ANULARE ACT ADMINISTRATIV. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 26/F din data de 26.02.2014
Respectarea art. 85 alin. 1 lit. "e"; din Legea nr. 80/1995; Ordinele de trecere în rezervă emise pe numele recurenților reclamanți cuprind temeiurile legale în baza cărora au fost date iar măsura trecerii în rezervă se datorează reorganizării unor funcții din statul de organizare și imposibilității de a fi încadrat în alte funcții
Constată că prin sentința civilă nr. 1248/CA/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal - a fost respinsă excepția tardivității; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții B.C.Ș., B.A.I., C.A.D., P.R.C., B.V., B.M., A.F., C.M.C., S.E.V., F.S.I. și K.T., în contradictoriu cu pârâtul I.S.U. Ț.B, având ca obiect anulare acte administrative.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că: prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se dispună anularea Ordinul Inspectorului Șef al ISU B. al județului B, prin care reclamanții au fost puși la dispoziție, și anularea pentru nelegalitate a Ordinelor Inspectorului Șef prin care reclamanții au fost trecuți în rezervă, ordine care, deși au fost aduse la cunoștința reclamanților, nu au fost și comunicate acestora.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care stipulează că plângerea prealabilă împotriva unui act administrativ unilateral trebuie formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea actului și nu de la luarea la cunoștință despre existența sa.
Cum ordinele în litigiu nu au fost comunicate reclamanților, contestația administrativă formulată de aceștia se consideră a fi formulată în termenul legal.
În aceste condiții, excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de pârâtul I.S.U.Ț.B. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, s-a reținut că la nivelul Ministerului Administrației și Internelor necesitatea asigurării fondurilor bugetare pentru acordarea drepturilor salariale ale personalului propriu, așa cum este definit prin prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin Legea nr. 15/2008 cu modificările ulterioare.
Astfel, a fost adoptată O.U.G. nr. 54/2010 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în milita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011.
Prin Ordinul inspectorului general al I.G.S.U. nr. 7093/07.06.2011 s-a dispus măsurile necesare pentru numirea în funcție a personalului conform prevederilor noului stat de organizare și potrivit competențelor.
Analiza și stabilirea personalului care și-au încetat raporturile de serviciu în contextul reducerii efectivelor instituției s-a realizat potrivit prevederilor Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.S.U., transmisă prin Ordinul nr. 7104/2011, cu completările ulterioare.
În urma reorganizării instituționale care a implicat tocmai reducerea numărului de posturi aferente I.S.U. al județului B., toate categoriile de personal ale căror posturi nu s-au regăsit în noul stat de organizare au fost puse la dispoziție în vederea încadrării pe alte posturi sau trecerii în rezervă.
Totodată atât la sediul I.S.U. B. cât și la sediile subunităților a fost afișat anunțul cu nr. 611151 din 01.07.2011, cuprinzând desfășurarea examenelor de departajare în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat în cadrul aceleași structuri/compartiment, anterior reorganizării, posturi de natura celor desființate.
Referitor la petitul anularea pentru nelegalitate a ordinului inspectorului-șef prin care petenții au fost puși la dispoziție:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții a formulat critici cu privire la nelegalitatea ordinului contestat, respectiv a Ordinul inspectorului șef nr. S/7617/1 din 24.06.2011 de punere la dispoziție a personalului cu ocazia reorganizării și restructurării instituționale, pentru necomunicarea acestuia, dar o astfel de împrejurare nu poate constitui un motiv de nulitate, având doar relevanță juridică în ceea ce privește termenul de contestare administrativă.
Cum acesta a fost adus la cunoștința întregului personal afectat de măsurile de reorganizare instituțională, inclusiv reclamanților, iar aceștia au formulat contestație administrativă, pe care instanța o apreciază ca fiind făcută în termenul legal, susținerile reclamanților sunt neîntemeiate.
Referitor la petitul privind anularea pentru nelegalitate a ordinelor inspectorului-șef cu nr. 7263/1 din 14.09.2011, 7262/1 din 14.09.2011, 7265/1 din 14.09.2011, 7283/1 din 14.09.2011, 7261/1 din 14.09.2011, 7260/1 din 14.09.2011, 7259/1 din 14.09.2011, 7287/1 din 14.09.2011, 7273/1 din 14.09.2011, 7277/1 din 14.09.2011, 7295/1 din 03.10.2011 prin care reclamanții au fost trecuți în rezervă, susținerile reclamanților sun neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Ordinele în litigiu au fost legal emise, respectiv în aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.54/2011 si a Ordinelor Inspectorului General al IGSU nr.7093/16.06.2011 si nr.7104/21.06.2011, astfel încât cauzele de nulitate invocate de reclamanți nu subzistă în cauză.
