Excepţie de nelegalitate. Reglementarea deţinerii de animale într-un condominiu
| Comentarii |
|
Reglementarea prin hotărâre de consiliu local a deţinerii de animale într-o asociaţie de locatari sau proprietari nu încalcă prevederile Legii nr. 205/2004.
Secţia contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 8336 din 10 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 3304/15.10.2012, pronunţată în dosarul nr. 4097/30/2012, Tribunalului Timiş a admis excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta B.G.A., în contradictoriu cu pârâtul consiliul local al Municipiului Timişoara şi a constatat nelegalitatea art. 21 lit. g) din H.C.L. Timişoara nr. 371/2007.
În cauză a declarat recurs pârâtul consiliul local al Municipiului Timişoara şi prin decizia civilă nr. 8436/10.09.2013, pronunţată în dosarul nr. 4097/30/2012, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul, a modifi cat sentinţa conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ. şi a respins cererea cu motivarea că, potrivit dosarului, Tribunalul Timiş a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, „condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor”. Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că nu se pot stabili condiţii de deţinere a animalelor de companie prin actele consiliului local.
Curtea subliniază că reglementarea din Legea nr. 205/2004 vizează protecţia animalelor, respectiv obligaţiile proprietarilor de animale cu privire la modul de întreţinere, asigurarea sănătăţii sau a hranei animalelor pe care le deţin.
Astfel, în art. 1 alin. (1) se prevede că „prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fără deţinător”.
De asemenea, conform art. 3 din lege, „deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea, protecţia şi bunăstarea animalelor”, iar potrivit art. 4, „deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura condiţiile ele mentare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona şi/sau izgoni”.
Totodată, art. 5 alin. (1) şi (2) atestă acelaşi scop al Legii nr. 205/2004, respectiv împiedicarea actelor de cruzime sau a relelor tratamente faţă de animale, indiferent dacă sunt sau nu proprietatea autorului faptei. Astfel, art. 5 alin. (1) şi (2) prevede următoarele:
„(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie, următoarele: a) un adăpost corespunzător; b) hrană şi apă sufi ciente; c) posibilitatea de mişcare sufi cientă; d) îngrijire şi atenţie; e) asistenţă medicală.
(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente şi cruzimi”.
Toate aceste reglementări din Legea nr. 205/2004 subliniază că scopul acestei legi nu este acela de a reglementa raporturile dintre diferitele persoane care locuiesc într-un condominiu, ci raporturile dintre oameni şi animalele pe care le deţin. Or, reglementarea a cărei anulare se cere vizează raportul dintre un proprietar de animal şi celelalte persoane care locuiesc în condominiul în care locuieşte proprietarul animalului, solicitând acordul vecinilor şi al asociaţiei de proprietari pentru deţinerea animalului de companie în blocul/condominiul respectiv.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că actele normative citate reglementează raporturi juridice diferite: în timp ce Legea nr. 205/2004 reglementează protecţia animalelor, adică raportul dintre proprietarul animalului şi animalul deţinut (impunându-i obligaţii de asigurare a hranei, sănătăţii şi bunăstării animalului, în sensul Convenţiei ratifi cate de România în domeniu), hotărârea consiliului local al Municipiului Timişoara reglementează raporturile dintre proprietarul animalului dintr-un bloc şi restul membrilor asociaţiei de proprietari din blocul/condominiul în care este deţinut animalul respectiv de către proprietarul său.
Aceasta fi ind, sfera de reglementare a Legii nr. 205/2004, Curtea nu poate reţine că reglementarea din hotărârea consiliului local al Municipiului Timişoara ar contraveni Legii nr. 205/2004 şi nici că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004, întrucât prin ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor se pot aproba numai acele norme referitoare la bunăstarea animalelor, iar nu şi cele privind protejarea altor persoane de efectele deţinerii unui animal într-un condominiu în care locuiesc mai multe persoane în apartamente învecinate.
Este lipsit de relevanţă faptul că art. 8 alin. (2) din Legea nr. 205/2004 face o referire generală la condiţiile de deţinere a animalelor, întrucât reglementarea respectivă se impune a fi interpretată în contextul actului normativ din care face parte, iar Legea nr. 205/2004 reglementează protecţia animalelor, asigurarea unor condiţii de bunăstare pentru animale, cu instituirea de obligaţii corespunzătoare în sarcina deţinătorilor de animale.
Aşa fiind, recursul pârâtului a fost admis conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
(Judecător Rodica Olaru)
| ← Efectele naturii actului juridic asupra condiţiilor de... | Calificarea unui contract încheiat de către o autoritate... → |
|---|
