Pentru lucrările de modificare ale imobilului deţinut în baza unui contract de comodat, comodatarul nu are dreptul la deducere - nu sunt cheltuieli aferente veniturilor
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 5157 din data de 09.04.2013
Prin sentința nr.5157 din 9 aprilie 2013, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de reclamanta SC T SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.DOLJ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, reclamanta a contestat decizia nr.237/3.11.2011 dată de intimată în soluționarea contestației administrative formulată împotriva deciziei de impunere nr.F-DJ 454/18.04.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr.F-DJ 273/18.04.2011.
Reclamanta a înțeles să conteste parțial obligațiile suplimentare stabilite prin decizia de impunere, respectiv suma de 136264 lei TVA și majorări de 7322 lei, și suma de 63254 lei impozit pe dividende și majorări de 49546 lei.
Starea de fapt avută în vedere la stabilirea acestor obligații, de altfel necontestată prin cererea de chemare în judecată de către reclamantă, constă în aceea că reclamanta, prin administrator MC, în calitate de comodatar, a încheiat cu persoana fizică MC, comodant, un contract de comodat, la data de 1.06.2009, al cărui obiect consta în folosința de către comodatar a imobilului din Craiova, în vederea realizării obiectului principal de activitate.
La data de 8.06.2009 se încheie act adițional la contract prin care se completează contractul cu clauze referitoare la obligația comodatarului de a construi un hotel Craiova.
În baza contractului și actului adițional, reclamanta a construit un imobil cu destinația de hotel S+P+3E, în baza autorizației de construire nr.516/2009 emisă pe numele MC
Cu ocazia controlului, organul fiscal a constatat, pe baza informațiilor primite de la furnizorii de materiale și servicii, că lucrările de construcții montaj și materialele de construcție achiziționate de reclamantă au fost destinate edificării unui imobil nou, la adresa din Craiova, (deși inițial reclamanta le înregistrase ca fiind efectuate pentru modernizarea altui hotel), și că aceste cheltuieli au fost înregistrate în evidența contabilă drept cheltuieli de exploatare pentru care s-a dedus suma de 123533 TVA;
De asemenea, pentru serviciile prestate de SC AP SRL reclamanta a mai dedus TVA în sumă de 12731 lei.
Față de starea de fapt reținută, a constatat organul fiscal că reclamanta a înregistrat în mod eronat aceste sume drept cheltuieli de exploatare și că, în mod nelegal, a dedus TVA aferent.
Dimpotrivă, reclamanta susține că în baza contractului de comodat a edificat o construcție, pe terenul și în baza autorizației emise pe numele persoanei fizice MC, imobil destinat desfășurării activității de cazare hotelieră; a mai arătat că la sfârșitul contractului de comodat urma să factureze contravaloarea investiției rămase neamortizate către persoana fizică și să colecteze TVA aferent.
Susține reclamanta că toate aceste cheltuieli sunt deductibile, invocând prevederile OMFP 1725/2005, OMFP 3055/2009, prevederile Codului fiscal și normele aplicabile.
Apărările sunt nefondate.
1. Referitor la suma de 136264 lei TVA și majorări de 7322 lei;
Dacă se are în vedere natura contractului încheiat, respectiv contract de comodat, concluzia este că societatea nu avea dreptul nici măcar să efectueze lucrări de modificare asupra imobilului (construcții, modernizări, etc) fiind în contradicție cu prevederile art. 1564 din Codul Civil conform căruia: "Comodatarul este dator să se îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat, și nu poate să se servească decât la trebuința determinată prin natura lui, sau prin convenție, sub pedeapsa de a plăti daune interese, de se cuvine.
Cu toate acestea, reclamanta a procedat la demolarea lucrului deținut în comodat și la construirea unei noi clădiri.
Ca atare, este de neînțeles apărarea reclamantei, care arată că a făcut investiții la bunul ce face obiectul contractului de comodat, atâta vreme cât acel bun a fost demolat;
Este clar că imobilul pentru care s-au efectuat aceste lucrări nu a constituit obiectul contractului de comodat, acest imobil fiind construit de către reclamantă ulterior încheierii contractului de comodat.
