COMPETENTA MATERIALĂ A INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Cererea întemeiată pe art. 16 din Legea nr. 29/1990 se judecă de instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Prin sentinţa civilă nr. 307/1998, Tribunalul Bucureşti a respins ca prematur formulată cererea de aplicare a amenzii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 29/1990 şi de acordare a unor daune de întârziere pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 70/1994 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, rămasă definitivă şi învestită cu formulă executorie.

în motivarea sentintei, tribunalul a reţinut că nu poate reţine o culpă în sarcina pârâtei pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, întrucât nu a fost primită documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate şi procesului verbal de punere în posesie.

împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul a fost admis, Curtea analizând cu prioritate motivul de nelegalitate referitor la încălcarea regulilor competenţei materiale.

Astfel, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, aceasta fiind competentă să judece şi cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 29/1990, dispoziţii ce conţin măsuri de constrângere în cazul neexecutării hotărârilor definitive pronunţate în materia contenciosului administrativ.

în consecinţă recursul a fost admis, dispunându-se casarea sentinţei atacate, cu reţinerea cauzei spre competentă soluţionare de către Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 312 alin. 2 teza a ll-a cu referire la art. 304 pct. 3 C.pr.civ.(Judecator Carmen Frumuselu)
(Secţia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 1298/1999)

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre COMPETENTA MATERIALĂ A INSTANTELOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV