G. nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, publicată în M.Of. nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum și hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale”.
Dat fiind că dispozițiile Codului fiscal se referă la scutirea de la plata impozitului pe terenurile parcurilor industriale potrivit legii, iar cele din Normele metodologice fac trimitere la dispozițiile O.G. nr. 65/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, rezultă că aceste facilități nu sunt acordate automat prin efectul legii.
Potrivit dispozițiilor art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 aprobată prin Legea nr. 490/2002, „pentru constituirea și dezvoltarea unui parc industrial se acordă următoarele facilități: (…) reduceri de impozite acordate de administrația publică locală pe bază de hotărâri ale consiliilor locale sau județene în a căror rază administrativ-teritorială se află parcul industrial respectiv, pentru bunurile imobile și terenurile transmise în folosința parcului industrial”.
De asemenea, dispozițiile art. 18 din Ordinul nr. 296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale stabilesc aceeași procedură de acordare a facilităților fiscale constând în scutiri de la plata impozitului pe teren de către unitățile administrativ-teritoriale, iar cele ale art. 22 alin. (1) prevăd că scutirea se acordă o singură dată pe an, în fiecare an.
Curtea a considerat că nu pot fi reținute apărările reclamantei-recurente referitoare la abrogarea implicită a dispozițiilor art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 întrucât prin art. 298 pct. 6 C.fisc. au fost abrogate expres dispozițiile art. 7 lit. b) și c) din O.G. nr. 65/2001. Or, dacă intenția legiuitorului ar fi fost să abroge și dispozițiile literei d) a acestui text normativ ar fi făcut-o în mod expres. De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 7 lit. d) din O.G. nr. 65/2001 nu sunt contrare dispozițiilor Codului fiscal pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) C.fisc. invocate de reclamanta-recurentă.
Cât privește apărările referitoare la procedura de aprobare a ajutorului de stat prevăzută de Legea nr. 143/1999 și, ulterior, de O.U.G. nr. 117/2006, acestea nu fac decât să vină în sprijinul celor reținute de Curte, și anume faptul că facilitatea fiscală nu a fost acordată reclamantei, așa încât nu ne aflăm în prezența unei decizii de recuperare a ajutorului de stat nelegal acordat, ci a unei simple decizii de impunere pentru colectarea impozitelor și taxelor locale.
Este de observat că reclamanta a solicitat acordarea facilităților fiscale prevăzute de art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. i) din Legea nr. 571/2003, această solicitare fiind respinsă de Consiliul Local Botoșani, însă reclamanta avea posibilitatea de a cenzura acest refuz la instanța de contencios administrativ, conform art. 1,art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la trimiterile recurentei vizând jurisprudența în materia analizată, Curtea a precizat că prezenta soluție este în acord cu minuta întocmită la data de 30.11.2011 în cadrul Secției de contencios administrativ a acestei instanțe, conform art. 261alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, minută întocmită în scopul unificării practicii judiciare.
De altfel, în cauza Albu împotriva României, CEDO a statuat că unificarea jurisprudenței necesită o anumită perioadă de timp, astfel încât un interval rezonabil în care există mai multe soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare este compatibil cu dreptul la un proces echitabil. Esențială este existența și funcționarea unui mecanism eficient de unificare într-un termen rezonabil a practicii judiciare.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
| ← Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei unei societăţi... | Restituire sume de la bugetul local → |
|---|