Nu s-a putut reține o greșită aplicare a Codului Muncii, ordinele de trecere in rezervă în litigiu nu reprezintă decizii de concediere așa cum acestea sunt reglementate de Codul muncii, reprezentând, de fapt, acte administrative emise în baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, act normativ cu caracter special, care derogă de la dispozițiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, act normativ cu caracter general.
Potrivit art. 5 alin.(l) si (2) din lege, ofițerii, maiștrii militari si subofițerii in activitate sunt militari profesioniști iar accesul in profesie, precum si evoluția in cariera se realizează potrivit legii speciale, aplicabile conform art. 109 si cadrelor militare din Ministerul Administrației si Internelor, iar potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr.53/2003 se prevede ca reglementările sale se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale,"; în măsura in care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii";.
Selecțiile pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului au organizate și desfășurate în conformitate cu "Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție a personalului pus la dispoziția unității ca urmare aplicării măsurilor de reorganizare instituțională" și cu "Procedura privind organizarea, desfășurarea examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U.";, acte normative emise de către I.G.S.U..
Conform acestor reglementări, numai anumite categorii de personal au fost supuse procesului de selecție în vederea numirii în funcție, în 2 etape, astfel:
Prima etapă a avut două faze astfel:
În prima fază s-a organizat și desfășurat selecția pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat în cadrul aceleiași structuri anterior reorganizării posturi de natura celor desființate, numai la nivelul structurilor, compartimentelor echipajelor din cadrul compartimentelor și subunităților afectate de măsurile de reorganizare instituțională, în limita unor criterii stabilite la nivelul unității, cu respectarea prevederilor cuprinse în metodologia specificată mai sus.
În faza a doua s-au organizat și desfășurat examene pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat în cadrul aceleiași structuri/compartiment, anterioară reorganizării, posturi de natura celor desființate și care nu au fost numiți în funcție în urma selecției efectuate conform metodologiei. Activitățile s-au desfășurat în baza proceduri privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare, care s-a aplicat după desfășurarea etapei de selecției personalului. Examenele au fost susținute la nivelul fiecărei structuri/compartiment din ce. subunităților (până la nivelul gărzii de intervenție), afectate de măsurile de reorganizarea instituțională, prin desfășurarea unui interviu structurat pe subiecte profesionale.
În etapa a doua s-au organizat și desfășurat activități de ocupare a posturilor rămase;
vacante în urma desfășurării activităților precizate mai sus, în conformitate cu prevederile O.M.AI nr.665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor. La activitățile de recrutare și selecționare a personalului în vederea ocupării posturilor vacante au participat și subofițerii din unitate care au îndeplinit criteriile și condițiile specifice posturilor în cauză, indiferent dacă au fost la dispoziția unității sau au încadrați în funcție.
Reclamanții B.C.Ș. și B.A.I. au ocupat anterior reorganizării posturi de natura celor desființate au avut dreptul să participe și la prima etapă de selecție, spre deosebire de ceilalți care, ocupând anterior reorganizării posturi care nu se mai regăseau în noul stat, aceștia nu au putut participa la această etapă de selecție. Toți reclamanții au avut posibilitatea să participe la etapa a II-a de selecție desfășurată în conformitate cu prevederile Ordinului Mai nr. 665/2008, în vederea încadrării posturilor rămase vacante.
Astfel, reclamanții B.A.I., F.S.I., S.E.V., B.V., P.R.C., C.A.D. au fost declarații respinși la examenele de departajare în vederea numirii pe funcțiile rămase vacante după etapa I, iar ceilalți reclamanți, fie au refuzat să se înscrie la vreuna dintre selecțiile organizate pentru ocuparea posturilor vacante, fie nu s-au mai prezentat pentru a susține interviul pe subiecte profesionale.
În aceste condiții pentru reclamanții aflați trei luni la depozitarea munițiilor în mod legal s-a luat măsura trecerii în rezervă în conformitate cu Ordinul Inspectorului șef al ISU B. nr. 7295/I/03.10.2011, prin aplicarea prevederilor art. 82 lit. a "Situația ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate care sunt puși la dispoziție se soluționează după cum urmează: a) pentru cei puși la dispoziție în vederea încălcării, trecerii în rezervă ori în retragere în termen de cel mult trei luni…"; și art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, "când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale ministerului";.
Respingându-se cererea reclamanților de anulare a ordinelor în litigiu, a fost respinsă și cererea reclamanților privind reîncadrarea contestatorilor pe aceleași funcții deținute anterior emiterii ordinelor prin care au fost trecuți în rezervă reclamanții, obligarea pârâtului la plata către reclamanți a tuturor drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 14.09.2011 și pană la reîncadrarea acestora și obligarea pârâtului la plata către fiecare dintre reclamanți contestatori suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respins ca neîntemeiat și petitul subsidiar privind obligarea pârâtului la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite conform dispozițiilor art. 21 alin.2 din Anexa VII din Legea 284/2010, având în vedere vechimea în muncă a fiecăruia dintre reclamanți, precum și obligarea la plata de daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru fiecare reclamant.
Potrivit art. 21 alin. 2 din Anexa nr. VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în cazul în care persoanele aflate în situațiile prevăzute la alin. 1 sunt apte de munca, dar nu se pot încadra din lipsa de locuri de munca corespunzătoare pregătirii lor, acestea mai beneficiază de plata unui ajutor, stabilit in raport cu vechimea efectivă în calitate de personal militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare si personal civil in instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, după cum urmează":
-50% din solda funcției de baza/salariul funcției de baza avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate pentru cei care au o vechime efectiva cuprinsa intre 1 si 5 ani;
-55% din solda funcției de baza/salariul funcției de baza avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate pentru cei care au o vechime efectiva cuprinsa intre 5 si 15 ani;
-60% din solda funcției de baza/salariul funcției de baza avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate pentru cei care au o vechime efectiva de peste 15 ani.
Dar, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 54/2011 "Drepturile prevăzute la art. 21 alin. 2-5 din anexa VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se acordă polițiștilor si cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu încetează, respectiv sunt trecute in rezerva in cursul anului 2011, în cadrul procesului de reorganizare instituțională desfășurat în vederea încadrării in cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin derogare de la prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, cu modificările și completările ulterioare".
Deci, reclamanților vor fi plătite ajutoarele legale prevăzute de art. 21 alin. 2 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 din "bugetul asigurărilor pentru șomaj";, urmând ca reclamanții să se adreseze administratorului acestui buget și nu pârâtului.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs reclamanții P.R.C., B.V. și C.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că: a) instanța de fond ,în mod nelegal,a apreciat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că reclamanții au fost supuși cu ocazia efectuării /organizării examenelor unui tratament discriminatoriu. Reclamanților nu le-a fost permis a participa la toate etapele procesului de evaluare în vederea ocupării unei funcții din noul stat de organizare. Întreg procesul de evaluare/examinare a fost viciat, netransparent și cu încălcarea metodologiei elaborate în acest sens.
Intimata pârâtă a reîncadrat, fără examinare, pe aceleași funcții pe cei ale căror funcții s-au regăsit pe noul stat de organizare, iar altor persoane li s-a permis să concureze la mai multe subunități pentru mai multe funcții vacante, cu posibilitatea de a alege, în caz de promovare la mai multe examene, unde doresc să rămână; b) instanța de fond a ignorat aspectul "omiterii voite"; a superiorilor recurenților de a-i înștiința pe aceștia cu privire la oportunitatea legală de a susține mai multe examene în vederea ocupării mai multor funcții vacante în cadrul subunităților intimatei; c) instanța de fond, în mod vădit neîntemeiat, a concluzionat că ordinele de trecere în rezervă ce reprezintă acte de încetare a raporturilor de serviciu au conținutul cerut de lege. Nu este indicat termenul de contestare, organul la care se depune contestația și motivarea. Ori, obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate unanim acceptată atât pe plan intern cât și la nivel comunitar; d) instanța de fond nu a sancționat nici faptul neîndeplinirii de către intimată a dispozițiilor art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1999 care impuneau ca anterior trimiterii în rezervă să efectueze demersuri de a identifica în cadrul aceleiași unități o altă funcție.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ale art. 304 ind. 1 din același Cod.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, în concordanță cu probele administrate, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Nu rezultă din înscrisurile depuse în probațiune-și avute în vedere de către judecătorul fondului în argumentarea soluției pronunțate - că reclamanții recurenți ar fi fost supuși discriminării de către unitatea intimată, față de ceilalți salariați indisponibilizați. Organizarea examenelor de selecție în vederea ocupării posturilor devenite vacante în urma reorganizării a fost transparentă pentru toate cadrele, fără a fi interzisă recurenților - cadre militare - înscrierea la examen. Prin Ordinul nr. 601879/24.06.2011 emis de către intimatul I.S.U. "Ț.B."; B. s-a dispus comunicarea către unitățile subordonate a extrasului din Ordinul Inspectorului Șef S/7616/I,S/7617 din data de 24.06.2011 cuprinzând punerea la dispoziție a personalului ale căror funcții nu se mai regăsesc în noile state de organizare, extrasul din OZU S/121/22.06.2011 cuprinzând criteriile de selecție a personalului aflat la dispoziția unității care poate fi numit în funcții și s-a solicitat luarea de măsuri pentru aducerea la cunoștința personalului din subordine a prevederilor pe bază de semnătură.
