Anulare acte administrative fiscale. Jurisprudență Acte ale autorităţilor publice
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă civilă nr. 858 din data de 05.11.2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. 1986/119/2012
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 858
Ședința publică din 5 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : …………….
GREFIER : …………
Pe rol se află, în pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. I. L. în contradictoriu
cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE COVASNA și CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE COVASNA, având ca obiect
anulare acte administrative fiscale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, în ședința publică din 23 octombrie 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cauza în stare de
judecată și a reținut-o spre soluționare, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi -parte integrantă din
prezenta sentință, pronunțarea fiind amânată la data de 30 octombrie 2015, apoi la 5 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra procesului de față,
Constată că, prin cererea formulată, precizată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 iulie 2012 sub
nr. dosar 1986/119/2012, reclamanta B. I. L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de
Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna anularea deciziei
de impunere privind contribuția de asigurări sociale de sănătate nr. 1029/31.05.2012 și a deciziei AD nr. 1029/29.06.2012
privind soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere, prin care au fost stabilite obligații de plată și
accesorii aferente. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în fapt, cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale și, prin urmare, trebuiesc anulate
pentru că, potrivit art. 1 alin.1 din O.U.G. nr. 221/2000, avocații dispun de un sistem unic, propriu și autonom de pensii și
alte drepturi de asigurări sociale, gestionat de Casa de Asigurări a Avocaților din România.
S-a mai arătat că reclamanta nu datorează contribuția de asigurări de sănătate către fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate pentru că obține venituri din exercitarea profesiei de avocat.
Totodată, reclamanta a mai arătat că obligațiile stabilite în sarcina sa nu sunt întemeiate pe documente care să
probeze realitatea bazei de impunere, nu se arată modalitatea de calcul a contribuției și a accesoriilor, termenul de plată
și procentele majorărilor și penalităților de întârziere.
Prin nota de ședință din 6 octombrie 2015, reclamanta a arătat că actele atacate au fost emise în temeiul art. 35
alin.1 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat,
respectiv de asigurat fără contribuție.
Prin sentința civilă nr. 835 din 8 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, s-au anulat, în parte,
dispozițiile art. 35 alin.1 din Normele Metodologice aprobate prin ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința
posibilității organului fiscal competent al casei de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere. Sentința a rămas
irevocabilă prin decizia nr. 6192/17.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtele prin întâmpinările formulate în cauză au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, se arată că, în fapt, începând cu luna februarie 2010, în urma unui protocol încheiat între
ANAF și CNAS, fiecare casă județeană de sănătate are acces la baza de date ANAF care se referă la veniturile nete anuale
obținute de persoanele fizice autorizate sau alte categorii de persoane care obțin venituri supuse impozitării și care, în
conformitate cu prevederile art. 215 și art. 257, alin.2 și 3 din Legea 95/2006, sunt obligate să declare veniturile
respective la CAS Covasna, concomitent cu achitarea contribuției de asigurări sociale de sănătate calculată la nivelul
acestora.
Potrivit art. 257 alin. 2, lit. b) din Legea 95/2006, cota contribuției de asigurări sociale de sănătate se aplica
asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe
venit. Dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea
calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar. În situația în care o persoană realizează venituri care sunt
neimpozabile, contribuția se calculează asupra veniturilor realizate, iar în cazul persoanelor care realizează în același
timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - e), alin. (2A1) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția
se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Se mai arată că, potrivit prevederilor legale în vigoare, contestatoarea B. I. L., în calitate de persoana care a
obținut venituri din activități independente, era obligată încă de la data începerii obținerii acestor venituri, să le
declare prin declarație nominală de venit și să se înregistreze în evidențele CAS Covasna, concomitent cu achitarea
contribuției de asigurări sociale de sănătate, în procentul stabilit de lege.
Intimata reclamanta a fost identificat în baza de date ANAF, în calitate de persoană fizică ce a obținut venituri
supuse impozitării, la data de 24.01.2011, data când i s-a trimis notificarea nr. 63/20, emisă în baza art. 83 alin. 4 din
Codul de procedură fiscală.
Numai după expirarea celor 15 zile de la data când s-a transmis, cu confirmare de primire, prin poștă notificarea
specificată mai sus, respectiv la data de 22.02.2011, s-a procedat la înregistrarea în evidențele CAS Covasna, a
veniturilor obținute de contestatoare din desfășurarea unor activități independente, venituri declarate, impozitate și
înregistrate la ANAF.
Se mai arată că toate actele de executare silită emise de către CAS Covasna și care au fost trimise cu confirmare de
primire, au fost returnate de poștă pentru motivul că a expirat termenul de păstrare.
