Conflict negativ de competenţă materială. Aparţine instanţelor de drept comun competenţa de soluţionare a litigiilor ce rezultă din încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune a bunurilor din domeniul privat al unităţilor a
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1/F/CC din data de 09.01.2014
Prin sentința civilă nr.7720/23.06.2011 pronunțată în dosarul nr.21564/197/2009, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "acțiune în constatare"; formulată de reclamanta S.C. "F.F."; S.R.L. C. în contradictoriu cu pârâții Orașul P. - prin primar, Primarul Orașului P. și Consiliul Local P., în favoarea Tribunalului Brașov-secția contencios administrativ, reținând că aparține acestei din urmă instanțe competența de soluționare a cauzei, în temeiul prevederilor art.66 din O.U.G. nr.54/2006 și art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, întrucât cererea de chemare în judecată vizează executarea contractelor de concesiune încheiate între cele două părți cu privire la imobile ce fac parte din domeniul public, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 155 și 156.
La rândul său, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.5154/CA/23.10.2013, pronunțată în dosarul nr.10003/62/2011, a declinat competența de soluționare a aceleiași cauze în favoarea Judecătoriei Brașov și a trimis cauza Curții de Apel Brașov pentru soluționarea conflictului negativ de competență. A reținut că din adresele emise de Primăria Municipiului B. rezultă că terenurile care fac obiectul contractelor de concesionare fac parte din domeniul privat al municipiului B., astfel că nu aparține instanței de contencios administrativ competența de soluționare a cauzei, sens în care este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Decizia nr.6/2011.
Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.1 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, "prezenta ordonanță de urgență reglementează regimul juridic al contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică";. În ce privește concesionarea terenurilor proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, aceasta este reglementată prin dispozițiile art.13-23 din Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, competența de soluționare a litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, stabilită de prevederile art.66 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.54/2006, este aplicabilă numai în cazul concesionării bunurilor proprietate publică, nu și a celor care se află în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale.
În ce privește litigiile ce rezultă din încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune a bunurilor din domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, competența de soluționare a acestora se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun, cărora le sunt supuse aceste bunuri, astfel cum se statuează prin prevederile art.121 alin.(2) din Legea administrației publice nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De altfel, potrivit art.2 alin.(1) lit.";c"; din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile administrative care au ca obiect punerea în valoarea a bunurilor proprietate publică. per a contrario, contractele care au ca obiect bunuri proprietatea privată nu pot fi asimilate actelor administrative.
În cauză, contractele de concesiune au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr.50/1991, astfel cum rezultă din cuprinsul lor, și au ca obiect bunuri care aparțin domeniului privat. Înscrisurile de la filele 155 și 156 ale dosarului Judecătoriei Brașov nu fac dovada apartenenței acestor terenuri la domeniul public al Orașului P., fiind hotărâri ale Comisiei Județene de Aplicare a Fondului Funciar, de stabilire a dreptului de proprietate al municipiului B. asupra unor terenuri.
Prin urmare, întrucât obiectul cauzei privește executarea unor contracte de concesionare privind terenuri aflate în domeniul privat de interes local, nu există nici un motiv care să atragă competența instanței de contencios administrativ, astfel că revine instanțelor de drept comun competența de a soluționa cauza.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 22 și art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
| ← ANULARE RAPORT DE EVALUARE INTOCMIT DE AGENTIA NATIONALĂ DE... | Anulare act administrativ-fiscal. Restituire taxă pe poluare... → |
|---|