Reclamantul recurent C.M. s-a înscris la două examene (pentru ocuparea unui post la Z. și pentru ocuparea unui post la B. - act fila 240 dosar Tribunal), examenele fiind organizate în data de 17.08.2011 și respectiv, 18.08.2011. La primul examen, recurentul a fost declarat "respins";, iar la cel de-al doilea nu s-a mai prezentat.
Reclamantul-recurent P.R. a participat la cinci examene, la primele patru fiind declarat "respins";, iar la ultimul neprezentându-se.
Reclamantul recurent B.V. s-a înscris doar la un examen pentru ocuparea unui post la Pichetul de Pompieri P.B. în data de 17.08.2011, examen la care a fost declarat " respins"; (acte filele 80-165 dosar Tribunal).
Nu pot fi reținute nici restul criticilor aduse sentinței primei instanțe.
În speță, actele administrative contestate au fost emise în baza Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, fiind motivate în fapt și în drept.
Ordinele de trecere în rezervă emise pe numele recurenților reclamanți cuprind temeiurile legale în baza cărora au fost date și arată în mod neechivoc faptul că măsura trecerii în rezervă se datorează "reorganizării unității, reducerii unor funcții din statul de organizare și imposibilității de a fi încadrat în alte funcții";.
Potrivit art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 trecerea în rezervă a ofițerilor, maiștrilor militari și a subofițerilor în activitate se face când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale;
În speță, intimatul a respectat prevederile art. 85 alin. 1 lit.";e"; din Legea nr. 80/1995 în sensul că a solicitat M.A.I, Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și unităților subordonate să i se comunice dacă în statul de organizare există posturi vacante, răspunsul primit fiind negativ. (acte filele 166-172 dosar Tribunal).
Pe de altă parte, este de reținut că actele administrative contestate nu sânt echivalente deciziilor de concediere astfel cum acestea sânt reglementate de Codul Muncii, întrucât recurenții reclamanți nu au avut încheiat cu intimata contract individual de muncă. Cadrele militare în activitate își desfășoară activitatea exclusiv în baza Legii nr. 80/1995 cu modificările și completările ulterioare, iar acestora le sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, derogatorii de la norma generală, reprezentată de Legea nr. 53/2003.
Ca atare, față de cele expuse, Curtea, văzând prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către reclamanți și va menține hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Decizia nr. 429/R/12 februarie 2014, dosar nr. 1854/62/2012
Acțiune în anularea prevederilor art. 6531, art. 653 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal
Nu este încălcat art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale întrucât măsura confiscării instituită prin Regulamentul Vamal (art. 6531 are un caracter complementar față de sancțiunea principală reprezentată de amenda contravențională, iar în absența armonizării legislației comunitare statele membre U.E. sunt competente să adopte acele sancțiuni pe care le consideră necesare "pentru atingerea obiectivelor urmărite dar cu respectarea principiului proporționalității.";
Constată că prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 12.06.2013, sub nr. de mai sus, reclamantul U.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea prevederilor art. 653 indice 1 și ale art. 653 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, adoptat prin H.G. nr. 707/2006 și modificat prin H.G. nr. 946/2007, precum și anularea acestora.
În motivarea cererii se arată că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. Se învederează în acest sens și dispozițiile alin 3 ale aceluiași articol, dispoziții potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Legea fundamentală, prin art. 108 alin. 2 stabilește că hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, fapt pentru care orice altă opinie potrivit căreia printr-o hotărâre a Guvernului se pot norma și alte aspecte ar fi neconstituțională.