Veniturile obținute de partea reclamantă începând cu anul 2006 până în anul 2010 corespunzând cu cele înregistrate în
baza de date a casei de asigurări de sănătate, cu mențiunea ca pentru anul 2006, datorită intervenirii prescripției prev.
de art. 91 din Cod proc. fiscală, cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate aferentă acestei perioade a fost
eliminată, astfel că obligațiile față de FNUASS aflate în titlul executoriu nr. 1525/2011, care au fost de 10.820,97 lei, au
scăzut la 8.598,24 lei, așa cum rezultă din conținutul deciziei de impunere din oficiu nr. 1029/2012.
Decizia de impunere nr. 1029/31.05.2012 este legală, mai arată pârâta, deoarece în conformitate cu prevederile art. V)
din OUG nr. 125 din 27.12.2011 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, precum și cu ale Ordinului comun
nr. 806/608/934/19 06.2012, începând cu data de 01.07.2012, s-a predat la ANAF baza de date conținând situația persoanelor
fizice și a nesalariaților care au debite restante fata de FNUASS, urmând ca aceasta instituție să se ocupe și de executarea
creanțelor pe linie de sănătate.
Deoarece contestatoarea nu a declarat la CAS Covasna veniturile realizate din activități independente, decizia de
impunere s-a emis de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF și în temeiul
prevederilor art. 216, art. 261 alin. 4, art. 271 alin. 1, lit.a) și e) din Legea nr. 95/2006, precum si a dispozițiile
Ordinului nr.617/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată în fapt și în drept următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1029 din 31 mai 2012, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna a stabilit și pus în
sarcina reclamantei obligații față de bugetul de stat în sumă totală de 8.598,24 lei, aferent anilor 2007-2010.
Suma menționată se compune din debit în sumă de 4900,26 lei, - contribuție la asigurări sociale de sănătate, suma de
3.057,85 lei majorări de întârziere aferente și penalități de întârziere în sumă de 640,13 lei.
Împotriva deciziei nr. 1029/31.05.2012, reclamanta B. I. L. a formulat contestație prin care a solicitat anularea
măsurilor dispuse, întrucât este scutită de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor
realizate din activități independente de natură juridică.
Casa de Asigurări de Sănătate Covasna prin decizia AD nr.1029/29.06.2012 a respins contestația formulată de reclamanta
B. I. L. , fapt pentru care reclamanta a promovat prezenta acțiune .
Tribunalul reține că pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna prin deciziile emise a reținut că în perioada
2007-2010, reclamanta a realizat venituri din activități independente și pe care nu le-a declarat la CAS Covasna.
Pârâta a stabilit că reclamanta în baza art. 257 alin.2 lit. b) din Legea nr. 95/2006 datorează o cotă la contribuția
de asigurări sociale de sănătate ce se aplică asupra veniturilor nete realizate de persoane care desfășoară activități
independente, cum este situația reclamantei.
Se constată că în drept, pârâta și-a motivat deciziile emise pe dispozițiile art. 83 alin.4, art. 110 alin.1 și 3 lit.
a) și c) din OG nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pe dispozițiile art. 35 din Normele metodologice privind
stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat ( f.7-9 vol.I) .
În drept, tribunalul reține că art.35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor
justificative pentru dobândirea calității de asigurat prevede că în conformitate cu art. 215 alin. (3) din Legea nr.95/2006
și art. 79 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe
bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl
constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) sau decizia de impunere emisă de organul competent al casei
de asigurări de sănătate, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Titlul de creanță prevăzut la
alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut
de lege.
De asemenea, potrivit art. 83 alin.4 din OG nr. 92/2003, nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal
să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general
consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la
înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. În cazul contribuabililor
care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin
estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele și contribuțiile administrate de Agenția Națională
de Administrare Fiscală, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se
face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în aceasta situație.
Totodată, art. 110 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, colectarea constă în exercitarea acțiunilor
care au ca scop stingerea creanțelor fiscale. Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al
unui titlu executoriu, după caz. Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală,
întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală; c) decizia
referitoare la obligații de plată accesorii. Conform dispozițiilor art. 215 din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine
persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri
din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care
se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de
asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Prin sentința civilă nr. 835/2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 243 din 4 aprilie 2014, Curtea de
Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal a anulat în parte dispozițiile art. 35 alin. 1 din
Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere
Curtea a constatat că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 încalcă prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003,
potrivit cărora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin. (5) din același act
normativ, organe fiscale sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și
compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale pentru impozite și taxe locale.
Curtea a mai stabilit că organele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale și, în consecință, nu pot
emite decizii de impunere. S-a mai reținut că, potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, "CNAS, prin casele de asigurări sau
persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor
cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscala";, iar, potrivit art. 141 alin. (1) din acest din urma act normativ, "Executarea silită a creanțelor fiscale
se efectuează, în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare
competent …";. Astfel, s-a constatat că decizia de impunere este un act de stabilire a impozitelor
(reglementat de titlul VI al Codului de procedură fiscală) și nu un act de executare silită. Ca urmare, decizia de impunere
nu se confundă cu titlul executoriu, în condițiile în care acesta din urmă este emis în mod separat conform dispozițiilor
art. 141 alin. (4). În consecință, competența de a emite titluri executorii nu o include pe aceea de a emite decizii de
impunere, aceste competențe sunt stabilite de legiuitor în mod distinct.