Cu ocazia controlului, organul fiscal nu a acceptat la deducere cheltuielile generate de materialele de construcții utilizate și serviciile prestate la acest imobil, dat fiind faptul că imobilul are autorizație de construcție pe numele persoanei fizice, iar clădirea nu este înregistrată în patrimoniul societății.
Din această perspectivă, în mod corect a apreciat organul fiscal că reclamanta a efectuat investiții în favoarea unei persoane fizice.
În drept, potrivit art. 21 alin.4 lit. e) din Legea nr. 571/2003: "Sunt cheltuieli nedeductibile: e) cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețtul de piață pentru aceste bunuri sau servicii.";
Normele de aplicare prevăd: "43. Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanților următoarele: a) cheltuielile cu amortizarea, întreținerea și repararea mijloacelor de transport utilizate de către participanți, în favoarea acestora; b) bunurile, mărfurile și serviciile acordate participanților, precum și lucrările executate în favoarea acestora; c) cheltuielile cu chiria și întreținerea spațiilor puse la dispoziție acestora; d) cheltuieli reprezentând diferența dintre prețul de piață și prețul de cumpărare preferențial, în cazul tranzacțiilor cu acțiuni efectuate în cadrul sistemului stock options plan; e) alte cheltuieli în favoarea acestora."
Din explicitarea textului de lege, și având în vedere că proprietarul clădirii, în favoarea căruia s-au făcut aceste cheltuieli, este asociatul societății, rezultă că aceste cheltuieli nu puteau fi acceptate la deducere întrucât clădirea nu se afla în patrimoniul societății la data controlului, autorizația de construcție fiind pe numele persoanei fizice și nu a persoanei juridice, și deci cheltuielile efectuate sunt considerate ca și cheltuieli făcute în favoarea acționarilor sau asociaților.
S-a reținut că această apreciere a organului fiscal, prin care nu a acceptat la deducere cheltuielile aferente construcției, și a procedat la recalcularea impozitului de profit, stabilind suplimentar suma de 115593 lei și majorări, nu a fost contestată de către reclamantă, fapt confirmat și de concluziile raportului de expertiză (răspuns la obiecțiuni fila 86).
Așadar, reclamanta a recunoscut că pentru aceste cheltuieli nu avea drept de deducere.
Referitor la suma de 136264 lei TVA și majorări de 7322 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar, trebuie stabilit dacă TVA aferent cheltuielilor cu achiziția de materiale încorporate in imobilul din strada C. Brâncuși este deductibil, în condițiile în care cheltuielile susmenționate nu au fost acceptate la deducere de organul fiscal, iar această apreciere a organului fiscal nu a fost contestată de reclamantă.
TVA astfel dedus este în cuantum de: 19410 lei în 2008 (facturi emise de SC AP SRL și facturile prezentate în anexa 6 pentru prestări servicii și materiale de construcție), suma de 90138 lei în 2009 (facturi emise de SC AP SRL, SC II SRL, SC A și SC M) și suma de 26714 lei în 2010.
În total suma de 136264 lei, contestată de reclamant.
În fapt, acest TVA corespunde unor cheltuieli efectuate pentru edificarea unei clădiri, cheltuieli însă care nu au fost admise la deducere, pe motiv că au fost suportate de societate, în condițiile în care clădirea nu era în patrimoniul acesteia și autorizația de construcție era pe numele asociatului și nu a societății, deci nu sunt cheltuieli aferente veniturilor.
Ca urmare a acestui fapt (cheltuielile nu sunt deductibile), nici TVA aferent în sumă nu poate fi admis la deducere.
În drept, conform art. 145 alin.2 lit. a) din Legea 571, republicată" (2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;";
Or, achiziționarea de bunuri încorporate în imobilizarea în curs de execuție nu este realizată în folosul operațiunilor taxabile dacă societatea comercială nu este proprietara construcției.
Ca atare, pentru suma de 136264 lei contestată de reclamant, reprezentând TVA aferent unor cheltuieli nedeductibile, nu poate fi exercitat dreptul de deducere.
Pentru aceste motive, vor fi înlăturate concluziile raportului de expertiză care stabilesc că doar TVA aferent facturilor emise de SC ARHIGROUP PROCON SRL (în sumă de 12731 lei) nu este deductibil, restul sumei de 123531 lei (aferent achizițiilor de materiale ) fiind deductibil, expertul interpretând în mod eronat dispozițiile legale aplicabile, respectiv art. 145 alin.2 lit. a) din Legea 571.