Așadar, aceste Hotărâri ale Guvernului prin care s-a adoptat Regulamentul privind aplicarea Codului Vamal, au fost adoptate în vederea organizării normei superioare și anume Legea nr. 86/2006. Analizând prevederile art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000, hotărârile Guvernului nu pot depăși limitele normelor ce le ordonă.
Prin art. 279 din Legea nr. 86/2006 s-a dispus că faptele care constituie contravenție la regimul vamal, procedură de constatare și sancționare a acestora se stabilesc prin Regulament Vamal. Se consideră așadar că Regulamentul mai sus menționat nu putea stabili ce fapte constituie contravenție și sancționarea acestora atâta vreme cât cadrul general (reprezentat de Legea nr. 86/2006) nu prevede ce fapte constituie contravenție și sancționarea lor. În situațiile în care hotărârile de Guvern (precum prezentele hotărâri prin care s-a aprobat regulamentul) au un caracter normativ, acestea nu pot cuprinde reglementări primare. Din această ierarhie a actelor normative rezultă faptul că este obligatorie subordonarea actului normativ cu o forță juridică inferioară față de cel care are o forță juridică superioară lui.
Art. 13 din Legea nr. 24/2000 face de asemenea vorbire despre sistematizarea și unificarea legislației, sens în care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior cu care se află în conexiune și nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act, aspect ce se consideră că este încălcat prin prevederile art. 653 și art. 6531 din Regulament.
Se consideră că au fost încălcate de asemenea prevederile art. 14 din Legea nr. 24/2000, privind unicitatea reglementării în materie, prin art. 653 și art. 6531 din Regulament. în acest sens, se subliniază că reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind de regulă în același act. Aceeași faptă obiectivă este sancționată atât de prevederile art. 653 din Regulament cât și de prevederile art. 2961 lit. I din Legea nr. 571/2003, sens în care se arată că în prezenta cauză, datorită încălcării art. 14 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 a fost încălcat principiul non bis in idem prevăzut de art. 4 al Protocolului 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea aceste articole din Regulament contravin prevederilor art. 41 din Legea nr. 24/2000 întrucât, prin acesta din urmă se prevedere faptul că, categoria juridică a actului normativ este determinată de regimul competențelor stabilit prin Constituție, prin legi și alte acte normative prin care se acordă prerogative de reglementare juridică autorităților publice. Așadar, în vreme ce art. 73 alin. 3 din stabilește că asupra regimului juridic al proprietății se poate dispune doar prin lege organică, se consideră că măsura confiscării autoturismului încalcă flagrant atât dispozițiile Legii nr. 24/2000 cât și ale Constituției.
Regimul general al contravențiilor reglementat de O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 stabilește că actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea. Așadar, prin Legea nr. 86/2006 ce reprezintă actul juridic superior se prevede că există contravenții la regimul vamal, iar printr-o nouă reglementare, cu o forță juridică inferioară, se stabilesc ce fapte constituie contravenții și modul acestora de sancționare. Se consideră că prin adoptarea a două acte normative de forță juridică diferită privind sancționarea unei contravenții au fost încălcate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Este adevărat că Hotărârile de Guvern nu sunt supuse controlului de constituționalitate, însă în măsura în care o hotărâre de guvern ar contraveni flagrant Constituției României și s-ar reține teza că această situație nu poate fi cenzurată nici pe calea excepției de nelegalitate și nici pe calea excepției de neconstituționalitate, ar însemna ca Guvernul să fie învestit cu o putere de legiferare supraconstituțională și supralegală ceea ce ar contraveni principiilor statului de drept. De altfel Constituția României garantează prin art. 126 alin.6 posibilitatea cenzurării actelor puterii administrative pe cale contenciosului administrativ, excepțiile fiind de strictă interpretare (acte de privesc raporturile cu Parlamentul și actele de comandament cu caracter militar). Existând această garanție de natura constituțională, în situația în care o hotărâre de guvern încalcă chiar normele constituționale, se impune cenzurarea acesteia pe calea excepției de nelegalitate. Se solicită să se aibă în vedere faptul că sintagma "excepție de nelegalitate" poate fi abordată și lato sensu, considerând Constituția ca fiind legea fundamentală a oricărui stat și izvorul din care se nasc toate celelalte legi, ca urmare a obligațiilor fixate de poporul suveran prin textul constituțional în sarcina autorităților legislative sau executive. A fortiori, o hotărâre de guvern ce încalcă Constituția, încalcă și legea.
