Contencios administrativ; Litigiu privind funcţionari publici statutari; Legalitate revocare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4353/83/2007SENTINŢA CIVILĂ 22/CA/ 23 Ianuarie 2008Irevocabilă prin nerecurare.Domeniu asociat: contencios administrativ; litigiu privind funcţionari publici statutari;legalitate revocare act administrativ.
Deşi prin actul administrativ revocat prin decizia a cărei anulare se solicită prinacţiunea principală, nu a avut loc o avansare a reclamantei în sensul legii, în fapt aexistat o astfel de avansare în ce privesc condiţiile de salarizare şi a celor privindlocul efectiv de muncă. Astfel suspiciunile şi motivarea Directorului PenitenciaruluiSatu Mare exprimate prin actul administrativ de revocare a acestei decizii suntjustificate în mod obiectiv, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea sau exercitareacu exces de putere a dreptului de a revoca actul administrativ emis în numele său.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.de mai sus, Sindicatul SOMEŞ" Satu Mare în numele şi pentru membrul de sindicatreclamanta CME a chemat în judecată în calitate de pârât PENITENCIARUL SATUMARE, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să anulezeDecizia nr. 86/28.09.2007 şi Decizia zilnică nr. 191/28.09.2007 emise de DirectorulPenitenciarului Satu Mare, menţinerea Deciziei nr. 71/31.07.2007 emisă de DirectorulPenitenciarului Satu Mare, obligarea pârâtului, respectiv a persoanelor ce vor figăsite vinovate la repararea pagubei materiale şi morale suportate de cătrereclamantă.
În motivare arată că în textul Deciziei Nr. 86 din 28.09.2007 se încalcăprevederile articolului 24 alineatului 2 din Legea Nr. 293/2004, care prevedeavansarea în funcţii publice a funcţionarilor publici din sistemul administraţieipenitenciare, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, se face pe bază deconcurs în limita posturilor prevăzute în statele de organizare", ori la baza DecizieiNr. 71 din 31.07.2007 nu a fost avansare, ci numire pe un coeficient egal cu cel avutanterior, respectiv 2,75, adică nu a fost numită în funcţia de agent administrativprincipal l (care este prevăzută cu coeficient de 2,85), ci în funcţia de agentadministrativ II, cu acelaşi coeficient de 2,75, cât a avut anterior ocupării acesteifuncţii. Acest lucru s-a făcut în baza tezei finale la Anexa Deciziei AdministraţieiNaţionale a penitenciarelor, privind echivalarea coeficienţilor de ierarhizare (pefuncţie) valabilă până la elaborarea noilor state de organizare care prevedefuncţionarii publici cu statut special pot fi mutaţi pe funcţii cu un coeficient deierarhizare al salarului de funcţie mai mic decât cel prevăzut în statul de organizareprin ordin /decizie potrivit competenţelor".
Tot în textul Deciziei Nr. 86 din 28.09.2007 sunt invocate prevederile articolului40 alineatul 2 şi articolului 41 alineatul 1, din Anexa 1 a OMJ Nr. 2854/C/2004, carefac referire tot la avansare, fapt care în realitate nu a avut loc.
Cu toate că pe perioada de două luni, cât şi-am desfăşurat activitatea înfuncţia de agent administrativ II (contabil), a făcut tot posibilul să-şi îndeplinescăatribuţiile în mod corect şi la timp (fapt pentru care a fost lăudată şi evidenţiată în faţacolegelor de birou, atât de către contabilul şef, cât şi de directorul adjunct economico-administrativ), paradoxal, a fost schimbată din funcţie.
Deşi a adus la cunoştinţă directorului faptul că pentru funcţia de agentadministrativ II a susţinut examen de avansare şi că îndeplineşte condiţiile specificepostului, iar în baza procesului verbal din 17.10.2005 a fost declarată admisă şinumită în funcţie prin Decizia directorului Penitenciarului Satu Mare Nr. 35 din17.10.2005, acesta nu a ţinut cont nici de acest lucru dând răspuns plângerii sale cuîntârziere, evaziv şi parţial ireal.
