Funcţionari publici în cadrul administraţiei judeţene. Drepturi salariale. Extinderea unor prevederi ale unor acte normative şi la alte categorii de personal
| Comentarii |
|
Legea nr. 188/1999, Legea nr. 138/1999
În condiţiile în care atât Legea nr. 138/1999 cât şi Ordinul M.A.I. nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariaţi, printr-o modificare adusă celui din urmă act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii şi funcţionarilor publici din administraţia locală.
12
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea dintr-un alt ordin al M.A.I. la personalul civil din administraţia publică trebuie înţeleasă în sensul că şi personalul civil al instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei din instituţiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reţine discriminarea în sensul O.G. nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condiţiile de muncă diferite, de specificul muncii şi de diferenţa dintre unităţile în care sunt încadraţi funcţionarii publici.
Decizia nr. 1769 din 11 septembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 186 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud au fost respinse ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.
S-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ, cu precizările ulterioare, formulată de reclamantul V.P. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL JUDEŢEAN Bistriţa-Năsăud şi Preşedintele Consiliului judeţean.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la acest tribunal sub numărul de mai sus, instanţa de contencios administrativ, reclamantul V.P. , reprezentat prin Sindicatul Liber „ARDEALUL” Bistriţa-Năsăud, prin avocat, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, solicitând să fie obligat acest pârât la plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu luna decembrie 2004, în sumă actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat, în motivarea cererii, în esenţă, că are calitatea de funcţionar public în cadrul Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi în această calitate este îndreptăţit să beneficieze de indemnizaţie de dispozitiv de 25 % din salariul de bază prevăzută de Legea nr. l38/l999 şi stabilit pentru personalul civil din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (M.A.I) prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 /art. 9.2 şi 3l.l).
S-a susţinut că prin acest ordin cu nr. 496/2003 al Ministrului Administraţiei şi Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a drepturilor salariale pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea M.A.I, ca urmare a comasării celor două domenii, respectiv al administraţiei publice şi al internelor.
S-a mai arătat în acţiune că Sindicatul liber „Ardealul” a solicitat pentru toţi membrii săi acordarea indemnizaţiei de dispozitiv dar angajatorul Consiliului judeţean a răspuns că ordinul nr. 496/2003 al M.A.I. nu se aplică autorităţilor şi instituţiilor din administraţia publică locală.
La cererea Consiliului judeţean reclamantul a chemat în judecată , în calitate de pârât şi pe preşedintele Consiliului judeţean ca ordonator principal de credite, pentru ca hotărârea ce se va da în cauză să-i fie opozabilă.
Preşedintele Consiliului judeţean a formulat o întâmpinare prin care, în principal, a solicitat respingerea cererii prin invocarea excepţiilor de procedură, raportat la prevederile art. l
(l) , art.2 (l), lit.a,c,e şi o , art.7 , art.8, art.l0 şi art.11 din Legea nr. 544/2000 privind contenciosul administrativ, în sensul că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept sau interes legitim, pretenţiile solicitate nu sunt prevăzute într-un act normativ cu caracter obligatoriu pentru autoritatea administraţiei publice judeţene iar drepturile salariale pentru funcţionarii publici, reglementate de OG nr. 6/2007 (şi care nu prevăd spor de dispozitiv), au fost stabilite prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud nr. 167/10.10.2007 care nu a fost contestată în instanţă.
13
Prin întâmpinare şi prin scriptul intitulat „Concluzii scrise” s-au invocat : excepţia necompetenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, excepţia lipsei plângerii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale, însă nu a mai fost susţinută prima excepţie.
Cu privire la celelalte două excepţii, examinate prin prisma prevederilor art. l37 C.pr.civ, tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate şi au fost respinse ca atare întrucât Consiliul judeţean are calitate procesuală pasivă, fiind chemat în judecată în calitate de angajator, de către un angajat al său (funcţionar public), iar în prezenta cauză, potrivit dispoziţiilor art. 7 (5) din L.554/2004 republicată, nu se cere introducerea plângerii prealabile.