Dintr-o regretabilă lacună legislativă, sistemul de drept aplicabil în România nu cunoaște o excepție de neconvenționalitate, consacrată în statele cu mai vechi și solide tradiții democratice. Totuși actele normative naționale ce încalcă prevederile unei convenții internaționale la care România este parte sunt atacabile pe calea excepției de neconstituționalitate în cazul legilor, ordonanțelor sau ordonanțelor de urgență și pe calea excepției de nelegalitate în cazul hotărârilor de guvern. Hotărârea de Guvern atacată de noi încalcă în mod grosolan Primul Protocol Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care ia art. 1 arată nicio persoană nu poate fi lipsită de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și în conformitate cu principiile dreptului internațional.
Se susține că se poate observa că s-a dispus măsura confiscării autoturismului VW T… în condițiile în care această măsură nu este prevăzută într-o lege ci într-o hotărâre de guvern. Și pentru a clarifica această nuanță terminologică se face trimitere atât la textul Constituției României (art. 73) care clasifică clar actele legislative în legi constituționale, legi organice, legi ordinare (în mod uzual) și ordonanțe și ordonanțe de urgență (pe calea delegării legislative prevăzută de art. 115).
Toate celelalte acte sunt considerate acte administrative ale autorităților publice centrale sau locale, nefiind așadar incluse în categoria legilor despre care face vorbire textul Convenției. Mai mult decât atât, nici în Legea nr. 24/2000 nu se confundă legile cu hotărârile de guvern, legiuitorul folosind un termen general, acela de acte normative.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
În cauză pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare,solicitând respingerea acțiunii în contencios administrativ. Se arată în esență că H.G. Nr. 707/2006 este temeinică și legală,fiind adoptată potrivit prevederilor art. 108 din Constituția României republicată și al art. 286 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.
Stabilirea unor contravenții prin articolele criticate de reclamant s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 279 din Legea nr. 86/2006, potrivit cărora: "Faptele care constituie contravenții la reglementările vamale, procedura de constatare și sancționare a acestora se stabilesc prin Regulamentul Vamal, aprobat prin hotărâre a Guvernului";.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, de către Ministerul Finanțelor Publice.
Se arată că intervenientul accesoriu este inițiator al H.G. nr. 707/2006 și al H.G. nr. 946/22.08.2007 pentru modificarea și completarea unor hotărâri din domeniul vamal, astfel încât se justifică interesul Ministerului Finanțelor Publice în acest sens. A fost invocat art. 64 alin. 1 NCPC, solicitându-se admiterea în principiu și în fond a cererii de intervenție accesorie,cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. Prin aceeași cerere de intervenție accesorie a fost invocată și excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Brașov în soluționarea prezentei pricini.
Cu privire la excepția invocată, Curtea reține că prin încheierea de ședință din data de 26.09.2013 - care a constituit și primul termen de judecată - instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă. Acțiunea promovată de reclamant se întemeiază pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu raportare la art. 10 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, iar reclamantul U.V. a optat pentru introducerea cererii la instanța de la domiciliul său (ales în conformitate cu prevederile art. 156, 158 Cod procedură civilă), astfel încât competența teritorială a Curții de Apel Brașov este clar stabilită și prin raportare la art. 111 din același Cod.
Referitor la cererea de chemare în judecată, Curtea constată că aceasta este nefondată.
În cauză reclamantul invocă nelegalitatea dispozițiilor art. 6531 și cele ale art. 653 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal adoptat prin H.G. nr. 707/2006 și modificat prin H.G. nr. 946/2007.