Dispozițiile invocate de reclamant nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, dispozițiile din OMFP 1725/2005, OMFP 3055/2009 invocate de reclamantă se referă la cheltuielile cu imobilizările corporale, or, în speță, reclamanta a înregistrat aceste cheltuieli în evidența contabilă drept cheltuieli deductibile, în contul cheltuieli cu materiale consumabile.
De asemenea, dispozițiile art.149 CF invocate prevăd că "b) bunurile care fac obiectul închirierii, leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a acestora la dispoziția unei persoane sunt considerate bunuri de capital aparținând persoanei care le închiriază, le dă în leasing sau le pune la dispoziția altei persoane;".
Normele de aplicare prevăd: (2) taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă transformării sau modernizării unui bun imobil sau a unei părți a acestuia se ajustează de către persoana la dispoziția căreia este pus bunul imobil sau o parte a acestuia în situația în care lucrările de transformare ori modernizare sunt efectuate de către această persoană, iar valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puțin 20% din valoarea totală după transformare ori modernizare a bunului imobil sau a părții de bun imobil. În sensul prezentelor norme sunt luate în considerare operațiunile de transformare sau modernizare care conduc la majorarea valorii bunului imobil. În scopul calculării acestei depășiri se vor avea în vedere valorile reevaluate ale bunurilor respective, așa cum sunt înregistrate în contabilitate.
Însă, nu explică reclamanta ce anume transformări a efectuat la bunul obiect al comodatului, atâta vreme cât acest bun a fost demolat.
Mai invocă reclamanta dispozițiile art. 111 din OMFP nr. 3055/2009 însă pe de o parte acest articol se referă la investiții efectuate la imobilizări corporale, or aceste cheltuieli au fost înregistrate de reclamantă drept cheltuieli de exploatare ale perioadei, pe de altă parte, articolul prevede că aceste cheltuieli sunt supuse amortizării, caz în care nu se deduce întreaga suma de TVA în perioada în care au fost efectuate cheltuielile.
Față de cele reținute, instanța a apreciat neîntemeiată contestația referitoare la TVA stabilit suplimentar.
2. Referitor la impozitul pe dividende, în sumă de 63254 lei, instanța constată că reclamanta a efectuat o serie de cheltuieli cu materiale de construcții și contravaloarea lucrărilor de construcții, aferente imobilului construit pe str. C. Brâncuși, imobil care, asa cum s-a arătat mai sus, nu era în proprietatea acesteia.
Plățile respective au fost efectuate în interesul persoanei fizice Mitriță Constantin, pe numele căruia a fost construit imobilul, persoană fizică și asociat unic al societății reclamante.
În drept, potrivit art.7 pct. 21 CF prin "persoane afiliate - o persoană este afiliată cu altă persoană dacă relația dintre ele este definită de cel puțin unul dintre următoarele cazuri:
a) o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv. Între persoanele afiliate, prețul la care se transferă bunurile corporale sau necorporale ori se prestează servicii reprezintă preț de transfer;
b) o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deține, în mod direct sau indirect, inclusiv deținerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deținute la persoana juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;"
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 pct. 12 din aceeași Lege, prin dividend se înțelege o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoana juridică unui participant la persoana juridică, drept consecință a deținerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, iar dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acționar sau asociat este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratată ca dividend.
Față de aceste dispoziții, instanța a constatat că, în mod corect, organele de control fiscal au considerat că suma de 395340 lei a fost achitată de către societate în favoarea asociatului și reprezintă dividende și, în mod legal, au calculat impozitul aferent acestei sume și majorări.
Dispozițiile incidente referitoare la cuantumul impozitului sunt prevăzute în art.67 alin.1 CF: "(1) Veniturile sub formă de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. ".
Concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, sunt eronate față de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv art. 7 și art. 145 din legea 571/2003, astfel că instanța va înlătura această proba ca nefiind concludentă cauzei.
| ← Proces verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a... | Pentru lucrările de modificare ale imobilului deţinut în baza... → |
|---|
