Anulare act administrativ. Termen de introducere a acţiunii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004-R, autoritatea publică emitentă a actului administrativ unilateral apreciat ca nelegal, poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Din interpretarea logică a acestui text se desprinde concluzia că aceasta este singura cale de a înlătura actul abuziv, deoarece lăsarea la latitudinea autorităţii publice a revocării actului, ar conduce la afectarea principiului securităţii raporturilor juridice. Raţiunea fixării ca moment iniţial al curgerii termenului, în cazul acţiunii introduse de autoritatea emitentă, a datei emiterii actului, este aceea că acesta este momentul la care această instituţie cunoaşte sau trebuie să cunoască motivul de nulitate ce afectează validitatea actului pe care îl emite. Cu toate acestea, trebuia avută în vedere particularitatea speţei de faţă, în care motivul de nulitate a fost cauzat şi ascuns prin mijloace dolozive care intră sub incidenţa legii penale. Câtă vreme răspunderea penală nu s-a prescris, ar fi în afara oricărei raţiuni să se prescrie dreptul de a solicita instanţei repunerea în situaţia anterioară, ca o consecinţă directă a constatării săvârşirii faptei prevăzute de legea penală. Potrivit unui principiu de drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu-şi poate invoca propria culpă pentru a obţine protecţia unui drept).
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1078 din 25 aprilie 2012
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 18.03.2010, reclamantul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Rm. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtul I.T.G.A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună: nulitatea Deciziei nr. 100/24.11.2008 prin care pârâtul a fost numit în funcția publică de execuție Consilier, clasa I, grad profesional debutant în cadrul acestei instituții; nulitatea Deciziei nr. 82/30.11.2009 prin care pârâtul a fost numit funcționar public de execuție definitiv - Consilier, clasa I, grad profesional asistent, treapta de salarizare 3; nulitatea jurământului de credință al pârâtului depus și înregistrat la instituție sub nr. 8651 la data de 2.12.2009, în baza art. 62 alin. (6) din Statutul funcționarilor publici; anularea înscrierilor efectuate în carnetul de muncă seria MMFES nr. 4253122, precum și a înscrierilor efectuate în statele de plată lunare și în foile lunare de pontaj a celorlalte documente ce derivă din acestea, aferente pentru poziția pârâtului, în perioada 24.11.2008-3.03.2010, precum și plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii s-a arătat că, în data de 11.11.2008, instituția a organizat un concurs pentru ocuparea funcției publice vacante de consilier (inginer silvic), grad profesional debutant, la care s-a prezentat și pârâtul, care, după susținerea examenului a fost declarat admis.
La dosarul de concurs pârâtul a depus înscrisurile solicitate, între care și adeverința emisă de Universitatea Transilvania Brașov - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, prin care se atestă că acesta a absolvit această facultate, promoția 2003-2008.
După susținerea concursului, a fost emisă Decizia nr. 100/24.11.2008, prin care pârâtul a fost încadrat în funcția de consilier debutant, clasa I, iar la expirarea perioadei de stagiu a fost definitivat în funcția de consilier definitiv, clasa I, treapta de salarizare 3, sens în care a depus jurământul de credință, intrând în rândul funcționarilor publici.
Ulterior, la data de 2.03.2010, în urma unei sesizări adresată directorului instituției, s-a purtat corespondență cu Facultatea de Silvicultură, care a comunicat și confirmat că pârâtul nu a finalizat această facultate, fiind exmatriculat cu Ordinul Rectorului nr. 3589/24.02.2009.
Pârâtul a recunoscut că precizările primite de la facultate sunt reale și în data de 3.03.2010 și-a prezentat demisia din funcția publică, invocând motive personale.
Acesta a și predat inventarul aflat asupra sa și chiar a formulat un angajament de plată a prejudiciilor aduse instituției, înregistrat sub nr. 1506/4.03.2010.
Ca atare, în perioada 4.03.2010-6.03.2010, cu chitanțele nr. 0036 și nr. 0037 acesta a depus la casieria instituției suma totală de 7.600 lei aferentă salariilor primite necuvenit.
în ședința publică din 29.11.2011, instanța de fond, din oficiu, a invocat excepția tardivității privind petitul 1 și 2 al cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității privind petitele 3 și 4 ale acesteia.
Ulterior, Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr. 2609/16.12.2011, a admis excepțiile invocate din oficiu de instanță și a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia în termen de 1 an de la data emiterii actului.
Angajarea pârâtului s-a făcut prin Decizia nr. 100 din 24.11.2008, iar acțiunea a fost înregistrată la 18.03.2010, deci cu depășirea termenului de 1 an, totodată s-a reținut că cealaltă decizie contestată a fost fundamentată pe prima decizie.
De asemenea, în ceea ce privește jurământul și celelalte operațiuni administrative, tribunalul a reținut că nu întrunesc caracterele juridice ale actului administrativ, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte s-a constatat că actele în speță nu mai produc efecte juridice întrucât pârâtul, la data de 4.03.2010, anterior introducerii acțiunii, demisionase din funcție, restituind și prestațiile primite.
Față de toate acestea s-a admis excepția tardivității pentru primele capete de cerere (fiind și inadmisibile urmare a lipsei efectelor) și inadmisibilității pentru celelalte capete ale cererii, respingându-se acțiunea.
împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs în termen legal de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a invocat excepții care nu au incidență în prezenta cauză.