Potrivit art. 653 ind. 1 din H.G. susmenționat : "Dacă la săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 651 - 653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor, autoritatea vamală dispune, pe lângă celelalte sancțiuni contravenționale prevăzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate.";
Iar potrivit art. 653 din același Regulament: "(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei:
a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă;
b) descărcarea de pe nave, încărcarea pe nave ori transbordarea bunurilor sau mărfurilor supuse vămuirii fără permis vamal sau fără acordul autorității vamale; în acest caz cantitatea de bunuri încărcate, descărcate sau transbordate se confiscă;
c) *** Abrogată
d) depunerea declarației vamale și a dovezii de origine, conținând date eronate privind originea mărfurilor;
e) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date incomplete sau eronate privind valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor;
f) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind cantitatea mărfurilor dacă fapta nu constituie infracțiune prevăzută de Codul vamal. În cazul în care prin această faptă este influențată stabilirea drepturilor de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care se încasează de către autoritatea vamală la punerea în liberă circulație a mărfurilor, mărfurile constatate în plus față de cele înscrise în declarația vamală se confiscă;
g) exercitarea activității de comisionar în vamă fără autorizație; veniturile realizate din activitatea neautorizată se confiscă;
h) depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind felul mărfurilor. În cazul în care prin această faptă este influențată stabilirea drepturilor de import și alte drepturi legal datorate reprezentând impozite și taxe care se încasează de către autoritatea vamală la punerea în liberă circulație a mărfurilor, mărfurile constatate în plus față de felul celor înscrise în declarația vamală se confiscă. Prin felul mărfurilor se înțelege varietatea, tipul sau acele caracteristici definitorii;
i) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației prevăzute la art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, de declarare în scris, la autoritatea vamală, a numerarului în valută și/sau în moneda națională care este egal sau depășește limita stabilită prin regulament, aflat asupra lor, în mijloacele de transport ori în bagajele însoțite sau neînsoțite, precum și în colete. Numerarul nedeclarat în scris care depășește limita stabilită de regulament se confiscă.
(2) În cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.";
Se reține că reclamantul U.V. a fost sancționat contravențional cu amendă de 5000 de lei de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I. prin procesul verbal nr. 216 din data de 29.11.2012, în baza art. 612 din H.G. nr. 707/2006 , art. 225 din Regulamentul Comunitar 2454/1993 și art. 48 din H.G. nr. 946/2007, împotriva acestuia fiind luată și măsura confiscării autoturismului și a pachetelor de țigări descoperite asupra sa.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției reclamantul a formulat plângere la Judecătoria Huși. înregistrată sub nr. 2306/244/2012, prin care a fost invocată excepția de nelegalitate a art. 6531 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României.
Prin încheierea de ședință din data de 20.03.2013 Judecătoria Huși a dispus sesizarea Curții de Apel Iași cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamant. Prin sentința civilă nr. 90/29.04.2013 a Curții de Apel Iași excepția de nelegalitate a prevederilor art. 653 indice 1 din H.G. nr. 707/2006 a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că "actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită pe calea excepției de față are caracter normativ, iar nu individual, iar conduita legală ce poate fi adoptată de cei interesați în anularea unui act administrativ cu caracter normativ este doar cea a promovării unei acțiuni principale în anulare, nu și prin exercitarea remediului procedural cu caracter special, astfel cum este prevăzut în art. 4 din Legea contenciosului administrativ";. (portal Curte de Apel Iași)
În raport de motivele invocate de reclamant în prezenta acțiune în anulare Curtea reține că H.G. nr.707/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituția României, a art. 286/2006 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României cât și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000.
După cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar H.G. nr. 707/2006 a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Finanțelor Publice care, la data adoptării actului administrativ contestat, era organul de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului ce avea în competență elaborarea politicii vamale în concordanță cu cadrul legislativ existent și a actelor normative în realizarea acesteia. Proiectul de act normativ a fost semnat de inițiator și avizat favorabil de către Consiliul Legislativ cu observații și propuneri, astfel cum rezultă din actele depuse în probațiune la filele 40-72 dosar Curte. Același proiect a fost de asemenea avizat favorabil și de către reprezentanții ministerelor interesate în aplicarea acestuia (Ministrul de Stat pentru Coordonarea Activităților din Domeniul Economic, Ministrul Economiei și Comerțului, Ministrul Administrației și Internelor, Ministrul Afacerilor Externe, Ministrul Integrării Europene și Ministrul Justiției).
Au fost astfel respectate atât dispozițiile art. 3-10 din Legea nr. 24/2006 cât și prevederile art. 286 din Legea nr. 86/2006, acestea din urmă stabilind că "Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, va aproba prin hotărâre regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intră în vigoare la aceeași dată cu prezentul cod.";
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul încălcării de către emitentul actului a prevederilor art. 13 din Legea nr. 24/2000 deoarece însuși legiuitorul a creat posibilitatea de a stabili la nivelul unui act normativ primar care sânt faptele care constituie contravenții la reglementările vamale, precum și sancțiunile aplicabile acestora prin intermediul Regulamentului Vamal.