Din cuprinsul plângerii prealabile adresată domnului director, mai rezultă şimodul în care acesta a înţeles să emită decizia în cauză cu încălcarea gravă aprevederilor Legi 293/2004, adică fără acordul său prealabil şi fără consultarea şefilorierarhici sau a Consiliului de conducere a unităţii. De asemenea, solicită să seconstate că în acelaşi timp cu schimbarea sa din funcţie, domnul director a dispusprin Decizie zilnică, tot fără acordul său şi fără temei legal, să fie trecută temporar înaltă muncă, respectiv să supraveghez activitatea a cinci persoane private de libertate(bărbaţi) ce desfăşoară activităţi la Bucătăria de unitate, încălcându-se astfelprevederile articolului 51 alineatul 2 din Legea 293/2004.
Prin încălcarea prevederilor legale şi prin exercitarea necorespunzătoare aatribuţiilor manageriale, privind comportamentul şi comunicarea, domnul director i-acreat o stare de supărare foarte mare, a fost foarte neliniştită, considerând că celedouă mutări în funcţie ale sale se datorează unor greşeli foarte grave, stareasănătăţii sale fiind afectată, a fost diagnosticată, i s-a administrat medicamentaţianecesară şi a primit repaus medical 12 zile.
Întrucât pe perioada celor 12 zile nu a primit sporurile care i se cuveneau,solicită să se reţină în sarcina celor vinovaţi să-i achite contravaloarea sumeicuvenite, iar pe perioada cât a fost trecută temporar să supraveghez cele cincipersoane private de libertate (bărbaţi), care lucrează la Bucătăria de unitate, nu aprimit sporul de supraveghere cuvenit şi nici sporul de praf care i se cuvenea dacă nuera trecută temporar în această muncă. Aducând la cunoştinţă acest lucru domnuluidirector prin Biroul resurse umane, acesta i-a transmis că din punctul de vedere aldânsului nu consideră necesar să-mi acorde sporurile prevăzute de reglementările învigoare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul invocă excepţia netimbrăriicererii de chemare în judecată, excepţia lipsei plângerii prealabile şi excepţia lipseicalităţii procesuale active a Sindicatului SOMEŞ" Satu Mare (fila nr. 9 din dosar),excepţii care au fost soluţionate de către instanţa de judecată potrivit art. 137C.proc.civ., prin încheierea dată în şedinţa publică din data de 19.12.2007 (fila nr. 75din dosar) în sensul respingerii acestora pentru considerentele de fapt şi de dreptinvocate prin acea încheiere.
Pe fondul cauzei pârâtul şi-a exprimat poziţia procesuală prin Notele deşedinţă" depuse la data de 19.11.2007 (fila nr. 57 din dosar).
Prin acestea, pârâtul solicită respingerea acţiunii înaintată de cătrereclamantă.
Astfel, se arată că Decizia directorului Penitenciarului Satu Mare nr.86/28.09.2007 a cărei anulare se solicită,
- are ca efect revocarea Deciziei directorului Penitenciarului Satu Mare nr.71/31.07.2007 şi anume trecerea agentului principal de penitenciare CME înapoi înfuncţia avută anterior emiterii deciziei nr. 71/2007;
- a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementeazăcompetenţele de gestiune a resurselor umane a directorilor de unităţi subordonateAdministraţiei Naţionale a Penitenciarelor (art. 6 din Anexa nr. 1 aprobată prinOrdinul Ministrului Justiţiei nr. 2790/C/2004);
- revocarea Deciziei nr. 71/2007 se impunea pentru următoarele motive: afost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind respectarea măsurilor legalereferitoare la transparenţa decizională, conflictul de interese şi incompatibilităţi (art. 6alin. 2 din Legea nr. 293/2004 ), emitentul inspector şef principal de penitenciareCîrjan Dumitru, aflându-se într-o situaţie vădită de conflict de interese - art. 69 alin. 1lit. g", art. 70 şi art. 79 alin. 1 lit. a" din Legea nr. 161/2003 (fiind tatăl agenteiprincipal CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA); a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legaleprivind avansarea în funcţii vacante (art. 40 şi 41 din regulamentul aprobat prinOrdinul Ministrului Justiţiei nr. 2854/C/2004, potrivit cărora: Avansarea în funcţieeste modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii superioarevacante.
