CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSECINŢA EDIFICĂRII UNUI IMOBIL DUPĂ ANULAREA AUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE PENTRU VICII DE FORMĂ. INTRAREA ÎN LEGALITATE.
| Comentarii |
|
CONTENCIOS ADMINISTRATIV. CONSECINŢAEDIFICĂRII UNUI IMOBIL DUPĂ ANULAREAAUTORIZAŢIEI DE CONSTRUIRE PENTRU VICII DEFORMĂ. INTRAREA ÎN LEGALITATE.- art. 28 din Legea nr. 50/1991 privindautorizarea executării lucrărilor de construcţii;- - art. 56 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005pentru aprobarea Normelor metodologice deaplicare a Legii nr. 50/1991
În situaţia în care imobilul a fost realizat în baza uneiautorizaţii de construire anulată pentru vicii de formă, autoritateaadministrativă competentă poate proceda la emiterea unei autorizaţii deconstruire în vederea intrării în legalitate, dacă imobilul corespundecerinţelor de calitate, în temeiul dispoziţiilor art. 28 din Legea nr.50/1991 şi art. 56 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005.
( Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 1062/R-C/14noiembrie 2008)
Prin sentinţa civilă nr.410/CA din 7 iulie 2008, TribunalulArgeş a admis în parte acţiunea reclamantului M.D., a anulat certificatulde urbanism şi autorizaţia de construire emise de pârâtul primarulcomunei B., a obligat pe pârâţii Primarul şi Primăria B. să nu mai emităaltă autorizaţie de construire şi alt certificat de urbanism până lareglementarea raporturilor dintre reclamant şi pârâtul T.M., a Mihai, aobligat pe pârâtul primarul comunei la 5000 lei daune morale, a respinscapătul de cerere privitor la daune materiale şi a obligat pe pârâţi la 1000lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa areţinut că excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea acţiuniieste nefondată, având în vedere că reclamantul, în mod constant, asusţinut şi dovedit că autorizaţia a fost emisă pentru un imobil ce a fostedificat pe o parte din terenul proprietatea sa.
Pe fondul pricinii, instanţa a reţinut că prima autorizaţie deconstruire a fost anulată judecătoreşte, cu motivarea că lipsescsemnăturile legale pe aceasta, fără a fi antamat fondul cauzei.
Primarul comunei a emis alt certificat de urbanism şiautorizaţie de construire, în baza aceleiaşi documentaţii ce a stat la bazaemiterii autorizaţiei de construire iniţiale, fără a se ţine cont de acestea şide faptul că, în mod irevocabil, s-a stabilit că o parte de imobil a fostedificat pe terenul reclamantului.
Prima instanţă a apreciat că ilegalitatea edificării uneiconstrucţii nu poate fi acoperită prin emiterea autorizaţiei de construire şia certificatului de urbanism, deoarece se încalcă dreptul de proprietate alreclamantul, stabilit irevocabil prin hotărâre irevocabilă, precum şihotărârea însăşi, ce i-a fost adusă la cunoştinţă de către reclamant, situaţiece ar putea atrage şi răspunderea penală.
Împotriva sentinţei, în termen legal au formulat recurs pârâţiiPrimăria comunei B. şi Primarul comunei B. cât şi T.M., ca şireclamantul M.D.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, ce seîncadrează în disp.art.304 pct.7 şi 9 Cod pr.civilă, cât şi sub toateaspectele, în temeiul art.3041 Cod pr.civilă, Curtea a constatat cărecursurile pârâţilor sunt fondate, spre deosebire de cel al reclamantului.
Pentru o mai bună clarificare a situaţiei părţilor, au fostanalizate cu prioritate recursurile pârâţilor, ce au fost admise, pentruurmătoarele argumente:
Critica pârâţilor referitoare la greşita anulare a actelor esteîntemeiată, cât timp dispoziţiile legale reţinute de prima instanţă nu suntincidente în speţă, situaţia de fapt şi de drept constând în intrarea înlegalitate a unei construcţii deja edificată în baza unei autorizaţii existentela momentul edificării construcţiei, ce a fost anulată pentru vicii deformă, situaţie reglementată de dispoziţiile art.28 din Legea nr.50/1991,coroborate cu art.56 alin.3 din ordinul nr.1430/2005 prin care au fostaprobate Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr.50/1991.
Potrivit textelor de lege sus menţionate, dacă există un imobilrealizat chiar în absenţa autorizaţiei de construcţie, dacă acesta întruneştecondiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent,autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda laemiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, încoroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, dacă acestacorespunde cerinţelor de calitate.
Cu atât mai mult, emiterea autorizaţiei de construcţie pentruintrarea în legalitate se impunea pentru situaţia concretă din speţă, în careimobilul a fost edificat în baza unei autorizaţii preexistente, care a fostanulată pentru vicii de formă, legate de lipsa unor semnături.
Calitatea de constructor de bună credinţă a pârâtului T.M. afăcut obiectul cercetării judecătoreşti, respingându-se capătul de cerereprivind obligaţia la demolarea construcţiei aflată pe terenul proprietateareclamantului, pe 6,61 m.p.( filele 37-39).
Mai mult, prin sentinţa nr.2132/7 aprilie 2008 a JudecătorieiPiteşti au fost obligaţi aceeaşi pârâţi să efectueze anumite modificăriconstructive la casă şi să plătească reclamantului suma de 28.500,06 leireprezentând lipsa de folosinţă a terenului de 238,71 m.p., actualizată dela data de 28.11.2005 (momentul pronunţării deciziei nr.1218/2005 aTribunalului Argeş) până la data plăţii efective, sumă stabilită de cătreinstanţă în raport de preţul de circulaţie de 35 EURO/mp. practicat înzonă.
Drept urmare, eliberarea actelor ce fac obiectul prezenteicauze s-a făcut în vederea intrării în legalitate, fiind deja stabilitjudecătoreşte că nu se impune demolarea porţiunii de construcţieedificată pe terenul proprietatea reclamantului, pârâţii fiind obligaţi laanumite modificări ale propriei construcţii, tocmai la cerereareclamantului.
Dacă s-ar primi acţiunea de faţă, s-ar ajunge practic laînlăturarea efectelor hotărârilor judecătoreşti anterioare, iar anulareacelor două acte, dincolo de faptul că ar fi lipsite de finalitate, pentru căautoritatea locală nu ar putea dispune demolarea, dată fiind soluţionareairevocabilă a cererii având un asemenea obiect, stabilindu-sejudecătoreşte că reclamantul este îndreptăţit să primească o sumăechivalentă preţului de circulaţie a terenului, nici nu s-ar putea dispune însensul celor solicitate de reclamant, cât timp emiterea lor s-a făcut întemeiul art.28 din Legea nr.50/1991 şi art.56 din Normele Metodologicede aplicare a acestei legi, care condiţionează eliberarea lor doar deîntrunirea cerinţelor de calitate.
Consimţământul eventual al reclamantului, reţinut de cătreprima instanţă ca fiind necesar pentru eliberarea actelor, nu are relevanţă,în raport de dispoziţiile legale care stau la baza emiterii acestora şi desituaţia concretă în care se află părţile, diferendul dintre ele fiind dejatranşat judecătoreşte prin stabilirea despăgubirilor şi efectuareamodificărilor la construcţia pârâtului T.M..
Prima instanţă, de altfel, nu a analizat aceste apărări, deşipârâtul a susţinut constant acest lucru, sub acest aspect acţiuneareclamantului fiind practic lipsită de finalitate şi, corelativ, de interes.
În ceea ce priveşte temeiurile de drept reţinute de primainstanţă, se constată că art.11 alin. 1 lit.c din Norme nu există, art.16alin.1, art.30 alin. 1 şi art. 41 alin.1 din Norme se referă la documentaţiace trebuie depusă şi la verificările din partea compartimentelor despecialitate ale emitentului (cerinţe respectat, documentele fiind depuse,în copie, şi la dosarul de fond), iar art.46 lit. b, care se referă la protejareaproprietăţii vecinilor are în vedere alte aspecte decât cele pretinse dereclamant.
În concluzie, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursurilepârâţilor vor fi admise, iar sentinţa va fi modificată în sensul respingeriiîn tot a acţiunii, reţinându-se că odată ce nu există temeiuri pentruanularea celor două acte, nu pot fi acordate daune morale şi nici păstratădispoziţia interdicţiei de eliberare a altei autorizaţii de construire saucertificat de urbanism.
Pe cale de consecinţă, recursul reclamantului care vizaacordarea daunelor materiale şi morale în cuantumul solicitat va fi respinsca nefondat, pentru temeiurile ce au stat la baza soluţionării celorlalterecursuri.
Odată ce actele contestate au fost emise pentru intrarea înlegalitate, reţinându-se imposibilitatea desfiinţării construcţiei prinhotărâri intrate în puterea lucrului judecat, este evident că reclamantul nueste îndreptăţit să primească vreo sumă de bani cu titlu de daune moralesau materiale. Se va reţine, în plus, şi că nu s-a făcut dovada existenţeiunui asemenea prejudiciu; dimpotrivă atunci când a solicitat i s-a eliberatpropria autorizaţie de construcţie (filele 55-57), fără a se dovedi că i s-arfi refuzat acest lucru, potrivit susţinerilor personale, doar în aceastăipoteză putând pretinde că a fost prejudiciat.În concluzie, acest recurs a fost respins ca nefondat, în temeiul art.312alin.1 Cod pr.civilă.
| ← ACHIZIŢIE PUBLICĂ. LICITAŢIE. ANULAREA PROCEDURII PENTRU... | Obligaţie emitere hotărâre cu privire la starea de calamitate... → |
|---|
