Anulare incident bancar. Condiţii. Anularea titlului ulterior raportării incidentului. Consecinţe
| Comentarii |
|
Faptul că ulterior completării cecului şi prezentării sale la plată, cu consecinţa intervenirii incidentului major, s-a constatat că cecul nu a fost completat potrivit înţelegerii, raportându-se la o creanţă care nu întruneşte condiţia de a fi lichidă, nu poate fi imputat băncii, care la momentul constatării incidentului a procedat potrivit dispoziţiilor legale. Anularea ulterioară a titlului nu se repercutează asupra incidentului constatat, deoarece vizează raportul fundamental între părţi, or, scopul constatării incidentelor cu consecinţa posibilă a interdicţiei bancare de a emite cecuri, are în vedere tocmai protejarea terţelor persoane, aşa cum este declarat în art. 1 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 1/2001, conform cu care Centrala Incidentelor de Plăţi este un centru de intermediere care gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 344 din 10 februarie 2012
Prin cererea înregistrată sub nr. 3151/90/2006, reclamanta SC A. SRL Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele SC U. SA Râmnicu Vâlcea și Banca X - Sucursala Vâlcea, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să dispună anularea interdicției bancare de a emite cecuri luată de către pârâta Banca X - Sucursala Vâlcea prin somația nr. 343 din 4.05.2006 în temeiul art. 27-30 din Regulamentul BNR nr. 1/2001.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că pârâta SC U. SA a completat în fals o filă de cec, lăsată de reclamantă în alb ca garanție pentru plata chiriei, cu suma de 787.510.000 lei ROL și pe fondul unor neînțelegeri între părți a prezentat cecul la plată, știind că reclamanta nu are disponibil în cont pentru decontare. Suma menționată în cec nu are corespondent în raportul fundamental, pârâta completând fila de cec cu nerespectarea înțelegerii între trăgător și beneficiar.
Pârâta SC U. SA, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii arătând că cecul a fost completat conform înțelegerii dintre părți întrucât reclamanta s-a obligat să plătească beneficiul nerealizat de către pârâtă prin împiedicarea folosirii spațiului comercial ce a constituit obiectul litigiului.
Prin încheierea din 26.06.2006 cauza a fost suspendată în temeiul art. 2441C.proc.civ. până la soluționarea opoziției reclamantei la executarea cecului.
La data de 2.08.2011 reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei arătând că opoziția a fost soluționată irevocabil prin admiterea cererii și anularea cecului. Cauza a fost repusă pe rol, iar reclamanta a solicitat admiterea cererii invocând și argumentul admiterii opoziției și anulării cecului.
Pârâta SC U. SA a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără de obiect întrucât durata măsurii interdicției a expirat.
Tribunalul a constatat că excepția lipsei de obiect este nefondată. Deși durata interdicției a expirat, instanța are obligația să verifice legalitatea măsurii adoptate de către banca pârâtă prin prisma consecințelor interdicției și a eventualei răspunderi pentru adoptarea unei măsuri nelegale.
Prin sentința nr. 1905/17.10.2011 Tribunalul Vâlcea a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva pârâtelor SC U. SA Râmnicu Valcea și Banca X - Sucursala Vâlcea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că Regulamentul BNR nr. 1/2001 prevede că este incident de plată major incidentul de plată determinat de înregistrarea uneia dintre următoarele situații: c1) în cazul cecului: cecul a fost refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare; cecul a fost refuzat la plată din lipsă parțială de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare.
Potrivit art. 28 din același act normativ, în cazul refuzului la plată al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plată major asupra contului unui client, banca va lua în aceeași zi bancară următoarele măsuri: a) va notifica incidentul de plată la CIP printr-o cerere de înscriere a refuzului bancar în FNC, care va cuprinde și declarația de interdicție bancară; b) va adresa titularului de cont o somație, conform modelului prezentat în anexa nr. 5, prin care îi va notifica acestuia interdicția de a emite cecuri timp de un an începând cu data înregistrării la CIP a incidentului de plată major și obligația de a restitui băncii (băncilor) al cărei (căror) client este formularele de cec aflate în posesia sa și/sau a mandatarilor săi.
în aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate banca verifică numai regularitatea formală a cecului, respectiv condițiile de validitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934. Raportul fundamental din care a rezultat cecul este și rămâne străin băncii, care nu are a se preocupa de înțelegerile dintre părți, întrucât din literalitatea obligațiilor cambiale rezultă că obligația se naște chiar din titlu, desprinsă de raportul fundamental dintre trăgător și beneficiar.
Ca atare, s-a reținut că banca pârâtă a adoptat în mod legal măsura interdicției din moment ce la prezentarea cecului nu exista disponibil în contul emitentului. Faptul că ulterior cecul a fost anulat în opoziția trăgătorului nu invalidează măsura interdicției, deoarece, așa după cum rezultă din decizia nr. 2/2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 3595/90/2008, opoziția a fost admisă pentru completarea cecului cu nerespectarea înțelegerilor inițiale la emiterea lui, așadar pentru o excepție personală în sensul art. 264 din Norma-cadru nr. 6/1994 a BNR, și nu pentru o excepție formală care s-ar fi impus băncii în sensul că înainte de a verifica disponibilul banca este obligată să verifice regularitatea formală a titlului.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC A. SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
în motivare, se arată că hotărârea instanței de fond este rezultatul aprecierii eronate a probelor administrate, instanța neținând seama de faptul că reclamanta a solicitat anularea interdicției bancare de a emite cecuri, luată de pârâta Banca X - Sucursala Vâlcea prin somația nr. 343/04.05.2006, în temeiul art. 27-30 din Regulamentul BNR nr. 1/2001.
Prin decizia nr. 2/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 3595/90/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1585/22.06.2011 pronunțată în dosarul nr. 3595/90/2008 al Curții de Apel Pitești, s-a admis opoziția la executare și s-a dispus anularea cecului seria … emis la 4.05.2006 pentru suma de 78.751 lei, confirmând susținerile potrivit cu care SC U. SA a completat în mod abuziv cecuri.
Instanța în mod greșit a ținut cont de cererea formulată la 4.05.2006 la Banca X - Sucursala Vâlcea prin care recurenta sesiza faptul că cecul este completat în fals, urmând să fie refuzat la plată.
Se critică sentința ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, de vreme ce art. 259 din Norma-cadru nr. 7/1994 arată că, pentru ca un cec să fie valabil, nu este necesar să întrunească condițiile esențiale menționate în art. 1 din Legea cecului, chiar din momentul emiterii sale, ci el trebuie să întrunească aceste condiții în momentul prezentării la plată, completarea cecului trebuind să se facă în conformitate cu înțelegerea dintre trăgător și primitor.
Cum în decizia nr. 2/2011 s-a reținut că nu a existat nici o înțelegere între părți legat de completarea cecului, în mod greșit reclamantei i-a fost pusă interdicție bancară.
De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că această cauză a fost suspendată, societatea reclamantă nefăcându-se vinovată de introducerea la plată a cecului.
SC U. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că, la prezentarea la plată, banca verifică numai regularitatea formală a cecului, respectiv condițiile de validitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 59/1934.
De asemenea, prin hotărârile judecătorești invocate de către recurentă a fost admisă opoziția pentru completarea cecului cu nerespectarea înțelegerilor inițiale în emiterea lui, nu pentru că ar fi fost completat în fals, cum eronat a susținut recurenta, ca atare, pentru o excepție personală în sensul art. 264 din Norma-cadru BNR nr. 7/1994.
SC U. SA a formulat în recurs concluzii scrise.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 pct. c), c1) din Regulamentul BNR nr. 1/2001 în forma în vigoare la data introducerii la plată a cecului, este incident de plată major, incidentul de plată, în cazul cecului, refuzul cecului din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare.