În sensul prezentului regulament, prin funcţie superioară se înţelege, funcţiaprevăzută cu un coeficient de ierarhizare superior.
Pentru avansarea în funcţie a funcţionarilor publici se organizează concurssau examen după caz".
- prin emiterea Deciziei nr. 71/2007 (care a fost revocată prin Decizia nr.86/2007) agent principal de penitenciare CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA a fost trecutăde pe funcţia de agent achizitor principal l, al cărui coeficient maxim este 2,75 (marcat cu culoarea verde în copia prezentată la dispoziţia instanţei) pe funcţia deagent administrativ principal II, al cărui coeficient maxim este 2,85 (marcat cuculoarea roşie), fără organizarea vreunui examen în acest sens.
- această trecere pe o altă funcţie, cu un coeficient maxim superior s-a făcutşi cu încălcarea principiilor care cârmuiesc exercitarea funcţiei publice din sistemuladministraţiei penitenciare, supunere deplină faţă de lege, egalitatea şanselor pebaza meritelor si capacităţii profesionale, responsabilitate şi imparţialitate (art. 5 dinLegea nr. 293 / 2004)
Spre deosebire de prima decizie contestată (nr. 86/2007), care este o deciziede personal, cea de a doua decizie, nr. 191 din 28.09.2007, este o Decizie Zilnică peUnitate (D.Z.U.).
Aşa cum rezultă din cuprinsul acestei decizii, a cărei copie certificată a fostdepusă la dosar, a fost emisă în conformitate cu Decizia directorului general alAdministraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 336 din 22.09.2004 şi cuprinde maimulte dispoziţii privind numirea personalului în serviciu, a funcţionarului public depermanenţă pe unitate, plecări sau sosiri din misiuni, concedii, învoiri, precum şi altedispoziţii de interes general pentru întregul personal al unităţii.
Partea din D.Z.U. nr. 191/28.09.2007 contestată, privind pe agentul principalde penitenciare CME, potrivit cu care aceasta îşi va desfăşura activitatea în modprovizoriu la popota unităţii, începând cu data de 01.10.2007, nu reprezintănicidecum o "trecere temporară în altă muncă".
"Trecerea temporară în altă muncă" reprezintă, alături de delegare, detaşareşi transferare, o modificare a raporturilor de serviciu şi este reglementată în cuprinsulart. 51 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, modificată prin OUG nr. 47/2006. O asemeneamodificare a raporturilor de serviciu se face întotdeauna printr-o Decizie de personala directorului unităţii şi se consemnează în "fişa de evidenţă" a funcţionarului public şiîn fişa matricolă din dosarul profesional al funcţionarului public, conform Decizieidirectorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 380/2006 (art. 3.2din Metodologia completării şi rectificării documentelor de evidenţă nominală şistatistică pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare), ceea ce nu s-aîntâmplat în cazul agentului principal de penitenciare CÎRJAN MĂDĂLINA ELENA.
În acest caz este vorba despre o decizie scrisă a conducătorului unităţii, datăpentru organizarea activităţii curente a unităţii.
În ce priveşte regimul juridic aplicabil acestor dispoziţii, sunt dispoziţiile art. 4alin. 2 şi 3 din Legea nr. 293/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 47/2006,potrivit cărora "personalul din sistemul administraţiei penitenciare este obliga t... săîndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea saprofesională. funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are dreptulsă refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic,dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris,funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta estevădit ilegală. Funcţionarul public este obligat să aducă la cunoştinţa superioruluiierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, aceste situaţii".