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie norma generală în materie contravențională. Art. 1 din acest act normativ definește noțiunea de "contravenție"; ca fiind "fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului";. Iar art. 2 alin. 1 din același act normativ stabilește că "prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate";. Este deci evident că art. 6531 și art. 653 din H.G. nr. 707/2006 (modificat prin H.G. 946/2007) respectă atât prevederile art. 279 din Legea nr. 86/2006 cât și pe cele ale O.G. nr. 2/2001, ambele fiind acte juridice de rang superior.
Este nefondată susținerea reclamantului vizând încălcarea (prin reglementarea dată de art. 653 și art. 6531 din H.G. nr. 707/2006) a art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind unicitatea reglementării în materie, deoarece art. 2961 lit. l din Legea nr. 571/2003 invocat de reclamant ca reglementare juridică identică vizează faptele care constituie "infracțiuni"; la reglementările referitoare la produsele accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII din Codul Fiscal. Or, noțiunea de "infracțiune"; este distinctă de noțiunea de "contravenție";, având și un regim juridic sancționator, mult mai aspru.
Art. 2961 lit. l din Codul fiscal definește ca infracțiune-pedepsită cu închisoare - "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri;";
Nu poate fi reținută nici susținerea vizând încălcarea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale întrucât măsura instituită prin Regulamentul Vamal (art. 653 indice 1) are un caracter sancționator iar statele membre U.E. sunt competente să adopte acele sancțiuni pe care le consideră necesare, în absența armonizării legislației comunitare, cu respectarea principiului proporționalității în virtutea căruia măsurile administrative și sancțiunile stabilite nu trebuie să depășească ceea e este strict necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite.
Sancțiunea confiscării mijloacelor de transport folosite la săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 651-653 din Regulament - și modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor - are caracter complementar față de sancțiunea principală reprezentată de amenda contravențională ,iar aplicarea acesteia nu se face decât în cazul strict determinat de norma legală și nu în toate situațiile.
Această măsură nu este excesivă - așa cum afirmă reclamantul în acțiunea sa - ea fiind necesară pentru atingerea obiectivului urmărit de Stat și anume prevenirea și combaterea infracțiunii de contrabandă.
Este de reținut că în Nota de Fundamentare a proiectului H.G. nr. 946/2007 pentru modificarea și completarea unor hotărâri din domeniul vamal se arată că H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României a preluat prevederi din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificările ulterioare, fiind deci conform acestor regulamente europene (acte filele 58-63 dosar Curte).
În acest sens, în Preambulul Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar se menționează că "în procesul de adoptare a măsurilor de punere în aplicare a prezentului cod este necesar să se vegheze, pe cât posibil, la prevenirea oricărei fraude sau nereguli care ar putea aduce atingere bugetului general al Comunităților Europene";, iar art. 57 din Regulament acordă dreptul autorităților vamale de a lua orice măsură necesară " …atunci când constată că mărfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al Comunității cu nerespectarea dispozițiilor legale sau au fost sustrase de sub supraveghere vamală….";
În aceeași Notă de Fundamentare menționată anterior în considerentele prezentei hotărâri se mai arată că sancțiunea complementară a confiscării mijloacelor de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor (dacă sânt folosite la săvârșirea contravențiilor vamale) se impune având în vedere "numărul mare al bunurilor și mărfurilor descoperite de autoritatea vamală, disimulate în mijloace de transport modificate în acest scop.";
Iar în Avizul favorabil nr. 946/2007 emis de către Consiliul Legislativ se menționează că " promovarea măsurilor economice de întărire a controalelor la frontierele externe ale U.E. reprezintă o condiție extrem de importantă din perspectiva asigurării unui spațiu de libertate, securitate și justiție conform obiectivelor majore trasate în Tratatul de la Amsterdam "și că" politica de uniune vamală, elaborată la nivel comunitar, stabilește atât competența Comisiei Europene în ceea ce privește coordonarea administrațiilor statelor membre, care sunt răspunzătoare în limitele dreptului comunitar de dezvoltarea și punerea în aplicare a regulamentelor comunitare în domeniul vamal dar asigură în același timp și dreptul statelor membre de a-și elabora propriile norme administrative (inclusiv sancționatorii, în caz de încălcare a normei juridice comunitare";) .
Față de cele arătate anterior Curtea, văzând dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul. Față de soluția pronunțată cu privire la cererea principală, și văzându-se dispozițiile art. 61 alin.3, ale art. 64 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea va respinge în principiu și în fond cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice.
| ← Dreptul minorităţilor naţionale de a folosi limba maternă... | Achiziţii publice. Respingere plângere. Pentru lucrările de... → |
|---|