Astfel, raportat la excepția tardivității petitelor 1 și 2 s-a susținut că, despre faptul că pârâtul nu a finalizat studiile, a aflat abia în martie 2010, moment în care s-a și declanșat acțiunea în nulitate a actelor emise, având în vedere că acesta a depus la dosar o adeverință emisă de Facultatea de Silvicultură.
Prin urmare, nu erau aplicabile dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, referitoare la termenul de un an, față de data la care s-a luat cunoștință de inexistența actului doveditor al studiilor pârâtului.
De asemenea, s-a susținut că această excepție nu poate fi invocată și pentru petitul 2 al acțiunii, respectiv nulitatea Deciziei nr. 82/30.11.2009, pentru care nu a expirat termenul de un an.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a susținut că, documentul Carnet de muncă nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că înscrierile operate în acesta ca vechime în muncă, nu pot fi anulate decât în temeiul unei hotărâri judecătorești, în termenul prevăzut de legislația muncii.
în concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea, examinând criticile aduse, a căror încadrare s-a făcut pe temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a reținut că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004-R, autoritatea publică emitentă a actului administrativ unilateral apreciat ca nelegal, poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.
Din interpretarea logică a acestui text se desprinde concluzia că aceasta este singura cale de a înlătura actul abuziv, deoarece lăsarea la latitudinea autorității publice a revocării actului, ar conduce la afectarea principiului securității raporturilor juridice.
Rațiunea fixării ca moment inițial al curgerii termenului, în cazul acțiunii introduse de autoritatea emitentă, a datei emiterii actului, este aceea că acesta este momentul la care această instituție cunoaște sau trebuie să cunoască motivul de nulitate ce afectează validitatea actului pe care îl emite.
Cu toate acestea, trebuia avută în vedere particularitatea speței de față, în care motivul de nulitate a fost cauzat și ascuns prin mijloace dolozive care intră sub incidența legii penale. Câtă vreme răspunderea penală nu s-a prescris, ar fi în afara oricărei rațiuni să se prescrie dreptul de a solicita instanței repunerea în situația anterioară, ca o consecință directă a constatării săvârșirii faptei prevăzute de legea penală.
Potrivit unui principiu de drept, nemo auditur propriam turpitudinem allegans (nimeni nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept)
De aceea, interpretând textul de lege în lumina acestor principii, data de la care se calculează termenul în cauza de față se circumscrie datei la care s-a primit sesizarea adresată directorului instituției, respectiv 2.03.2010, dată la care s-a născut dreptul instituției de a solicita anularea actelor în temeiul cărora intimatul a ocupat postul de consilier.
Deci, Curtea nu a reținut susținerea, pe care o apreciază fără temei legal, cu privire la nașterea dreptului de a contesta, instituția, în raport de situația dată, aflându-se în termenul de excepție prevăzut de textul precitat, respectiv de un an pentru „motive temeinice”.
Așadar, critica bazată pe ideea îngrădirii accesului la justiție ca urmare a imposibilității cunoașterii existenței actului administrativ unilateral vătămător și, în consecință, a imposibilității contestării lui pe calea contenciosului administrativ, este justificată.
în cauză, termenul de un an s-a calculat, așadar, de la data la care autoritatea publică a luat cunoștință, prin orice mijloc, despre situația vătămătoare regăsită în actul administrativ ce dorește să-l conteste.
Raportându-ne la situația din speță, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ unilateral nelegal nu se poate realiza decât prin aplicarea raționamentului expus, considerând acțiunea introdusă în termenul de excepție al motivului temeinic justificat, recurenta dovedind maximă diligență după momentul cunoașterii falsului care a stat la baza actelor emise de aceasta.
Pe de altă parte, Curtea a reținut, în ceea ce privește interesul - cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune -, interesul conferind calitatea de parte cu referire la exercițiul acțiunii în justiție, că recurenta-reclamantă justifică întrunirea cumulativă a exigențelor acestui element al exercițiului dreptului, prin aceea că acesta este serios, legitim și direct, născut și actual, ca urmare a consecințelor negative răsfrânte asupra condițiilor imperative necesare ocupării funcțiilor publice.
Faptul că prin Ordonanța nr. 1281/P/20.05.2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prevăzute de art. 215 alin. (2), art. 288 alin. (1) și art. 291 C.pen., a învinuitului I.T.G.A., aplicându-i-se numai o sancțiune cu caracter administrativ, nu înseamnă că actele administrative emise în baza documentului prezentat de pârât își păstrează valabilitatea, atâta vreme cât s-a dovedit și recunoscut inducerea în eroare a instituției cu privire la studiile absolvite (f. 34-35).
Pe de altă parte, în motivarea ordonanței s-a reținut că prejudiciul provocat de învinuit constă în anularea și refacerea actelor întocmite de un funcționar ce nu avea competențe de a le efectua.
Excepția tardivității, însă, nu este incidentă în privința anulării Deciziei nr. 82/30.11.2009, care este introdusă în termen de 1 an, prevăzut de lege.
Față de considerentele expuse, reținând că instanța de fond a soluționat cauza pe o excepție care nu este incidentă, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C.proc.civ., Curtea a apreciat că se impune reluarea judecății de către aceeași instanță, unde se vor avea în vedere și celelalte critici exprimate în prezenta cale de atac.
| ← Anulare fişă evaluare performanţe individuale poliţist. | Ordin al prefectului privind restructurarea şi reorganizarea... → |
|---|