Rezultă astfel foarte clar că, în cazul dispoziţiilor scrise date de cătresuperiorul ierarhic, care sunt considerate vădit ilegale de către personalul dinsistemul administraţiei penitenciare, aflat în subordine, se prevede obligaţia expresăîn sarcina acestui funcţionar de a aduce la cunoştinţă aceste situaţii, superioruluiierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, în speţă, nu au cunoştinţă de îndeplinireaacestei din urmă obligaţii, de către agent principal de penitenciare CÎRJANMĂDĂLINA ELENA, privind sesizarea directorului general al Administraţiei Naţionalea Penitenciarelor, în legătură cu dispoziţia scrisă a directorului Penitenciarului SatuMare, cuprinsă în Decizia de Zi pe Unitate nr. 191 din 28.09.2007, pe care oconsideră vădit ilegală.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea ca neîntemeiată aacţiunii formulate de Sindicatul "SOMEŞ" Satu Mare, în numele membrului desindicat, agent principal de penitenciare CME, reţinând totodată că atât Decizia depersonal al directorului Penitenciarului Satu Mare nr. 86/28.09.2007, cât şi Decizia deZi pe Unitate a directorului Penitenciarului Satu Mare nr. 191/28.09.2007, au fostemise în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
Pe cale de consecinţă, vă solicită şi respingerea pretenţiilor materiale solicitateprin contestaţie, reţinând că nu există nici un raport de cauzalitate între deciziiledirectorului unităţii şi pagubele invocate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta este funcţionar public în cadrul Penitenciarului cu regim închisSatu Mare.
În urma modificărilor legislative intervenite în cursul anului 2005 privindregimul juridic aplicabil personalului angajat în sistemul penitenciarelor din România,pe baza de concurs, prin Decizia nr. 35/17.10.2005 dată de Directorul Penitenciaruluicu regim închis Satu Mare, reclamanta a fost numită începând cu data de 18.10.2005în funcţia de subofiţer administrativ principal II (responsabil popotă) cu coeficient deierarhizare 1,75, la poziţia 154 din statul de organizare (filele 30, 31).
În anul 2007, luna iulie, reclamanta figurează în statul de funcţii al pârâtei caagent achizitor principal I, la poziţia 215 din statul de organizare, cu coeficient deierarhizare 2,75.
Prin Decizia nr. 71/31.07.2007 dată Directorul Penitenciarului Satu Mare, maiexact de către înlocuitorul de drept al directorului, inspector şef principal depenitenciare C D, tatăl reclamantei, aceasta a fost numită agent administrativprincipal II (contabil), funcţie prevăzută cu gradul de agent şef principal cu coeficientde ierarhizare 2,75, poziţia nr. 230 din statul de funcţii ( fila nr. 29, 33).
La data de 28.09.2007, prin Decizia nr. 86/28.09.2007, contestată prinprezenta acţiune în contencios administrativ, directorul în funcţie al PenitenciaruluiSatu Mare, a dispus încetarea efectelor Deciziei directorului nr. 71/31.07.2007 de maisus, în sensul că reclamanta a fost numită din funcţia de agent administrativprincipal II (contabil), funcţie prevăzută cu gradul de agent şef principal cu coeficientde ierarhizare 2,85, poziţia nr. 230 din statul de funcţii, în funcţia agent achizitorprincipal I, poziţia 215 din statul de organizare, cu coeficient de ierarhizare 2,75 (filanr. 27).
Verificând legalitatea acestei decizii a Directorului Penitenciarului Satu Mare,instanţa a constatat în primul rând faptul că prin acest act administrativ, practic, s-arevocat un alt act administrativ emis de aceiaşi autoritate publică, întrucât s-aapreciat că primul act administrativ este nelegal.
Sub acest aspect, reţinând caracterul esenţialmente revocabil al acteloradministrative, se constată că Decizia nr. 86/2007 a fost emisă în condiţii delegalitate, conducătorul unei instituţii publice având dreptul de a revoca acteleadministrative emise de el sau în numele său, în situaţia în care se constată, sau seapreciază ulterior că acestea sunt nelegale.