Pe fond, tribunalul a constatat că pretenţiile formulate prin acţiune sunt neîntemeiate, astfel că acţiunea a fost respinsă ca atare, pentru următoarele considerente :
Prin Ordinul M.A.I. nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări şi completări la Anexa nr. l la Ordinul nr. 275/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prin care au fost aprobate „Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională , ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Indemnizaţia de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul M.A.I. nr. 275/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul M.A.I. nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice) este întemeiată pe dispoziţiile art.l3 din Legea nr. l38/l999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civile beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcţie, solda de grad , solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază ) precum şi pe dispoziţiile art.l7 alin.2 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislaţiei, precum şi, în limita bugetului aprobat, de indemnizaţii şi sporuri specifice instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională).
Personalul civil din MIRA ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice şi care beneficiază de indemnizaţie de dispozitiv potrivit pct.9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi personalul oricăror alte structuri ale administraţiei publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice.
In concluzie, personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordinului M.A.I. nr. 275/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aceste dispoziţii fiind aplicabile exclusiv angajaţilor MIRA.
De altfel, funcţionarilor publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor publice le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, şi a altor acte normative speciale.
Astfel, prin art.31 din Legea nr.188/1999 republicată (art.29 în forma anterioară), se stabileşte că pentru activitatea desfăşurată , funcţionarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii, alin.2, prevăzându-se totodată, că salarizarea funcţionarilor publicii se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionari publici.
Pe de altă parte, prin OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută şi indemnizaţia
14
de dispozitiv solicitată de reclamant, şi această indemnizaţie nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar , respectiv OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul V.P., solicitând admiterea acestuia şi rejudecând cauza solicită admiterea acţiunii promovată de reclamant ca fiind întemeiată, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflaţiei de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată următoarele:
Urmare modificărilor de structură apărute la nivelul administraţiei publice generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/28 iulie 2003, se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al internelor cu cel al administraţiei publice.
Dreptul personalului din administraţia publică care beneficiază de o indemnizaţie lunară de dispozitiv, în procent de 25 % din salariul de bază este reglementat de pct 9.2 şi 31.1 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 496/2003, potrivit căruia „Indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice”.
Acest act normativ precizează că personalul civil MAI beneficiază de toate drepturile stabilite de lege, cu excepţia celor din domeniul administraţiei publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Ministerul Administraţiei şi Internelor monitorizează programele de restructurare şi reforma în administraţia publică locală şi centrală, îndrumă autorităţile locale şi aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă şi unitară a prevederilor legale şi în baza dispoziţiilor art. 14 lit. a pct. 1,4 şi 8 din OUG nr. 63/2003 realizează programe de colaborare şi cooperare cu autorităţile locale.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de funcţionari publici -personal administrativ şi contractual din administraţia publică locală şi nu numai se realizează principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor, precum şi principiul egalităţii între cetăţeni, prin excluderea privilegiilor şi discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, prevăzute în art. 1 alin 2 lit. e din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Intimatul Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28 august 2008 solicită respingerea recursului cu menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a actelor ataşate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 şi Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administraţiei şi Internelor au fost date în considerarea dispoziţiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Se poate constata, chiar din textul menţionat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar şi civil, angajaţi în cadrul aceloraşi instituţii, respectiv instituţii publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
15
Faţă de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispoziţiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Aşa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar şi cel civil angajat în instituţiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
Reclamantul este funcţionar public angajat în aparatul propriu al unei unităţi administrativ teritoriale şi nu în cadrul unei instituţii publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
În privinţa Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele şi instrucţiunile emise de organele administraţiei publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea I.
Nici Ordinul nr. 496/2003 şi nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei
legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr.
138/1999 cât şi Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariaţi, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii şi funcţionarilor publici din administraţia locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administraţia publică trebuie înţeleasă în sensul că şi personalul civil al instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei din instituţiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reţine discriminarea în sensul O.G. nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condiţiile de muncă diferite, de specificul muncii şi de diferenţa dintre unităţile în care sunt încadraţi funcţionarii publici.
Faţă de cele menţionate anterior în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. se va
respinge recursul formulat şi se va păstra în întregime hotărârea atacată. (Judecător Lucia Brehar)
| ← Discriminare. Poliţişti. Sporuri. Limitele competenţei... | Recurs. Obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de... → |
|---|