Așadar, tribunalul constată că, în ce privește competența materială specială a caselor județene de asigurări de
sănătate, aceasta este limitată la faza executării silite. per a contrario, este evident faptul că aceste entități nu au
niciun fel de atribuții în fazele anterioare executării silite, cum ar fi etapa stabilirii impozitelor și taxelor, efectuarea
inspecției fiscale sau soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
Deci, acolo unde legiuitorul a dorit să confere altor organe decât celor fiscale competența pentru toate etapele
procedurii, a făcut-o în mod expres (fiind de altfel de principiu faptul că în toate cazurile competența poate fi conferită
doar expres, explicit, iar nu tacit). Drept urmare, regulile cunoscute din procedura fiscală română
arată că organele fiscale au o competență materială generală și, pe cale de consecință, au inclusiv competența de a face
aplicarea dispozițiilor procedurale în materia contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate.
Nu în ultimul rând, tribunalul reține că prin decizia nr. 10 din 11 mai 2015, Înalta Curte de Casația și Justiție a
stabilit că dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în
parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în
temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de
soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.
Așadar, tribunalul reține că deciziile atacate de reclamantă au fost emise în baza dispozițiilor art. 35 din Normele
metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, text de lege ce a fost
anulat în parte de Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 835/2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia
civilă nr. a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Or, dispozițiile art. 35 din Normele metodologice amintite au caracter normativ, întrucât prin acte normative se
înțelege actele administrative normative care conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga
omnes, față de actele individuale care produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane,
nominalizate expres în conținutul acestor acte. Prin
urmare, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 prevăd, fără echivoc, faptul că astfel de hotărâri judecătorești sunt
general obligatorii și au putere numai pentru viitor, dar care se aplică tuturor situațiilor anterioare hotărârii
judecătorești menționate dar nesoluționate până în prezent.
Astfel, această trăsătură a hotărârii judecătorești conduce în mod logic la concluzia că hotărârea judecătorească prin
care a fost anulat parțial sau total un act administrativ cu caracter normativ produce efecte față de toate subiectele de
drept.
Față de aceste considerente, având în vedere că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice aplicabile speței de față
au fost anulate pentru motivul că CASS nu are dreptul de a emite decizie de impunere (situație identică cu cea de față) și
văzând prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004 și decizia nr. 10/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul
urmează a admite acțiunea civilă formulată de reclamantă și a dispune anularea deciziilor de impunere atacate, potrivit
dispozitivului de mai jos.
Văzând dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă, cât și faptul că partea reclamantă a făcut dovada că a avansat
cheltuieli de judecată în sumă totală de 1843, lei cu titlu de onorariu expert, taxă judiciară de timbru și onorariul
expertului contabil, tribunalul urmează a obliga, doar pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Covasna la plata acestei sume
către reclamantă , întrucât este emitenta actele administrative atacate și se află în culpă procesuală.
În ceea ce privește cererea expertului contabil H. K. de obligare la plată a reclamantei pentru diferența de 500 lei,
tribunalul o găsește nefondată, întrucât expertul prin răspunsul la obiecțiuni nu a adus noi lămuri la răspunsurile date
la obiectivele stabilite inițial, recurgând doar la a prelua concluziile din raportul de expertiză pe care l-a depus inițial,
pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar dacă a cuantificat suma penalităților, avea obligația să o efectueze prin însuși
raportul de expertiză contabilă, potrivit obiectivului 2 încuviințat de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta B. I. L., cu domiciliul în or. ……………, în contradictoriu cu
pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Covasna, cu sediul în mun. Sf. Gheorghe,
str. Vasile Goldiș, nr.2, jud. Covasna și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna, cu sediul în Sfântu
Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr.9, jud. Covasna, și în consecință :
Dispune anularea deciziei de impunere privind contribuția de asigurări sociale de sănătate nr. 1029/31.05.2012 și a
deciziei AD nr. 1029/29.06.2012 emise de pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate
Covasna.
Obligă pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Covasna să plătească către
reclamantă suma de 1843,3 lei cheltuieli de judecată.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de expert H. K. pentru plata sumei de 500 lei cu titlu de onorariu expert .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna. .
Pronunțată în ședință publică astăzi. 05.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Dispozitie de anulare a dreptului de port arma. Retragerea... | Anulare act administrativ.Suspendare provizorie a executarii... → |
|---|