Cu toate că dreptul de a revoca propriile acte administrative este expresrecunoscut în favoarea autorităţilor publice, instanţa a trecut la verificarea decizieirevocatorii contestate prin prezenta acţiune în contencios administrativ şi prin prismalegalităţii considerentelor pentru care autoritatea publică pârâtă şi-a exercitat acestdrept, pentru a se verifica dacă prin însuşi acest act revocator nu se încalcădrepturile recunoscute de lege în favoarea persoanele cu privire la care s-au emisactele administrative în discuţie respectiv pentru a se verifica dacă exerciţiul acestuidrept nu a fost exercitat prin exces de putere şi dacă argumentele de nelegalitateinvocate de director sunt justificate în mod rezonabil şi suficient.
Pentru a se realiza acest obiectiv s-a constatat că, deşi Decizia nr. 71/2007care a fost revocată de către pârât nu face obiectul verificării legalităţii pe fond, estenecesară analizarea acesteia prin prisma motivelor de nelegalitate invocate deconducătorul autorităţii publice pârâte.
Din argumentele invocate de către acesta prin notele de şedinţă" depuse încauză rezultă că Directorului Penitenciarului Satu Mare a apreciat că Decizia nr.71/2007 emisă în numele său este nelegală întrucât a fost emisă de tatălreclamantei, acesta fiind într-o situaţie vădită de conflict de interese şi că, aceasta afost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind avansarea în funcţii publicevacante.
Potrivit art. 79 din Legea nr. 161/2003, funcţionarul public este în conflict deinterese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilorcu privire la persoane fizice si juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionaripublici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţadeciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să seabţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şisă-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta esteobligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţieipublice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţa.
În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, lapropunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public încauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel deexperienţă.
Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară,administrativă, civilă ori penală, potrivit legii."
Faţă de această dispoziţie expresă a legii se constată că argumentul denelegalitate a Deciziei nr. 71/2007 invocat de director este justificat, această deciziefiind emisă de locţiitorul său cu privire la raporturile de serviciu a propriei sale fiice,fiind dată deci contrar prevederilor legale privind conflictele de interese şiincompatibilităţile.
Cu privire la cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat, se constată că prinDecizia nr. 71/2007 nu a avut loc o avansare în sens legal a reclamantei într-ocategorie sau grad profesional superior în sensul prevăzut de art. 24, 27 din Legeanr. 293/2004 ci, prin această decizie reclamanta a fost numită pe o funcţie vacantă cuacelaşi grad profesional - agent şef principal de penitenciar, cu acelaşi coeficient deierarhizare.
Deşi coeficientul de ierarhizare a funcţiei pe care a fost numită reclamanta prinDecizia nr. 71/2007 este identic cu cel deţinut anterior, din Anexa B la OrdinulMinistrului Justiţiei nr. 2790/C/2004 - secret de serviciu (fila 59 sigilată din dosar)rezultă că funcţia pe care a fost numită reclamanta are un nivel II şi că nivelul I alaceleiaşi funcţii are coeficient de salarizare 2,85.
În lipsa vreunei dispoziţii legale privind definiţia noţiunii de nivel" din anexaamintită, instanţa a apreciat că această noţiune corespunde celei de gradaţie" dinOG nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statutspecial din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzută în art. 9 din acest actnormativ:
În raport cu timpul servit în calitate de funcţionar public cu statut special însistemul administraţiei penitenciare, ofiţerii şi agenţii de penitenciare au dreptul la 1-7gradaţii, care se acordă din 3 în 3 ani. Gradaţiile obţinute până la intrarea în vigoarea prezentei ordonanţe se menţin şi după aceasta dată."
Astfel, încadrarea reclamantei pe funcţia vacantă de agent administrativprincipal II (contabilitate) reprezintă în fapt o îmbunătăţire a condiţiilor de salarizare areclamantei întrucât, cu trecerea timpului, aceasta urmează să beneficieze de dreptde un coeficient de salarizare superior celui pe care îl avea anterior acestei numiri,situaţie care nu există în cazul funcţiei de agent achizitor principal I, funcţie din care afost mutată şi care are coeficient maxim de ierarhizare, gradaţie maximă de 2,75.