Art. 28 din același regulament arată că în cazul refuzului la plată al unui cec ca urmare a producerii unui incident de plată major asupra contului unui client, banca va lua în aceeași zi bancară măsura notificării incidentului de plată la CIP printr-o cerere de înscriere a refuzului bancar în FNC, care va cuprinde și declarația de interdicție bancară și va adresa titularului de cont o somație, prin care îi va notifica acestuia interdicția de a emite cecuri timp de un an începând cu data înregistrării la CIP a incidentului de plată major și obligația de a restitui băncii (băncilor) al cărei (căror) client este formularele de cec aflate în posesia sa și/sau a mandatarilor săi.
Prin urmare, la momentul stabilirii interdicției bancare de a emite cecuri, banca era obligată să verifice existența ipotezei textului art. 2 pct. c), c1), fără a efectua alte verificări, scopul interdicției bancare fiind acela de a proteja persoanele care intră în raport juridic cu emitentul cecului.
Refuzul la plată din lipsă parțială de disponibil în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare atrage automat pentru bancă aplicarea dispozițiilor art. 28 din Regulamentul BNR nr. 1/2001, în vigoare la momentul incidentului, în niciuna dintre situații banca nefiind ținută să analizeze raportul juridic fundamental care a întemeiat emiterea cecului.
Din hotărârile judecătorești invocate rezultă că instanțele au statuat într-o procedură de contestație la executare, întemeiată pe art. 400 C.proc.civ., în care s-au invocat prevederile Legii nr. 59/1934, referitor la nevalabilitatea titlului.
Curtea reține că prin sentința Judecătoriei Râmnicu Vâlcea din 10.10.2006, ulterioară incidentului bancar, a fost respinsă opoziția la executare, astfel că într-un prim control jurisdicțional, instanța a constatat legalitatea actelor de executare și implicit a titlului, context în care nu se putea pretinde băncii, cu depășirea limitelor art. 28 din Regulamentul nr. 1/2001, verificarea validității titlului prezentat la plată.
Faptul că ulterior completării cecului și prezentării sale la plată, cu consecința intervenirii incidentului major, s-a constatat că cecul nu a fost completat potrivit înțelegerii, raportându-se la o creanță care nu întrunește condiția de a fi lichidă, nu poate fi imputat băncii, care la momentul constatării incidentului a procedat potrivit dispozițiilor legale.
Anularea ulterioară a titlului nu se repercutează asupra incidentului constatat, deoarece vizează raportul fundamental între părți, or, scopul constatării incidentelor cu consecința posibilă a interdicției bancare de a emite cecuri, are în vedere tocmai protejarea terțelor persoane, așa cum este declarat în art. 1 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2001, conform cu care Centrala Incidentelor de Plăți este un centru de intermediere care gestionează informația specifică incidentelor de plăți, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor.
Susținerile recurentei, relative la faptul că instanța nu a ținut seama de cererea depusă la 4.05.2006 de către recurentă, la Banca X - Sucursala Vâlcea prin care sesiza că cecul este completat în fals, urmând să fie refuzat la plată, nu au relevanță în condițiile în care, pe de o parte, aceste afirmații nu au fost reținute de instanțe în hotărârile menționate, în care s-a arătat că cecul fusese lăsat garanție în alb pentru acoperirea diferenței de 1.700 lei, fără însă ca cecul să fi fost completat cu această sumă, ci cu o sumă mult mai mare, fiind în discuție lichiditatea creanței. Pe de altă parte, cererea a fost înregistrată ulterior constatării incidentului bancar și transmiterii informației în CIP, respectiv la 5.05.2006.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
Nota redacției: Regulamentul BNR nr. 1/2001 a fost abrogat prin Regulamentul nr. 1/2012 privind organizarea și funcționarea la Banca Națională a României a Centralei Incidentelor de Plăți (publicat în M. Of. nr. 49 din 20 ianuarie 2012, în vigoare din data de 6 februarie 2012).
| ← Accesorii pentru contribuţia la Fondul Naţional Unic de... | Excepţia de nelegalitate. Omisiunea instanţei de a se... → |
|---|