De asemenea, se constată că, mutarea reclamantei s-a efectuat pe un postcare presupune alte atribuţii decât cele exercitate în calitate de agent achizitorprincipal, la un alt compartiment - contabilitate, cu condiţii efective de muncă diferite,mai avantajoase din punctul de vedere al unei femei tinere şi că această mutare nueste în acord cu procedura de ocupare a funcţiilor publice vacante reglementată deart. 40 şi 41 din regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.2854/C/2004 (fila nr. 48).
Faţă de aceste constatări, instanţa a apreciat că, deşi prin Decizia nr. 71/2007nu a avut loc o avansare a reclamantei în sensul legii, în fapt a existat o astfel deavansare în ce privesc condiţiile de salarizare şi a celor privind locul efectiv demuncă, astfel suspiciunile şi motivarea Directorului Penitenciarului Satu Mareexprimate prin actul administrativ de revocare a acestei decizii sunt justificate în modobiectiv, astfel că nu se poate reţine nelegalitatea sau exercitarea cu exces de puterea dreptului de a revoca actul administrativ emis în numele său.
Prin prisma acestor constatări instanţa a apreciat că Decizia nr. 86/2007emisă de Directorului Penitenciarului Satu Mare prin care s-a revenit asupra Decizieinr. 71/2007 este legală, fiind dată în limite rezonabile, temeinic justificată faţă destarea de fapt concretă conturată în prezenta cauză.
În ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei zilnice nr.191/28.09.2007, (filele nr. 42-43), instanţa constată că aceasta este o Decizie Zilnicăpe Unitate emisă în conformitate cu Decizia Directorului General al AdministraţieiNaţionale a Penitenciarelor nr. 336/22.09.2004 şi cuprinde dispoziţii privind activităţilecurente ce urmau a se desfăşura în zilele de 29.09.2007-01.10.2007 de cătrepersonalul în serviciu al unităţii.
Prin această decizie zilnică reclamantei i s-a trasat ca şi sarcină de serviciudesfăşurarea activităţii la popota unităţii în mod provizoriu.
Analizând natura juridică a acestei decizii zilnice, instanţa constată că acestanu este un act administrativ prin care s-ar fi modificat raportul de serviciu alreclamantei în sensul prevăzut de Legea nr. 293/2004.
Prin această decizie nu s-a dispus trecerea temporară a reclamantei în altămuncă" pentru a fi necesar a se solicita acordul prealabil al acesteia în condiţiile art.51 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, ci s-a dat o dispoziţie scrisă de către şeful ierarhicprivind activitatea sa profesională, corespunzătoare pregătirii profesionale areclamantei şi necesităţilor urgente ale unităţii, în condiţiile art. 4 alin. 2 şi 3 şi art. 49alin. 3 din Legea nr. 293/2004, citate de către pârât prin întâmpinare.
Constatând că motivul de nelegalitate a acestei decizii zilnice invocat de cătrereclamantă este neîntemeiat, că procedura prealabilă specială de contestare aacesteia nu a fost parcursă de către reclamantă, care a executat întocmai sarcinilede serviciu trasate, lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a acestei din urmădecizii, instanţa a constatat că aceasta a fost dată cu respectarea legii, cerereareclamantei privind anularea acesteia fiind nefondată.
Faţă de modul de soluţionare a capetelor de cerere privind anularea deciziiloremise de pârât, instanţa a constat că cererea reclamantei de acordare dedespăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate urmare a emiterii acestoraeste nefondată, în cauză deciziile contestate fiind temeinice şi legale.
În considerarea celor de mai sus, în temeiul art. 1, 8,10,18 din Legea nr.554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, a dispoziţiilor Legii nr. 293/2004, art. 274C.proc.civ., instanţa de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acţiuneaîn contencios administrativ formulată în numele reclamantei de Sindicatul SOMEŞ"Satu Mare.7
| ← Anularea actelor administrative ilegale, repunerea în situaţia... | Nepronunţarea instanţei asupra excepţiilor invocate: → |
|---|
